Eparhia de Suroj: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} The '''Diocese of Sourozh''' is a diocese of the Moscow Patriarchate in the United Kingdom. It was founded in 1962 by Metropolitan [[An...)
 
m (→‎Legături externe)
 
(Nu s-au afișat 11 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
'''Eparhia de Suroj''' este o [[eparhie]] a [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhiei Moscovei]] din Regatul Unit. A fost fondată în 1962 de [[Mitropolit]]ul [[Antonie (Bloom) de Suroj]] și își are numele de la o dioceză veche din Crimeea care nu mai avea episcop. Sfântul patron al acesteia este [[Ștefan de Suroj]]. Episcopul actual este [[Elisey (Ganaba) de Suroj]]. Episcop vicar este Arhiepiscopul [[Anatolie (Kuznețov) de Kerci|Anatolie de Kerci]]. Eparhia nu include bisericile stavropegice ale Patriarhiei Moscovei din Dublin și Manchester.
 +
 +
Arhiepiscopul [[Inochentie (Vasiliev) de Korsun]] (întâistătător al [[Eparhia Ortodoxă Rusă de Chersonese|eparhiei ruse]] din Europa Vestică) a fost episcop eparhial temporar în urma pensionării forțate a Episcopului [[Vasile (Osborne) de Amfipolis|Vasile (Osborne) de Serghievo]]. Înainte de pensionarea forțată a Episcopului Vasile, administrator al eparhiei de Suroj între 2003 și 2006, eparhia avea aproximativ 30 de [[parohie|parohii]] în Regatul Unit. De asemenea, înainte de pensionarea Episcopului Vasile, eparhia avea un jurnal, fondat de Mitropolitul Antonie în 1980 și intitulat ''Sourozh''. Activitățile jurnalului sunt suspendate în prezent.
 +
 +
==Istoric recent==
 +
[[Imagine:Anthony Bloom.jpg|right|thumb|200px|Mitropolitul [[Antonie (Bloom) de Suroj]]]] În primele decade de existență a eparhiei, aceasta era avea centrul în Londra și Oxford, fiind formată predominant din convertiți foști anglicani din clasa de mijloc și cea superioară și din familiile primilor emigranți din Rusia. În acei ani, situția politică dintre Regatul Unit și Uniunea Sovietică făcea ca Patriarhia Moscovei să nu aibă, practic, nici un fel de control asupra eparhiei de Suroj. Mitropolitul Antonie a încurajat dezvoltarea unei practici liturgice și etos distincte ca stil care să reflecte fuziunea emigrației franco-ruse și a ex-anglicanilor din Oxford-Londra în cadrul acestei eparhii. Acest fapt cuprindea liturghii în limba natală, împărtășire frecventă, prudență la spovedania de dinaintea împărtășirii, o atitudine relaxată privitoare la îmbrăcămintea tradițională rusă de biserica (de ex. pentru femei: fuste și baticuri), permisiunea de a oficia căsătorii duminica și celebrarea doar a unor părți din liturghia arhierească, față de [[tipic]]ul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse.
  
−
The '''Diocese of Sourozh''' is a [[diocese]] of the [[Church of Russia|Moscow Patriarchate]] in the United Kingdom.  It was founded in 1962 by [[Metropolitan]] [[Anthony (Bloom) of Sourozh]] and takes its name from an ancient diocese in the Crimea which no longer has a bishop.  Its patron saint is [[Stephen of Sourozh]]. Its current bishop is His [[Elisey (Ganaba) of Sourozh]]. The assistant hierarch is Archbishop [[Anatoly (Kuznetsov) of Kerch|Anatoly of Kerch]]. The diocese does not include the stavropegic Moscow Patriarchate churches of Dublin or Manchester.
+
Începând cu ultimii ani ai Uniunii Sovietice, un mare număr de emigranți economic ortodocși ruși au sosit în Regatul Unit din teritoriile rusești. Mulți au fost surprinși și s-au simțit incomodați de idiosincraziile etnice, de practicile liturgice și stil care deveniseră standard în această eparhie. O minoritate vocală a acestor ortodocși ruși a început să se plângă vociferând către eparhie, iar mai târziu direct către Patriarhia Moscovei. În ochii lor, ei căutau conformitatea etnicului și a practicilor liturgice ale eparhiei cu [[tipic]]ul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse; în ochii foștilor anglicani din Oxford-Londra, acest lucru însemna [[rusificare]]a eparhiei. În timpul vieții Mitropolitului Antonie, tensiunile au atins maximul în 2002 când Episcopul [[Ilarion (Alfeiev) de Viena|Ilarion (Alfeiev)]] a fost Episcop de Kerci.
 +
   
 +
Cu puțin timp înainte de moartea sa, într-un mod care nu este conform cu practicile din Biserica Ortodoxă Rusă (unde, în mod normal, episcopii sunt numiți de [[Sfântul Sinod]]), Mitropolitul Antonie l-a numit ca succesor al său pe Episcopul [[Vasile (Osborne) de Sergievo]]. După moartea Mitropolitului Antonie în 2003, Sfântul Sinod l-a numit pe Episcopul Vasile administrator al eparhiei, dar nu l-a numit episcop eparhial.
 +
   
 +
[[Imagine:Basil Osborne.jpg|left|thumb|150px|Episcopul [[Vasile (Osborne) de Serghievo]]]]
 +
Tensiunile din cadrul așezământului de Suroj s-au înrăutățit în anii de după moartea Mitropolitului Antonie. Acestea au început să escaladeze semnificativ în decembrie 2005, odată cu suspendarea Părintelui [[Andrei Teterin]] de către Episcopul Vasile, pe temeiul nesupunerii, în urma unei cuvântări a Părintelui Andrei în care acesta afirma că Mitropolitul Antonie ar fi fost un părinte al Bisericii, afirmând că acesta trebuie să fie loial autorităților [[jurisdicție]]i sale și în care a insistat ca 'mișcarea creștină rusă' să includă și termenul 'ortodox' în numele ei. În urma presiunilor Moscovei, Părintele Andrei a fost reinstalat—cu toate că el a continuat să fie un agent activ care subminează autoritatea episcopală locală a Episcopului Vasile.
  
−
Archbishop [[Innokenty (Vasilyev) of Korsun]] (head of Russia's [[Russian Orthodox Diocese of Chersonese|diocese in Western Europe]]) served as its temporary ruling bishop following the forced retirement of Bishop [[Basil (Osborne) of Amphipolis|Basil (Osborne) of Sergievo]]. Before Bishop Basil, Administrator of the Diocese of Sourozh from 2003 to 2006, was forced into retirement, the diocese had about thirty [[parish]]es in the United Kingdom.  Also before Basil's retirement, the diocese published a journal, founded by Metr. Anthony in 1980, entitled ''Sourozh''. The activities of the journal are currently suspended.
+
Situația s-a schimbat radical în aprilie 2006, când Episcopul Vasile, fără să consulte întâi eparhia și clerul, i-a scris [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Patriarhului Moscovei]], cerându-i ca el și clerul din eparhia sa care dorește să îl urmeze să primească [[dezlegare canonică]] să intre în [[Patriarhia Ecumenică]], pentru a forma o eparhie paralelă cu [[Exarhatul Ortodox Rus din Europa Vestică]]—o eparhie a parohiilor de tradiție rusă al cărei episcop ține de [[Patriarhia Ecumenică]] și care este similară în practicile liturgice și ethos cu primii ani ai eparhiei de Suroj. Vasile a citat ca motivație a sa (a) faptul că sprijinul activ al Departamentul Patriarhiei Moscovei de Relații Externe ale Bisericii pentru grupul din Suroj îi subminează autoritatea, ceva ce este considerat ca o interferență necanonică a unui episcop în eparhia altuia; (b) dorința de a fi capabil să ofere asistență pastorală eficientă pentru aceia care doresc să continue în stilul etnic anterior al eparhiei de Suroj. La scurt timp după ce i-a scris [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Patriarhului Moscovei]], Vasile i-a scris și Patriarhului Ecumenic, cerându-i să îl primească împreună cu clerul care îl urmează ca eparhie a Patriarhiei Ecumenice.
 +
 +
Inițial, Patriarhul Moscovei, [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Alexei al II-lea]], a cerut să discute acest subiect cu Vasile, dar când a descoperit că acesta deja scrisese la Constantinopol, a cerut retragerea scrisorii sale și a refuzat să se întâlnească cu Vasile până când acesta nu va primi o retractare. Vasile a refuzat să retracteze scrisoarea și a aflat curând că Patriarhia Moscovei intenționează să îl pensioneze forțat.
 +
   
 +
După ce a aflat de aceste intenții, dar înainte de a fi pensionat, Vasile a emis o scrisoare de dezlegare canonică către tot clerul său, scrisoare fie păstrată fie antedatată la începutul lui februarie. Acest lucru a fost interpretat de unii ca o încercare deliberată de a sabota eparhia, cu toate că acest subiect&mdash;adică validitatea canonică a scrisorii însăși&mdash;este contestat între grupurile exarhatelor pro-moscovită și pro-pariziană. (obiecția Moscovei a fost că scrisoarea de dezlegare este dată de un episcop altuia, eliberând un preot de sub omoforul unui episcop pentru a merge sub omoforul celuilalt; totuși, aceste scrisori sunt trimise direct clerului însuși, ''în masă'' și (b) nu specifică episcopul către care se face dezlegarea.)<ref>[http://www.sourozh.org/info/letters/letter220506.html Letter of Archbishop Innokenty of Korsun to the clergy of the Diocese of Sourozh 22 May 2006]</ref>
  
−
==Recent history==
+
[[Arhiepiscop]]ul [[Inochentie (Vasilyev) de Korsun]] a fost trimis de patriarh să citească un decret patriarhal în [[catedrală|catedrala]] din Suroj referitoare la pensionarea lui Vasile și plasarea controlului eparhiei sub Inochentie. Răspunsul lui Vasile a fost solicitarea de arbitraj din partea Patriarhiei Ecumenice, citând [[canon|canoanele]] 9 și 17 de la [[Sinodul IV Ecumenic]], care acordă clerului dreptul de a apela la exarhul eparhiei lor sau la ''tronul orașului imperial al Constantinopolului''.<ref>[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xi.xviii.ix.html Canon IX] și [http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xi.xviii.xvii.html Canon XVII] of the Fourth Ecumenical Council</ref> Episcopul Vasile și suporterii săi au interpretat aceste canoane pentru a demarca un principiu ecleziastic general referitor la faptul că, în general, o dispută cu ierarhul superior poate fi rezolvată de Constantinopol.<ref>[http://groups.yahoo.com/group/OrthodoxNews/message/5538 On the canonical situation of Russian Orthodoxy in Britain], nu mai este disponibilă la http://users.ox.ac.uk/~manc0343/canons_sourozh.html</ref> Această interpretare este respinsă de Moscova.<ref>[http://www.mospat.ru/index.php?page=31763 Священный Синод вынес постановление в связи с решением Константинопольского Патриархата относительно принятия епископа Василия (Осборна) в свою юрисдикцию] și [http://www.sourozh.org/archives/docs/synod190706a_en.html The Declaration of the Holy Synod of the Russian Orthodox Church relating to the decision of the Holy Synod of the Patriarchate of Constantinople concerning the reception into its jurisdiction of Bishop Basil (Osborne)]</ref>
−
[[Image:Anthony Bloom.jpg|right|thumb|200px|Metr. [[Anthony (Bloom) of Sourozh]]]] In the initial decades of the existence of the diocese, the diocese was centred in London and Oxford, consisting mainly of upper middle-class ex-Anglican converts and families of the first emigration from Russia. During these years the political situation between the United Kingdom and the Soviet Union meant that the Moscow Patriarchate could exercise virtually no control over Sourozh diocese. Metr. Anthony encouraged the development of a distinctive style, liturgical practice and ethos within the diocese which reflected the fusion of Franco-Russian emigres and Oxford-London ex-Anglicans in the diocese. This included native-language liturgy, frequent communion, discression over confession before each communion, a relaxed attitude to tradition Russian church dress (e.g. for women: skirts and headscarves), permission of marriage on Saturdays and an avoidance of celebrating the full hierarchical liturgy according to the standard [[typikon]] of the Russian Orthodox Church.
+
 +
În [[8 iunie]] 2006, [[Sfântul Sinod]] al Patriarhiei Ecumenice a anunțat că a luat în considerare apelul Episcopului Vasile și a decis în unanimitate să îl primească în Exarhatul Ortodox Rus din Euriopa Vestică ca [[episcop vicar]]. Tot atunci l-a ales în această poziție cu titlul de ''Episcop de Amfipolis'', slujind ca vicar al Arhiepiscopului [[Gabriel (de Vylder) de Komana]]<ref>[http://www.ec-patr.org/docdisplay.php?lang=en&id=678&tla=en Press Release for the election of Bishop Basil of Amphipolis]</ref> și având autoritate asupra vicariatului parohiilor care vor alege să îl urmeze în Patriarhia Ecumenică.<ref>[http://www.exarchat.org/spip.php?article561 Communiqué N° 12-06 of the Council of the Archdiocese]</ref> Aceasta reprezintă doar o acceptare parțială a cererii Episcopului Vasile (care solicitase să fie primit ca episcop eparhial al unei eparhii ''alături de'' exarhatul franco-rus). mai mult, decizia Constantinopolului nu s-a bazat numai pe cele două canoane citate de Episcopul Vasile în apelul său ci și pe canonul 28 de la [[Sinodul IV Ecumenic]], canon care, în conformitate cu interpretarea Patriarhiei Ecumenice, acordă jurisdicție Constantinopolului peste toate teritoriile „barbare” (toate teritoriile în afara teritoriilor definite canonic). (Interpretarea acestui canon este contestată de Moscova.) Semnificația adăugării acestui canon este în prezent neclară, iar situația nu a fost încă rezolvată.
  
−
From the last years of the Soviet Union, large numbers of Russian Orthodox economic migrants arrived in the United Kingdom from Russian lands. Many were surprised by and uncomfortable with and unhappy at the idiosyncracies of ethos, style and liturgical practice which were standard in the diocese. A vocal minority of these Orthodox from Russia began to complain vociferously to the Diocese and, later, to the Moscow Patriarchate itself. In their own eyes, they sought the conformity of the ethos and liturgical practice of the diocese with the standard [[typikon]] of the Russian Orthodox Church; in the eyes of the Oxford-London ex-Anglicans, this amounted to the [[Russification]] of the diocese. During the lifetime of Metr. Anthony, tensions reached a high-point during the 2002 when Bishop [[Hilarion (Alfeyev) of Vienna|Hilarion (Alfeyev)]] was Bishop of Kerch.
+
==Referințe==
−
 
 
−
Shortly before his death, in a manner which is not standard in the Russian Orthodox Church (where bishops are standardly appointed by the [[Holy Synod]]), Metr. Anthony nominated as his successor Bishop [[Basil (Osborne) of Sergievo]]. After Metr. Anthony's death in 2003, the Holy Synod made Basil administrator of the diocese, but did not name him ruling bishop.
 
−
 
 
−
[[Image:Basil Osborne.jpg|left|thumb|150px|Bp. [[Basil (Osborne) of Sergievo]]]]
 
−
Tensions between the establishment in Sourozh worsened considerably in the years following Metr. Anthony's death. They began to escalate significantly in December 2005, with the suspension of Fr. [[Andrei Teterin]] by Bishop Basil, on grounds of disobedience, following a speech which Fr. Andrei made, in which he denied that Metropolitan Anthony was a Father of the Church, asserted that one must be loyal to the authorities of one's own [[jurisdiction]], and insisted that the 'Russian Christian movement' should have the word 'Orthodox' in its name. After pressure from Moscow, Fr. Andrei was reinstated&mdash;although he continued to be an active agent undermining the local episcopal authority of Bp. Basil.
 
−
 
 
−
Matters came to a head in April 2006, when Bp. Basil, without first consulting his diocese or clergy, wrote to the [[Alexei II (Ridiger) of Moscow|Patriarch of Moscow]], requesting that he and any clergy in his diocese who wished to follow him be granted [[canonical release]] to enter into the [[Ecumenical Patriarchate]], to form a diocese parallel to the [[Russian Orthodox Exarchate in Western Europe]]&mdash;a diocese of parishes of Russian tradition whose bishop answers to the [[Ecumenical Patriarch]], and which is similar in liturgical style and ethos to the early days of Sourozh. Basil cited as his motivation (a) the active support of the Moscow Patriarchate's Department of External Church Relations for the group in Sourozh undermining him, something he took to constitute the non-canonical interference of one bishop in the diocese of another; (b) the desire to be able to provide adequate pastoral care for those who wished to continue in the earlier ethos and liturgical style of the Sourozh diocese.Shortly after writing to the [[Alexei II (Ridiger) of Moscow|Patriarch of Moscow]], Basil wrote to the Ecumenical Patriarch, asking to be received with those clergy who followed him, as a diocese in the Ecumenical Patriarchate.
 
−
 
 
−
Initially, the Patriarch of Moscow, [[Alexei II (Ridiger) of Moscow|Alexei II]], asked to discuss the matter with Basil, but when he discovered Basil had already written to Constantinople, demanded the retraction of this letter, and refused to meet Basil until he received such retraction. Basil refused to retract the letter, and learnt soon afterwards that the Moscow Patriarchate intended to retire him.
 
−
 
 
−
After learning of this intention, but before being retired, Basil issued letters of canonical release to all his clergy, letters either held back from, or backdated to, the beginning of February. This has been interpreted by some as a deliberate attempt to sabotage the diocese, although this matter&mdash;like the canonical validity of the letters themselves&mdash;is contested between the pro-Moscow and pro-Paris Exarchate groups. (Moscow's objection was that letters of release are given by one bishop to another, releasing a priest from the first bishop's omophorion to go under that of the second bishop; these letters however were (a) given to the clergy themselves, ''en masse'', and (b) did not specify to what bishop they were being released.)<ref>[http://www.sourozh.org/info/letters/letter220506.html Letter of Archbishop Innokenty of Korsun to the clergy of the Diocese of Sourozh 22 May 2006]</ref>
 
−
 
 
−
[[Archbishop]] [[Innokenty (Vasilyev) of Korsun]] was sent by the patriarchate to read out a patriarchal decree at the Sourozh [[cathedral]] in London retiring Basil and placing control of the diocese under Innokenty.  Basil's response was to appeal to the arbitration of the Ecumenical Patriarch, citing [[canons]] 9 and 17 of the [[Fourth Ecumenical Council]], which grant to clergy the right of appeal to the exarch of their diocese or to 'the throne of the imperial city of Constantinople'.<ref>[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xi.xviii.ix.html Canon IX] and [http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xi.xviii.xvii.html Canon XVII] of the Fourth Ecumenical Council</ref> Bishop Basil and his supporters have interpreted these canons to demarcate a general ecclesiastical principle that in general a dispute with a superior hierarch may be referred to Constantinople.<ref>[http://groups.yahoo.com/group/OrthodoxNews/message/5538 On the canonical situation of Russian Orthodoxy in Britain], no longer available at http://users.ox.ac.uk/~manc0343/canons_sourozh.html</ref> This interpretation is rejected by Moscow.<ref>[http://www.mospat.ru/index.php?page=31763 Священный Синод вынес постановление в связи с решением Константинопольского Патриархата относительно принятия епископа Василия (Осборна) в свою юрисдикцию] and [http://www.sourozh.org/archives/docs/synod190706a_en.html The Declaration of the Holy Synod of the Russian Orthodox Church relating to the decision of the Holy Synod of the Patriarchate of Constantinople concerning the reception into its jurisdiction of Bishop Basil (Osborne)]</ref>
 
−
 
 
−
On [[June 8]], 2006, the [[holy synod]] of the Ecumenical Patriarchate announced that it had considered Basil's appeal and unanimously decided to receive him into its Russian Orthodox Exarchate in Western Europe as an [[auxiliary bishop]].  It then elected him to this position with the title of ''Bishop of Amphipolis'', serving as an auxiliary of Abp. [[Gabriel (de Vylder) of Komana]]<ref>[http://www.ec-patr.org/docdisplay.php?lang=en&id=678&tla=en Press Release for the election of Bishop Basil of Amphipolis]</ref> and having authority over a vicariate of the parishes which have chosen to follow him into the Ecumenical Patriarchate.<ref>[http://www.exarchat.org/spip.php?article561 Communiqué N° 12-06 of the Council of the Archdiocese]</ref> This represents only a partial acceptance of Basil's request (which was to be received as a diocesan bishop of a diocese ''alongside'' the Franco-Russian exarchate). Moreover, Constantinople's pronouncement was based not merely on the two canons cited by Bishop Basil in his appeal, but also by canon 28 of the Fourth Ecumenical Council, the canon which, according to the Patriarchate of Constantinople's interpretation, grants jurisdiction of all 'barbarian' lands (i.e. all lands outside canonically defined territories) to Constantinople. (The interpretation of this canon is also disputed by Moscow.) The significance of the addition of this canon is at present unclear.
 
−
 
 
−
The situation has not yet been resolved.
 
−
 
 
−
==Reference==
 
 
<references />
 
<references />
−
 
+
−
==External links==
+
==Legături externe==
 
*[http://www.sourozh.org/ Official diocesan website]
 
*[http://www.sourozh.org/ Official diocesan website]
 
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Diocese_of_Sourozh ''Diocese of Sourozh'' at Wikipedia]
 
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Diocese_of_Sourozh ''Diocese of Sourozh'' at Wikipedia]
Linia 36: Linia 32:
 
**[http://www.dioceseinfo.org/HISTORICAL_BACKGROUND/Sourozh/Statutes.htm Diocesan statutes]
 
**[http://www.dioceseinfo.org/HISTORICAL_BACKGROUND/Sourozh/Statutes.htm Diocesan statutes]
 
**[http://www.dioceseinfo.org/HISTORICAL_BACKGROUND/Sourozh/Annual%20Report%20(2005).pdf 2005 Annual report of the diocese]
 
**[http://www.dioceseinfo.org/HISTORICAL_BACKGROUND/Sourozh/Annual%20Report%20(2005).pdf 2005 Annual report of the diocese]
 +
 +
[[Categorie:Eparhii|Suroj]]
 +
[[Categorie:Eparhii ale Patriarhiei Moscovei|Suroj]]
 +
[[Categorie:Ortodoxia în Regatul Unit|Suroj]]
  
−
[[Category:Dioceses|Sourozh]]
+
[[en:Diocese of Sourozh]]
−
[[Category:Moscow Patriarchate Dioceses|Sourozh]]
 
−
[[Category:Orthodoxy in the United Kingdom|Sourozh]]
 

Versiunea curentă din 31 decembrie 2018 14:19

Eparhia de Suroj este o eparhie a Patriarhiei Moscovei din Regatul Unit. A fost fondată în 1962 de Mitropolitul Antonie (Bloom) de Suroj și își are numele de la o dioceză veche din Crimeea care nu mai avea episcop. Sfântul patron al acesteia este Ștefan de Suroj. Episcopul actual este Elisey (Ganaba) de Suroj. Episcop vicar este Arhiepiscopul Anatolie de Kerci. Eparhia nu include bisericile stavropegice ale Patriarhiei Moscovei din Dublin și Manchester.

Arhiepiscopul Inochentie (Vasiliev) de Korsun (întâistătător al eparhiei ruse din Europa Vestică) a fost episcop eparhial temporar în urma pensionării forțate a Episcopului Vasile (Osborne) de Serghievo. Înainte de pensionarea forțată a Episcopului Vasile, administrator al eparhiei de Suroj între 2003 și 2006, eparhia avea aproximativ 30 de parohii în Regatul Unit. De asemenea, înainte de pensionarea Episcopului Vasile, eparhia avea un jurnal, fondat de Mitropolitul Antonie în 1980 și intitulat Sourozh. Activitățile jurnalului sunt suspendate în prezent.

Istoric recent

Mitropolitul Antonie (Bloom) de Suroj
În primele decade de existență a eparhiei, aceasta era avea centrul în Londra și Oxford, fiind formată predominant din convertiți foști anglicani din clasa de mijloc și cea superioară și din familiile primilor emigranți din Rusia. În acei ani, situția politică dintre Regatul Unit și Uniunea Sovietică făcea ca Patriarhia Moscovei să nu aibă, practic, nici un fel de control asupra eparhiei de Suroj. Mitropolitul Antonie a încurajat dezvoltarea unei practici liturgice și etos distincte ca stil care să reflecte fuziunea emigrației franco-ruse și a ex-anglicanilor din Oxford-Londra în cadrul acestei eparhii. Acest fapt cuprindea liturghii în limba natală, împărtășire frecventă, prudență la spovedania de dinaintea împărtășirii, o atitudine relaxată privitoare la îmbrăcămintea tradițională rusă de biserica (de ex. pentru femei: fuste și baticuri), permisiunea de a oficia căsătorii duminica și celebrarea doar a unor părți din liturghia arhierească, față de tipicul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Începând cu ultimii ani ai Uniunii Sovietice, un mare număr de emigranți economic ortodocși ruși au sosit în Regatul Unit din teritoriile rusești. Mulți au fost surprinși și s-au simțit incomodați de idiosincraziile etnice, de practicile liturgice și stil care deveniseră standard în această eparhie. O minoritate vocală a acestor ortodocși ruși a început să se plângă vociferând către eparhie, iar mai târziu direct către Patriarhia Moscovei. În ochii lor, ei căutau conformitatea etnicului și a practicilor liturgice ale eparhiei cu tipicul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse; în ochii foștilor anglicani din Oxford-Londra, acest lucru însemna rusificarea eparhiei. În timpul vieții Mitropolitului Antonie, tensiunile au atins maximul în 2002 când Episcopul Ilarion (Alfeiev) a fost Episcop de Kerci.

Cu puțin timp înainte de moartea sa, într-un mod care nu este conform cu practicile din Biserica Ortodoxă Rusă (unde, în mod normal, episcopii sunt numiți de Sfântul Sinod), Mitropolitul Antonie l-a numit ca succesor al său pe Episcopul Vasile (Osborne) de Sergievo. După moartea Mitropolitului Antonie în 2003, Sfântul Sinod l-a numit pe Episcopul Vasile administrator al eparhiei, dar nu l-a numit episcop eparhial.

Episcopul Vasile (Osborne) de Serghievo

Tensiunile din cadrul așezământului de Suroj s-au înrăutățit în anii de după moartea Mitropolitului Antonie. Acestea au început să escaladeze semnificativ în decembrie 2005, odată cu suspendarea Părintelui Andrei Teterin de către Episcopul Vasile, pe temeiul nesupunerii, în urma unei cuvântări a Părintelui Andrei în care acesta afirma că Mitropolitul Antonie ar fi fost un părinte al Bisericii, afirmând că acesta trebuie să fie loial autorităților jurisdicției sale și în care a insistat ca 'mișcarea creștină rusă' să includă și termenul 'ortodox' în numele ei. În urma presiunilor Moscovei, Părintele Andrei a fost reinstalat—cu toate că el a continuat să fie un agent activ care subminează autoritatea episcopală locală a Episcopului Vasile.

Situația s-a schimbat radical în aprilie 2006, când Episcopul Vasile, fără să consulte întâi eparhia și clerul, i-a scris Patriarhului Moscovei, cerându-i ca el și clerul din eparhia sa care dorește să îl urmeze să primească dezlegare canonică să intre în Patriarhia Ecumenică, pentru a forma o eparhie paralelă cu Exarhatul Ortodox Rus din Europa Vestică—o eparhie a parohiilor de tradiție rusă al cărei episcop ține de Patriarhia Ecumenică și care este similară în practicile liturgice și ethos cu primii ani ai eparhiei de Suroj. Vasile a citat ca motivație a sa (a) faptul că sprijinul activ al Departamentul Patriarhiei Moscovei de Relații Externe ale Bisericii pentru grupul din Suroj îi subminează autoritatea, ceva ce este considerat ca o interferență necanonică a unui episcop în eparhia altuia; (b) dorința de a fi capabil să ofere asistență pastorală eficientă pentru aceia care doresc să continue în stilul etnic anterior al eparhiei de Suroj. La scurt timp după ce i-a scris Patriarhului Moscovei, Vasile i-a scris și Patriarhului Ecumenic, cerându-i să îl primească împreună cu clerul care îl urmează ca eparhie a Patriarhiei Ecumenice.

Inițial, Patriarhul Moscovei, Alexei al II-lea, a cerut să discute acest subiect cu Vasile, dar când a descoperit că acesta deja scrisese la Constantinopol, a cerut retragerea scrisorii sale și a refuzat să se întâlnească cu Vasile până când acesta nu va primi o retractare. Vasile a refuzat să retracteze scrisoarea și a aflat curând că Patriarhia Moscovei intenționează să îl pensioneze forțat.

După ce a aflat de aceste intenții, dar înainte de a fi pensionat, Vasile a emis o scrisoare de dezlegare canonică către tot clerul său, scrisoare fie păstrată fie antedatată la începutul lui februarie. Acest lucru a fost interpretat de unii ca o încercare deliberată de a sabota eparhia, cu toate că acest subiect—adică validitatea canonică a scrisorii însăși—este contestat între grupurile exarhatelor pro-moscovită și pro-pariziană. (obiecția Moscovei a fost că scrisoarea de dezlegare este dată de un episcop altuia, eliberând un preot de sub omoforul unui episcop pentru a merge sub omoforul celuilalt; totuși, aceste scrisori sunt trimise direct clerului însuși, în masă și (b) nu specifică episcopul către care se face dezlegarea.)[1]

Arhiepiscopul Inochentie (Vasilyev) de Korsun a fost trimis de patriarh să citească un decret patriarhal în catedrala din Suroj referitoare la pensionarea lui Vasile și plasarea controlului eparhiei sub Inochentie. Răspunsul lui Vasile a fost solicitarea de arbitraj din partea Patriarhiei Ecumenice, citând canoanele 9 și 17 de la Sinodul IV Ecumenic, care acordă clerului dreptul de a apela la exarhul eparhiei lor sau la tronul orașului imperial al Constantinopolului.[2] Episcopul Vasile și suporterii săi au interpretat aceste canoane pentru a demarca un principiu ecleziastic general referitor la faptul că, în general, o dispută cu ierarhul superior poate fi rezolvată de Constantinopol.[3] Această interpretare este respinsă de Moscova.[4]

În 8 iunie 2006, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a anunțat că a luat în considerare apelul Episcopului Vasile și a decis în unanimitate să îl primească în Exarhatul Ortodox Rus din Euriopa Vestică ca episcop vicar. Tot atunci l-a ales în această poziție cu titlul de Episcop de Amfipolis, slujind ca vicar al Arhiepiscopului Gabriel (de Vylder) de Komana[5] și având autoritate asupra vicariatului parohiilor care vor alege să îl urmeze în Patriarhia Ecumenică.[6] Aceasta reprezintă doar o acceptare parțială a cererii Episcopului Vasile (care solicitase să fie primit ca episcop eparhial al unei eparhii alături de exarhatul franco-rus). mai mult, decizia Constantinopolului nu s-a bazat numai pe cele două canoane citate de Episcopul Vasile în apelul său ci și pe canonul 28 de la Sinodul IV Ecumenic, canon care, în conformitate cu interpretarea Patriarhiei Ecumenice, acordă jurisdicție Constantinopolului peste toate teritoriile „barbare” (toate teritoriile în afara teritoriilor definite canonic). (Interpretarea acestui canon este contestată de Moscova.) Semnificația adăugării acestui canon este în prezent neclară, iar situația nu a fost încă rezolvată.

Referințe

  1. ↑ Letter of Archbishop Innokenty of Korsun to the clergy of the Diocese of Sourozh 22 May 2006
  2. ↑ Canon IX și Canon XVII of the Fourth Ecumenical Council
  3. ↑ On the canonical situation of Russian Orthodoxy in Britain, nu mai este disponibilă la http://users.ox.ac.uk/~manc0343/canons_sourozh.html
  4. ↑ Священный Синод вынес постановление в связи с решением Константинопольского Патриархата относительно принятия епископа Василия (Осборна) в свою юрисдикцию și The Declaration of the Holy Synod of the Russian Orthodox Church relating to the decision of the Holy Synod of the Patriarchate of Constantinople concerning the reception into its jurisdiction of Bishop Basil (Osborne)
  5. ↑ Press Release for the election of Bishop Basil of Amphipolis
  6. ↑ Communiqué N° 12-06 of the Council of the Archdiocese

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Eparhia_de_Suroj&oldid=48592”