Epicleza: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} {{liturgy}} In the '''Epiclesis''' (or '''epiklesis'''), God's Holy Spirit is called on to come down ''"upon us and upon these gifts"'' (the bread and wine), so ...)
 
m
 
(Nu s-au afișat 21 de versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{liturghia}}
 +
'''Epicleza''' (gr. ἐπίκλησις — ''epiklesis'', ”invocare”) este invocarea / chemarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] ''"peste noi și peste aceste daruri"'' (de pâine și vin), ca să devină ''"adevărat Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]"''. Unii teologi fac distincție între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtășie" - și invocarea peste Darurile de pâine și vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfințire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a [[Anaforaua|Rugăciunii euharistice]].
  
{{liturgy}}
+
==Sfânta Liturghie==
In the '''Epiclesis''' (or '''epiklesis'''), God's [[Holy Spirit]] is called on to come down ''"upon us and upon these gifts"'' (the bread and wine), so that they may become ''"truly the Body and Blood of our Lord and Savior [[Jesus Christ]]"'' .  A distinction is usually made between the invocation over the people (called a 'communion' epiclesis) and the one over the Gifts of bread and wine (called a 'consecratory' epiclesis). This is the main supplication in the [[Anaphora|Eucharistic Prayer]].  
+
Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu și  pretutindeni prezent (rugăciunile dimineții: ''Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești''), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.
  
==Divine Liturgy==
+
În timpul ''epiclezei'', credinciosul își alipește duhul, inima de cuvintele și faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfințirea darurilor, pâine și vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru [[Sfânta Împărtășanie|Trupul și Sângele lui Hristos]].
The Orthodox Church believes, that the Holy Spirit is always ''"everywhere present and fills all things."'' The invocation of the Holy Spirit at the [[Divine Liturgy]] is the solemn affirmation that everything in life which is positive and good is accomplished by the Spirit of God.
 
  
During the '''Epiclesis''', the people  join their hearts to the words and actions of the priest as he petitions God to make these gifts holy. The bread and wine offered in remembrance of Christ, are the gifts to be changed into the [[Eucharist|Body and Blood of Christ]].
+
==Rugăciunea==
 +
Formula ''epiclezei'' poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:
  
==The prayer==
+
''Încă aducem Ție această slujbă cuvântătoare <ref> Conform Sfântului Nicolae Cabasila, în Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii (Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989, p.75), formula corectă este "această slujbă cuvântătoare". Motivația pentru care slujba este cuvântătoare este pentru că preotul "nu face nici o lucrare fizică, ci desăvârșește aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfințitoare." Conlucrarea preotului nu este faptică, ci prin cuvintele rugăciunii, deci "nu aduce darurile în chip activ, ci săvârșește o slujbă cuvântătoare." (idem) </ref> și  fără de sânge, și Te chemăm, Te rugăm  și  cu  umilință  la  Tine  cădem: Trimite  Duhul  Tău  cel  Sfânt  peste  noi  și  peste  aceste Daruri, ce sunt puse înainte.''  
The form of the epikleses vary from anaphora to anaphora. The consecratory epiclesis of the Divine Liturgy of St John Chrysostom is as follows:   
 
  
''Again we offer unto Thee this reasonable and bloodless worship, and we ask Thee, and pray Thee, and supplicate Thee: Send down Thy Holy Spirit upon us and upon these gifts here offered.''  
+
''Și fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)''
  
''And make this bread the precious Body of Thy Christ.  
+
''Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)''
(Amen)''
 
  
''And that which is in this cup, the precious Blood of Thy Christ.
+
''Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )''
(Amen)''
 
 
 
''Making the change by the Holy Spirit.
 
(Amen, Amen, Amen )''
 
 
   
 
   
''That these gifts may be to those who partake for the purification of soul, for remission of sins, for the communion of the Holy Spirit, for the fulfillment of the Kingdom of Heaven; for boldness towards Thee, and not for judgment or condemnation.''
+
''Pentru  ca  să  fie  celor  ce  se  vor  împărtăși, spre  trezirea  sufletului, spre  iertarea păcatelor, spre  împărtășirea  cu  Sfântul  Tău  Duh, spre  plinirea  împărăției  cerurilor,  spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă. ''
  
==Holy Spirit==
+
==Duhul Sfânt==
The entire work of God in making and saving the world is accomplished by the power of the Holy Spirit. He is the one who dwelt in Jesus making him the Christ. He is the one by whom Christ was [[incarnate]] of the[[ Virgin Mary]]. He is the one who led Christ to the cross as the innocent Victim, the one who raised him from the dead as the triumphant victor.  
+
Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare și mântuitoare a lumii, se înfăptuiește prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară Maria]]. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce și Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.
  
 
==Dispute==
 
==Dispute==
The '''Epiklesis''' was a great dispute between Orthodox Church and other churches that needed to know ''how the change takes place'' and ''at what moment does it take place''.
+
'''Epicleza''' a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă și celelalte biserici care doreau să cunoască ''cum are loc transformarea'' și ''în ce moment se petrece această schimbare''.
 +
 
 +
Biserica Ortodoxă și-a menținut cu statornicie învățătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică și că nu este la îndemâna cunoașterii umane să o poată înțelege numai prin rațiune. Această cunoaștere, înțelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un ''moment de sfințire'', ci întreaga rugăciune euharistică formează un tot unitar și indivizibil, astfel încât cele trei secțiuni principale ale rugăciunii euharistice, [[Anaforaua]], [[Anamneza]] și Epicleza, reprezintă părți integrante ale unui unic act de sfințire.
 +
 
 +
Așadar, un astfel de moment precis al ''sfințirii darurilor'' nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunță sfârșitul epiclezei.
  
The Orthodox Church has always held the view that it is a mysterious reality, and that it is not within the power of our minds to apprehend it. It comes by the way of prayers. Not a ''moment of consecration''.  They look upon the entire Eucharistic Prayer as forming a single and indivisible whole, so that the three main sections of the prayer, [[Thanksgiving]], [[Anamnesis]], and '''Epiclesis''', all form an integral part of the one act of consecration.  
+
O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puțin în liturgica tradițională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinților Săi [[Apostoli]] și [[ucenic]]i, la [[Cincizecime]].
  
So, such a ''moment of consecration'' cannot come until the ''[[Amen]]'' of the Epiclesis.
+
==Note==
 +
<references/>
  
Another dispute questioned if the prayer was necessary. So, at least in the Slavic tradition, the [[Prayer of the Third Hour]] was added to the '''epiklesis'''. It is a prayer asking the Lord to send the Holy Spirit to the Church right now as he did ''"at the third hour"'' to his holy [[apostles]] and [[disciples]] on [[Pentecost]].
+
[[Categorie:Liturgică]]
 +
[[Categorie:Sfânta Liturghie]]
  
[[Category:Liturgics]]
+
[[en:Epiclesis]]
 +
[[mk:Епиклеза]]

Versiunea curentă din 9 octombrie 2023 13:38

Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Anamneza
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă

Epicleza (gr. ἐπίκλησις — epiklesis, ”invocare”) este invocarea / chemarea Duhului Sfânt "peste noi și peste aceste daruri" (de pâine și vin), ca să devină "adevărat Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos". Unii teologi fac distincție între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtășie" - și invocarea peste Darurile de pâine și vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfințire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a Rugăciunii euharistice.

Sfânta Liturghie

Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu și pretutindeni prezent (rugăciunile dimineții: Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.

În timpul epiclezei, credinciosul își alipește duhul, inima de cuvintele și faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfințirea darurilor, pâine și vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru Trupul și Sângele lui Hristos.

Rugăciunea

Formula epiclezei poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:

Încă aducem Ție această slujbă cuvântătoare [1] și fără de sânge, și Te chemăm, Te rugăm și cu umilință la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.

Și fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)

Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)

Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )

Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăși, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtășirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăției cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.

Duhul Sfânt

Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare și mântuitoare a lumii, se înfăptuiește prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din Sfânta Fecioară Maria. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce și Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.

Dispute

Epicleza a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă și celelalte biserici care doreau să cunoască cum are loc transformarea și în ce moment se petrece această schimbare.

Biserica Ortodoxă și-a menținut cu statornicie învățătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică și că nu este la îndemâna cunoașterii umane să o poată înțelege numai prin rațiune. Această cunoaștere, înțelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un moment de sfințire, ci întreaga rugăciune euharistică formează un tot unitar și indivizibil, astfel încât cele trei secțiuni principale ale rugăciunii euharistice, Anaforaua, Anamneza și Epicleza, reprezintă părți integrante ale unui unic act de sfințire.

Așadar, un astfel de moment precis al sfințirii darurilor nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunță sfârșitul epiclezei.

O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puțin în liturgica tradițională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinților Săi Apostoli și ucenici, la Cincizecime.

Note

  1. Conform Sfântului Nicolae Cabasila, în Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii (Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989, p.75), formula corectă este "această slujbă cuvântătoare". Motivația pentru care slujba este cuvântătoare este pentru că preotul "nu face nici o lucrare fizică, ci desăvârșește aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfințitoare." Conlucrarea preotului nu este faptică, ci prin cuvintele rugăciunii, deci "nu aduce darurile în chip activ, ci săvârșește o slujbă cuvântătoare." (idem)