Eparhia de Suroj

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Eparhia de Sourozh' este o eparhie a Patriarhiei Moscovei din Regatul Unit. A fost fondată în 1962 de Mitropolitul Anthony (Bloom) de Sourozh şi îşi are numele de la o dioceză veche din Crimeea care nu mai avea episcop. Sfântul patron al acesteia este Ştefan de Sourozh. Episcopul actual este Elisey (Ganaba) de Sourozh. Episcop vicar este Arhiepiscopul Anatolie de Kerci. Eparhia nu include bisericile stavropegice ale Patriarhiei Moscovei din Dublin şi Manchester.

Arhiepiscopul Inochentie (Vasiliev) de Korsun (întâistătător al eparhiei ruse din Europa Vestică) a fost episcop eparhial temporar în urma pensionării forţate a Episcopului Vasile (Osborne) de Sergievo. Înainte de pensionarea forţată a Episcopului Vasile, administrator al eparhiei de Sourozh între 2003 şi 2006, eparhia avea aproximativ 30 de parohii în Regatul Unit. De asemenea, înainte de pensionarea Episcopului Vasile, eparhia avea un jurnal, fondat de Mitropolitul Antonie în 1980 şi intitulat Sourozh. Activităţile jurnalului sunt suspendate în prezent.

Istoric recent

Mitropolitul Antonie (Bloom) de Sourozh

În primele decade de existenţă a eparhiei, aceasta era avea centrul în Londra şi Oxford, fiind formată predominant din convertiţi foşti anglicani din clasa de mijloc şi cea superioară şi din familiile primilor emigranţi din Rusia. În acei ani, situţia politică dintre Regatul Unit şi Uniunea Sovietică făcea ca Patriarhia Moscovei să nu aibă, practic, nici un fel de control asupra eparhiei de Sourozh. Mitropolitul Antonie a încurajat dezvoltarea unei practici liturgice ţi etos distincte ca stil care să reflecte fuziunea emigraţiei franco-ruse şi a ex-anglicanilor din Oxford-Londra în cadrul acestei eparhii. Acest fapt cuprindea liturghii în limba natală, împărtășire frecventă, prudenţă la spovedania de dinaintea împărtăşirii, o atitudine relaxată privitoare la îmbrăcămintea tradiţională rusă de biserica (de ex. pentru femei: fuste şi baticuri), permisiunea de a oficia căsătorii duminica şi celebrarea doar a unor părţi din liturghia arhierească, faţă de tipicul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Începând cu ultimii ani ai Uniunii Sovietice, un mare număr de emigranţi economic ortodocşi ruşi au sosit în Regatul Unit din teritoriile ruseşti. Mulţi au fost surprinşi şi s-au simţit incomodaţi de idiosincraziile etnice, de practicile liturgice şi stil care deveniseră standard în această eparhie. O minoritate vocală a acestor ortodocşi ruşi a început să se plângă vociferând către eparhie, iar mai târziu direct către Patriarhia Moscovei. În ochii lor, ei căutau conformitatea etnicului şi a practicilor liturgice ale eparhiei cu tipicul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse; în ochii foştilor anglicani din Oxford-Londra, acest lucru însemna rusificarea eparhiei. În timpul vieţii Mitropolitului Antonie, tensiunile au atins maximul în 2002 când Episcopul Ilarion (Alfeiev) a fost Episcop de Kerci.

Cu puţin timp înainte de moartea sa, într-un mod care nu este conform cu practicile din Biserica Ortodoxă Rusă (unde, în mod normal, episcopii sunt numiţi de Sfântul Sinod), Mitropolitul Antonie l-a numit ca succesor al său pe Episcopul Vasile (Osborne) de Sergievo. După moartea Mitropolitului Antonie în 2003, Sfântul Sinod l-a numit pe Episcopul Vasile administrator al eparhiei, dar nu l-a numit episcop eparhial.

Bp. Vasile (Osborne) de Sergievo

Tensiunile din cadrul aşezământului de Sourozh s-au înrăutăţit în anii de după moartea Mitropolitului Antonie. Acestea au început să escaladeze semnificativ în decembrie 2005, odată cu suspendarea Părintelui Andrei Teterin de către Episcopul Vasile, pe temeiul nesupunerii, în urma unei cuvântări a Părintelui Andrei în care acesta afirma că Mitropolitul Antonie ar fi fost un părinte al Bisericii, afirmând că acesta trebuie să fie loial autorităţilor jurisdicţiei sale şi în care a insistat ca 'mişcarea creştină rusă' să includă şi termenul 'ortodox' în numele ei. În urma presiunilor Moscovei, Părintele Andrei a fost reinstalat—cu toate că el a continuat să fie un agent activ care subminează autoritatea episcopală locală a Episcopului Vasile.

Situaţia s-a schimbat radical în aprilie 2006, când Episcopul Vasile, fără să consulte întâi eparhia şi clerul, i-a scris Patriarhului Moscovei, cerându-i ca el şi clerul din eparhia sa care doreşte să îl urmeze să primească dezlegare canonică să intre în Patriarhia Ecumenică, pentru a forma o eparhie paralelă cu Exarhatul Ortodox Rus din Europa Vestică—o eparhie a parohiilor de tradiţie rusă al cărei episcop ţine de Patriarhia Ecumenică şi care este similară în practicile liturgice şi ethos cu primii ani ai eparhiei de Sourozh. Vasile a citat ca motivaţie a sa (a) faptul că sprijinul activ al Departamentul Patriarhiei Moscovei de Relaţii Externe ale Bisericii pentru grupul din Sourozh îi subminează autoritatea, ceva ce este considerat ca o interferenţă necanonică a unui episcop în eparhia altuia; (b) dorinţa de a fi capabil să ofere asistenţă pastorală eficientă pentru aceia care doresc să continue în stilul etnic anterior al eparhiei de Sourozh. La scurt timp după ce i-a scris Patriarhului Moscovei, Vasile i-a scris şi Patriarhului Ecumenic, cerându-i să îl primească împreună cu clerul care îl urmează ca eparhie a Patriarhiei Ecumenice.

Iniţial, Patriarhul Moscovei, Alexei al II-lea, a cerut să discute acest subiect cu Vasile, dar când a descoperit că acesta deja scrisese la Constantinopol, a cerut retragerea scrisorii sale şi a refuzat să se întâlnească cu Vasile până când acesta nu va primi o retractare. Vasile a refuzat să retracteze scrisoarea şi a aflat curând că Patriarhia Moscovei intenţionează să îl pensioneze forţat.

După ce a aflat de aceste intenţii, dar înainte de a fi pensionat, Vasile a emis o scrisoare de dezlegare canonică către tot clerul său, scrisoare fie păstrată fie antedatată la începutul lui februarie. Acest lucru a fost interpretat de unii ca o încercare deliberată de a sabota eparhia, cu toate că acest subiect—adică validitatea canonică a scrisorii însăşi—este contestat între grupurile exarhatelor pro-moscovită şi pro-pariziană. (obiecţia Moscovei a fost că scrisoarea de dezlegare este dată de un episcop altuia, eliberând un preot de sub omoforul unui episcop pentru a merge sub omoforul celuilalt; totuşi, aceste scrisori sunt trimise direct clerului însuşi, în masă şi (b) nu specifică episcopul către care se face dezlegarea.)

Arhiepiscopul Inochentie (Vasilyev) de Korsun a fost trimis de patriarh să citească un decret patriarhal în catedrala din Sourozh referitoare la pensionarea lui Vasile şi plasarea controlului eparhiei sub Inochentie. Răspunsul lui Vasile a fost solicitarea de arbitraj din partea Patriarhiei Ecumenice, citând canoanele 9 şi 17 de la Sinodul IV Ecumenic, care acordă clerului dreptul de a apela la exarhul eparhiei lor sau la 'tronul oraşului imperial al Constantinopolului'. Episcopul Vasile şi suporterii săi au interpretat aceste canoane pentru a demarca un principiu ecleziastic general referitor la faptul că, în general, o dispută cu ierarhul superior poate fi rezolvată de Constantinopol. Această interpretare este respinsă de Moscova.

În 8 iunie 2006, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a anunţat că a luat în considerare apelul Episcopului Vasile şi a decis în unanimitate să îl primească în Exarhatul Ortodox Rus din Euriopa Vestică ca episcop vicar. Tot atunci l-a ales în această poziţie cu titlul de Episcop de Amfipolis, slujind ca vicar al Arhiepiscopului Gabriel (de Vylder) de Komana şi având autoritate asupra vicariatului parohiilor care vor alege să îl urmeze în Patriarhia Ecumenică. Aceasta reprezintă doar o acceptare parţială a cererii Episcopului Vasile (care solicitase să fie primit ca episcop eparhial al unei eparhii alături de exarhatul franco-rus). mai mult, decizia Constantinopolului nu s-a bazat numai pe cele două canoane citate de Episcopul Vasile în apelul său ci şi pe canonul 28 de la Sinodul IV Ecumenic, canon care, în conformitate cu interpretarea Patriarhiei Ecumenice, acordă jurisdicţie Constantinopolului peste toate teritoriile „barbare” (toate teritoriile în afara teritoriilor definite canonic). (Interpretarea acestui canon este contestată de Moscova.) Semnificaţia adăugării acestui canon este în prezent neclară, iar situaţia nu a fost încă rezolvată.

Legături externe

• Official diocesan website
• Diocese of Sourozh at Wikipedia
• Dioceseinfo.org, including news, information and statements by those loyal to Bp. Basil (Osborne)
  • Diocesan statutes
  • 2005 Annual report of the diocese