Eparhia de Suroj: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(retragere etichetă)
m
Linia 1: Linia 1:
'''Eparhia de Suroj''' este o [[eparhie]] a [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhiei Moscovei]] din Regatul Unit. A fost fondată în 1962 de [[Mitropolit]]ul [[Antonie (Bloom) de Suroj]] şi îşi are numele de la o dioceză veche din Crimeea care nu mai avea episcop. Sfântul patron al acesteia este [[Ștefan de Suroj]]. Episcopul actual este [[Elisey (Ganaba) de Suroj]]. Episcop vicar este Arhiepiscopul [[Anatolie (Kuzneţov) de Kerci|Anatolie de Kerci]]. Eparhia nu include bisericile stavropegice ale Patriarhiei Moscovei din Dublin şi Manchester.
+
'''Eparhia de Suroj''' este o [[eparhie]] a [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhiei Moscovei]] din Regatul Unit. A fost fondată în 1962 de [[Mitropolit]]ul [[Antonie (Bloom) de Suroj]] și își are numele de la o dioceză veche din Crimeea care nu mai avea episcop. Sfântul patron al acesteia este [[Ștefan de Suroj]]. Episcopul actual este [[Elisey (Ganaba) de Suroj]]. Episcop vicar este Arhiepiscopul [[Anatolie (Kuznețov) de Kerci|Anatolie de Kerci]]. Eparhia nu include bisericile stavropegice ale Patriarhiei Moscovei din Dublin și Manchester.
 
   
 
   
Arhiepiscopul [[Inochentie (Vasiliev) de Korsun]] (întâistătător al [[Eparhia Ortodoxă Rusă de Chersonese|eparhiei ruse]] din Europa Vestică) a fost episcop eparhial temporar în urma pensionării forţate a Episcopului [[Vasile (Osborne) de Amfipolis|Vasile (Osborne) de Serghievo]]. Înainte de pensionarea forţată a Episcopului Vasile, administrator al eparhiei de Suroj între 2003 şi 2006, eparhia avea aproximativ 30 de [[parohie|parohii]] în Regatul Unit. De asemenea, înainte de pensionarea Episcopului Vasile, eparhia avea un jurnal, fondat de Mitropolitul Antonie în 1980 şi intitulat ''Sourozh''. Activităţile jurnalului sunt suspendate în prezent.
+
Arhiepiscopul [[Inochentie (Vasiliev) de Korsun]] (întâistătător al [[Eparhia Ortodoxă Rusă de Chersonese|eparhiei ruse]] din Europa Vestică) a fost episcop eparhial temporar în urma pensionării forțate a Episcopului [[Vasile (Osborne) de Amfipolis|Vasile (Osborne) de Serghievo]]. Înainte de pensionarea forțată a Episcopului Vasile, administrator al eparhiei de Suroj între 2003 și 2006, eparhia avea aproximativ 30 de [[parohie|parohii]] în Regatul Unit. De asemenea, înainte de pensionarea Episcopului Vasile, eparhia avea un jurnal, fondat de Mitropolitul Antonie în 1980 și intitulat ''Sourozh''. Activitățile jurnalului sunt suspendate în prezent.
 
   
 
   
 
==Istoric recent==
 
==Istoric recent==
[[Imagine:Anthony Bloom.jpg|right|thumb|200px|Mitropolitul [[Antonie (Bloom) de Suroj]]]] În primele decade de existenţă a eparhiei, aceasta era avea centrul în Londra şi Oxford, fiind formată predominant din convertiţi foşti anglicani din clasa de mijloc şi cea superioară şi din familiile primilor emigranţi din Rusia. În acei ani, situţia politică dintre Regatul Unit şi Uniunea Sovietică făcea ca Patriarhia Moscovei să nu aibă, practic, nici un fel de control asupra eparhiei de Suroj. Mitropolitul Antonie a încurajat dezvoltarea unei practici liturgice ţi etos distincte ca stil care să reflecte fuziunea emigraţiei franco-ruse şi a ex-anglicanilor din Oxford-Londra în cadrul acestei eparhii. Acest fapt cuprindea liturghii în limba natală, împărtășire frecventă, prudenţă la spovedania de dinaintea împărtăşirii, o atitudine relaxată privitoare la îmbrăcămintea tradiţională rusă de biserica (de ex. pentru femei: fuste şi baticuri), permisiunea de a oficia căsătorii duminica şi celebrarea doar a unor părţi din liturghia arhierească, faţă de [[tipic]]ul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse.
+
[[Imagine:Anthony Bloom.jpg|right|thumb|200px|Mitropolitul [[Antonie (Bloom) de Suroj]]]] În primele decade de existență a eparhiei, aceasta era avea centrul în Londra și Oxford, fiind formată predominant din convertiți foști anglicani din clasa de mijloc și cea superioară și din familiile primilor emigranți din Rusia. În acei ani, situția politică dintre Regatul Unit și Uniunea Sovietică făcea ca Patriarhia Moscovei să nu aibă, practic, nici un fel de control asupra eparhiei de Suroj. Mitropolitul Antonie a încurajat dezvoltarea unei practici liturgice și etos distincte ca stil care să reflecte fuziunea emigrației franco-ruse și a ex-anglicanilor din Oxford-Londra în cadrul acestei eparhii. Acest fapt cuprindea liturghii în limba natală, împărtășire frecventă, prudență la spovedania de dinaintea împărtășirii, o atitudine relaxată privitoare la îmbrăcămintea tradițională rusă de biserica (de ex. pentru femei: fuste și baticuri), permisiunea de a oficia căsătorii duminica și celebrarea doar a unor părți din liturghia arhierească, față de [[tipic]]ul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse.
  
Începând cu ultimii ani ai Uniunii Sovietice, un mare număr de emigranţi economic ortodocşi ruşi au sosit în Regatul Unit din teritoriile ruseşti. Mulţi au fost surprinşi şi s-au simţit incomodaţi de idiosincraziile etnice, de practicile liturgice şi stil care deveniseră standard în această eparhie. O minoritate vocală a acestor ortodocşi ruşi a început să se plângă vociferând către eparhie, iar mai târziu direct către Patriarhia Moscovei. În ochii lor, ei căutau conformitatea etnicului şi a practicilor liturgice ale eparhiei cu [[tipic]]ul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse; în ochii foştilor anglicani din Oxford-Londra, acest lucru însemna [[rusificare]]a eparhiei. În timpul vieţii Mitropolitului Antonie, tensiunile au atins maximul în 2002 când Episcopul [[Ilarion (Alfeiev) de Viena|Ilarion (Alfeiev)]] a fost Episcop de Kerci.
+
Începând cu ultimii ani ai Uniunii Sovietice, un mare număr de emigranți economic ortodocși ruși au sosit în Regatul Unit din teritoriile rusești. Mulți au fost surprinși și s-au simțit incomodați de idiosincraziile etnice, de practicile liturgice și stil care deveniseră standard în această eparhie. O minoritate vocală a acestor ortodocși ruși a început să se plângă vociferând către eparhie, iar mai târziu direct către Patriarhia Moscovei. În ochii lor, ei căutau conformitatea etnicului și a practicilor liturgice ale eparhiei cu [[tipic]]ul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse; în ochii foștilor anglicani din Oxford-Londra, acest lucru însemna [[rusificare]]a eparhiei. În timpul vieții Mitropolitului Antonie, tensiunile au atins maximul în 2002 când Episcopul [[Ilarion (Alfeiev) de Viena|Ilarion (Alfeiev)]] a fost Episcop de Kerci.
 
   
 
   
Cu puţin timp înainte de moartea sa, într-un mod care nu este conform cu practicile din Biserica Ortodoxă Rusă (unde, în mod normal, episcopii sunt numiţi de [[Sfântul Sinod]]), Mitropolitul Antonie l-a numit ca succesor al său pe Episcopul [[Vasile (Osborne) de Sergievo]]. După moartea Mitropolitului Antonie în 2003, Sfântul Sinod l-a numit pe Episcopul Vasile administrator al eparhiei, dar nu l-a numit episcop eparhial.
+
Cu puțin timp înainte de moartea sa, într-un mod care nu este conform cu practicile din Biserica Ortodoxă Rusă (unde, în mod normal, episcopii sunt numiți de [[Sfântul Sinod]]), Mitropolitul Antonie l-a numit ca succesor al său pe Episcopul [[Vasile (Osborne) de Sergievo]]. După moartea Mitropolitului Antonie în 2003, Sfântul Sinod l-a numit pe Episcopul Vasile administrator al eparhiei, dar nu l-a numit episcop eparhial.
 
   
 
   
 
[[Imagine:Basil Osborne.jpg|left|thumb|150px|Episcopul [[Vasile (Osborne) de Serghievo]]]]
 
[[Imagine:Basil Osborne.jpg|left|thumb|150px|Episcopul [[Vasile (Osborne) de Serghievo]]]]
Tensiunile din cadrul aşezământului de Suroj s-au înrăutăţit în anii de după moartea Mitropolitului Antonie. Acestea au început să escaladeze semnificativ în decembrie 2005, odată cu suspendarea Părintelui [[Andrei Teterin]] de către Episcopul Vasile, pe temeiul nesupunerii, în urma unei cuvântări a Părintelui Andrei în care acesta afirma că Mitropolitul Antonie ar fi fost un părinte al Bisericii, afirmând că acesta trebuie să fie loial autorităţilor [[jurisdicţie]]i sale şi în care a insistat ca 'mişcarea creştină rusă' să includă şi termenul 'ortodox' în numele ei. În urma presiunilor Moscovei, Părintele Andrei a fost reinstalat—cu toate că el a continuat să fie un agent activ care subminează autoritatea episcopală locală a Episcopului Vasile.
+
Tensiunile din cadrul așezământului de Suroj s-au înrăutățit în anii de după moartea Mitropolitului Antonie. Acestea au început să escaladeze semnificativ în decembrie 2005, odată cu suspendarea Părintelui [[Andrei Teterin]] de către Episcopul Vasile, pe temeiul nesupunerii, în urma unei cuvântări a Părintelui Andrei în care acesta afirma că Mitropolitul Antonie ar fi fost un părinte al Bisericii, afirmând că acesta trebuie să fie loial autorităților [[jurisdicție]]i sale și în care a insistat ca 'mișcarea creștină rusă' să includă și termenul 'ortodox' în numele ei. În urma presiunilor Moscovei, Părintele Andrei a fost reinstalat—cu toate că el a continuat să fie un agent activ care subminează autoritatea episcopală locală a Episcopului Vasile.
  
Situaţia s-a schimbat radical în aprilie 2006, când Episcopul Vasile, fără să consulte întâi eparhia şi clerul, i-a scris [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Patriarhului Moscovei]], cerându-i ca el şi clerul din eparhia sa care doreşte să îl urmeze să primească [[dezlegare canonică]] să intre în [[Patriarhia Ecumenică]], pentru a forma o eparhie paralelă cu [[Exarhatul Ortodox Rus din Europa Vestică]]—o eparhie a parohiilor de tradiţie rusă al cărei episcop ţine de [[Patriarhia Ecumenică]] şi care este similară în practicile liturgice şi ethos cu primii ani ai eparhiei de Suroj. Vasile a citat ca motivaţie a sa (a) faptul că sprijinul activ al Departamentul Patriarhiei Moscovei de Relaţii Externe ale Bisericii pentru grupul din Suroj îi subminează autoritatea, ceva ce este considerat ca o interferenţă necanonică a unui episcop în eparhia altuia; (b) dorinţa de a fi capabil să ofere asistenţă pastorală eficientă pentru aceia care doresc să continue în stilul etnic anterior al eparhiei de Suroj. La scurt timp după ce i-a scris [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Patriarhului Moscovei]], Vasile i-a scris şi Patriarhului Ecumenic, cerându-i să îl primească împreună cu clerul care îl urmează ca eparhie a Patriarhiei Ecumenice.
+
Situația s-a schimbat radical în aprilie 2006, când Episcopul Vasile, fără să consulte întâi eparhia și clerul, i-a scris [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Patriarhului Moscovei]], cerându-i ca el și clerul din eparhia sa care dorește să îl urmeze să primească [[dezlegare canonică]] să intre în [[Patriarhia Ecumenică]], pentru a forma o eparhie paralelă cu [[Exarhatul Ortodox Rus din Europa Vestică]]—o eparhie a parohiilor de tradiție rusă al cărei episcop ține de [[Patriarhia Ecumenică]] și care este similară în practicile liturgice și ethos cu primii ani ai eparhiei de Suroj. Vasile a citat ca motivație a sa (a) faptul că sprijinul activ al Departamentul Patriarhiei Moscovei de Relații Externe ale Bisericii pentru grupul din Suroj îi subminează autoritatea, ceva ce este considerat ca o interferență necanonică a unui episcop în eparhia altuia; (b) dorința de a fi capabil să ofere asistență pastorală eficientă pentru aceia care doresc să continue în stilul etnic anterior al eparhiei de Suroj. La scurt timp după ce i-a scris [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Patriarhului Moscovei]], Vasile i-a scris și Patriarhului Ecumenic, cerându-i să îl primească împreună cu clerul care îl urmează ca eparhie a Patriarhiei Ecumenice.
 
   
 
   
Iniţial, Patriarhul Moscovei, [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Alexei al II-lea]], a cerut să discute acest subiect cu Vasile, dar când a descoperit că acesta deja scrisese la Constantinopol, a cerut retragerea scrisorii sale şi a refuzat să se întâlnească cu Vasile până când acesta nu va primi o retractare. Vasile a refuzat să retracteze scrisoarea şi a aflat curând că Patriarhia Moscovei intenţionează să îl pensioneze forţat.
+
Inițial, Patriarhul Moscovei, [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Alexei al II-lea]], a cerut să discute acest subiect cu Vasile, dar când a descoperit că acesta deja scrisese la Constantinopol, a cerut retragerea scrisorii sale și a refuzat să se întâlnească cu Vasile până când acesta nu va primi o retractare. Vasile a refuzat să retracteze scrisoarea și a aflat curând că Patriarhia Moscovei intenționează să îl pensioneze forțat.
 
   
 
   
După ce a aflat de aceste intenţii, dar înainte de a fi pensionat, Vasile a emis o scrisoare de dezlegare canonică către tot clerul său, scrisoare fie păstrată fie antedatată la începutul lui februarie. Acest lucru a fost interpretat de unii ca o încercare deliberată de a sabota eparhia, cu toate că acest subiect&mdash;adică validitatea canonică a scrisorii însăşi&mdash;este contestat între grupurile exarhatelor pro-moscovită şi pro-pariziană. (obiecţia Moscovei a fost că scrisoarea de dezlegare este dată de un episcop altuia, eliberând un preot de sub omoforul unui episcop pentru a merge sub omoforul celuilalt; totuşi, aceste scrisori sunt trimise direct clerului însuşi, ''în masă'' şi (b) nu specifică episcopul către care se face dezlegarea.)<ref>[http://www.sourozh.org/info/letters/letter220506.html Letter of Archbishop Innokenty of Korsun to the clergy of the Diocese of Sourozh 22 May 2006]</ref>
+
După ce a aflat de aceste intenții, dar înainte de a fi pensionat, Vasile a emis o scrisoare de dezlegare canonică către tot clerul său, scrisoare fie păstrată fie antedatată la începutul lui februarie. Acest lucru a fost interpretat de unii ca o încercare deliberată de a sabota eparhia, cu toate că acest subiect&mdash;adică validitatea canonică a scrisorii însăși&mdash;este contestat între grupurile exarhatelor pro-moscovită și pro-pariziană. (obiecția Moscovei a fost că scrisoarea de dezlegare este dată de un episcop altuia, eliberând un preot de sub omoforul unui episcop pentru a merge sub omoforul celuilalt; totuși, aceste scrisori sunt trimise direct clerului însuși, ''în masă'' și (b) nu specifică episcopul către care se face dezlegarea.)<ref>[http://www.sourozh.org/info/letters/letter220506.html Letter of Archbishop Innokenty of Korsun to the clergy of the Diocese of Sourozh 22 May 2006]</ref>
  
[[Arhiepiscop]]ul [[Inochentie (Vasilyev) de Korsun]] a fost trimis de patriarh să citească un decret patriarhal în [[catedrală|catedrala]] din Suroj referitoare la pensionarea lui Vasile şi plasarea controlului eparhiei sub Inochentie. Răspunsul lui Vasile a fost solicitarea de arbitraj din partea Patriarhiei Ecumenice, citând [[canon|canoanele]] 9 şi 17 de la [[Sinodul IV Ecumenic]], care acordă clerului dreptul de a apela la exarhul eparhiei lor sau la ''tronul oraşului imperial al Constantinopolului''.<ref>[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xi.xviii.ix.html Canon IX] şi [http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xi.xviii.xvii.html Canon XVII] of the Fourth Ecumenical Council</ref> Episcopul Vasile şi suporterii săi au interpretat aceste canoane pentru a demarca un principiu ecleziastic general referitor la faptul că, în general, o dispută cu ierarhul superior poate fi rezolvată de Constantinopol.<ref>[http://groups.yahoo.com/group/OrthodoxNews/message/5538 On the canonical situation of Russian Orthodoxy in Britain], nu mai este disponibilă la http://users.ox.ac.uk/~manc0343/canons_sourozh.html</ref> Această interpretare este respinsă de Moscova.<ref>[http://www.mospat.ru/index.php?page=31763 Священный Синод вынес постановление в связи с решением Константинопольского Патриархата относительно принятия епископа Василия (Осборна) в свою юрисдикцию] şi [http://www.sourozh.org/archives/docs/synod190706a_en.html The Declaration of the Holy Synod of the Russian Orthodox Church relating to the decision of the Holy Synod of the Patriarchate of Constantinople concerning the reception into its jurisdiction of Bishop Basil (Osborne)]</ref>
+
[[Arhiepiscop]]ul [[Inochentie (Vasilyev) de Korsun]] a fost trimis de patriarh să citească un decret patriarhal în [[catedrală|catedrala]] din Suroj referitoare la pensionarea lui Vasile și plasarea controlului eparhiei sub Inochentie. Răspunsul lui Vasile a fost solicitarea de arbitraj din partea Patriarhiei Ecumenice, citând [[canon|canoanele]] 9 și 17 de la [[Sinodul IV Ecumenic]], care acordă clerului dreptul de a apela la exarhul eparhiei lor sau la ''tronul orașului imperial al Constantinopolului''.<ref>[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xi.xviii.ix.html Canon IX] și [http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xi.xviii.xvii.html Canon XVII] of the Fourth Ecumenical Council</ref> Episcopul Vasile și suporterii săi au interpretat aceste canoane pentru a demarca un principiu ecleziastic general referitor la faptul că, în general, o dispută cu ierarhul superior poate fi rezolvată de Constantinopol.<ref>[http://groups.yahoo.com/group/OrthodoxNews/message/5538 On the canonical situation of Russian Orthodoxy in Britain], nu mai este disponibilă la http://users.ox.ac.uk/~manc0343/canons_sourozh.html</ref> Această interpretare este respinsă de Moscova.<ref>[http://www.mospat.ru/index.php?page=31763 Священный Синод вынес постановление в связи с решением Константинопольского Патриархата относительно принятия епископа Василия (Осборна) в свою юрисдикцию] și [http://www.sourozh.org/archives/docs/synod190706a_en.html The Declaration of the Holy Synod of the Russian Orthodox Church relating to the decision of the Holy Synod of the Patriarchate of Constantinople concerning the reception into its jurisdiction of Bishop Basil (Osborne)]</ref>
 
   
 
   
În [[8 iunie]] 2006, [[Sfântul Sinod]] al Patriarhiei Ecumenice a anunţat că a luat în considerare apelul Episcopului Vasile şi a decis în unanimitate să îl primească în Exarhatul Ortodox Rus din Euriopa Vestică ca [[episcop vicar]]. Tot atunci l-a ales în această poziţie cu titlul de ''Episcop de Amfipolis'', slujind ca vicar al Arhiepiscopului [[Gabriel (de Vylder) de Komana]]<ref>[http://www.ec-patr.org/docdisplay.php?lang=en&id=678&tla=en Press Release for the election of Bishop Basil of Amphipolis]</ref> şi având autoritate asupra vicariatului parohiilor care vor alege să îl urmeze în Patriarhia Ecumenică.<ref>[http://www.exarchat.org/spip.php?article561 Communiqué N° 12-06 of the Council of the Archdiocese]</ref> Aceasta reprezintă doar o acceptare parţială a cererii Episcopului Vasile (care solicitase să fie primit ca episcop eparhial al unei eparhii ''alături de'' exarhatul franco-rus). mai mult, decizia Constantinopolului nu s-a bazat numai pe cele două canoane citate de Episcopul Vasile în apelul său ci şi pe canonul 28 de la [[Sinodul IV Ecumenic]], canon care, în conformitate cu interpretarea Patriarhiei Ecumenice, acordă jurisdicţie Constantinopolului peste toate teritoriile „barbare” (toate teritoriile în afara teritoriilor definite canonic). (Interpretarea acestui canon este contestată de Moscova.) Semnificaţia adăugării acestui canon este în prezent neclară, iar situaţia nu a fost încă rezolvată.
+
În [[8 iunie]] 2006, [[Sfântul Sinod]] al Patriarhiei Ecumenice a anunțat că a luat în considerare apelul Episcopului Vasile și a decis în unanimitate să îl primească în Exarhatul Ortodox Rus din Euriopa Vestică ca [[episcop vicar]]. Tot atunci l-a ales în această poziție cu titlul de ''Episcop de Amfipolis'', slujind ca vicar al Arhiepiscopului [[Gabriel (de Vylder) de Komana]]<ref>[http://www.ec-patr.org/docdisplay.php?lang=en&id=678&tla=en Press Release for the election of Bishop Basil of Amphipolis]</ref> și având autoritate asupra vicariatului parohiilor care vor alege să îl urmeze în Patriarhia Ecumenică.<ref>[http://www.exarchat.org/spip.php?article561 Communiqué N° 12-06 of the Council of the Archdiocese]</ref> Aceasta reprezintă doar o acceptare parțială a cererii Episcopului Vasile (care solicitase să fie primit ca episcop eparhial al unei eparhii ''alături de'' exarhatul franco-rus). mai mult, decizia Constantinopolului nu s-a bazat numai pe cele două canoane citate de Episcopul Vasile în apelul său ci și pe canonul 28 de la [[Sinodul IV Ecumenic]], canon care, în conformitate cu interpretarea Patriarhiei Ecumenice, acordă jurisdicție Constantinopolului peste toate teritoriile „barbare” (toate teritoriile în afara teritoriilor definite canonic). (Interpretarea acestui canon este contestată de Moscova.) Semnificația adăugării acestui canon este în prezent neclară, iar situația nu a fost încă rezolvată.
  
==Referinţe==
+
==Referințe==
 
<references />
 
<references />
 
   
 
   

Versiunea de la data 31 decembrie 2018 14:18

Eparhia de Suroj este o eparhie a Patriarhiei Moscovei din Regatul Unit. A fost fondată în 1962 de Mitropolitul Antonie (Bloom) de Suroj și își are numele de la o dioceză veche din Crimeea care nu mai avea episcop. Sfântul patron al acesteia este Ștefan de Suroj. Episcopul actual este Elisey (Ganaba) de Suroj. Episcop vicar este Arhiepiscopul Anatolie de Kerci. Eparhia nu include bisericile stavropegice ale Patriarhiei Moscovei din Dublin și Manchester.

Arhiepiscopul Inochentie (Vasiliev) de Korsun (întâistătător al eparhiei ruse din Europa Vestică) a fost episcop eparhial temporar în urma pensionării forțate a Episcopului Vasile (Osborne) de Serghievo. Înainte de pensionarea forțată a Episcopului Vasile, administrator al eparhiei de Suroj între 2003 și 2006, eparhia avea aproximativ 30 de parohii în Regatul Unit. De asemenea, înainte de pensionarea Episcopului Vasile, eparhia avea un jurnal, fondat de Mitropolitul Antonie în 1980 și intitulat Sourozh. Activitățile jurnalului sunt suspendate în prezent.

Istoric recent

În primele decade de existență a eparhiei, aceasta era avea centrul în Londra și Oxford, fiind formată predominant din convertiți foști anglicani din clasa de mijloc și cea superioară și din familiile primilor emigranți din Rusia. În acei ani, situția politică dintre Regatul Unit și Uniunea Sovietică făcea ca Patriarhia Moscovei să nu aibă, practic, nici un fel de control asupra eparhiei de Suroj. Mitropolitul Antonie a încurajat dezvoltarea unei practici liturgice și etos distincte ca stil care să reflecte fuziunea emigrației franco-ruse și a ex-anglicanilor din Oxford-Londra în cadrul acestei eparhii. Acest fapt cuprindea liturghii în limba natală, împărtășire frecventă, prudență la spovedania de dinaintea împărtășirii, o atitudine relaxată privitoare la îmbrăcămintea tradițională rusă de biserica (de ex. pentru femei: fuste și baticuri), permisiunea de a oficia căsătorii duminica și celebrarea doar a unor părți din liturghia arhierească, față de tipicul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Începând cu ultimii ani ai Uniunii Sovietice, un mare număr de emigranți economic ortodocși ruși au sosit în Regatul Unit din teritoriile rusești. Mulți au fost surprinși și s-au simțit incomodați de idiosincraziile etnice, de practicile liturgice și stil care deveniseră standard în această eparhie. O minoritate vocală a acestor ortodocși ruși a început să se plângă vociferând către eparhie, iar mai târziu direct către Patriarhia Moscovei. În ochii lor, ei căutau conformitatea etnicului și a practicilor liturgice ale eparhiei cu tipicul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse; în ochii foștilor anglicani din Oxford-Londra, acest lucru însemna rusificarea eparhiei. În timpul vieții Mitropolitului Antonie, tensiunile au atins maximul în 2002 când Episcopul Ilarion (Alfeiev) a fost Episcop de Kerci.

Cu puțin timp înainte de moartea sa, într-un mod care nu este conform cu practicile din Biserica Ortodoxă Rusă (unde, în mod normal, episcopii sunt numiți de Sfântul Sinod), Mitropolitul Antonie l-a numit ca succesor al său pe Episcopul Vasile (Osborne) de Sergievo. După moartea Mitropolitului Antonie în 2003, Sfântul Sinod l-a numit pe Episcopul Vasile administrator al eparhiei, dar nu l-a numit episcop eparhial.

Tensiunile din cadrul așezământului de Suroj s-au înrăutățit în anii de după moartea Mitropolitului Antonie. Acestea au început să escaladeze semnificativ în decembrie 2005, odată cu suspendarea Părintelui Andrei Teterin de către Episcopul Vasile, pe temeiul nesupunerii, în urma unei cuvântări a Părintelui Andrei în care acesta afirma că Mitropolitul Antonie ar fi fost un părinte al Bisericii, afirmând că acesta trebuie să fie loial autorităților jurisdicției sale și în care a insistat ca 'mișcarea creștină rusă' să includă și termenul 'ortodox' în numele ei. În urma presiunilor Moscovei, Părintele Andrei a fost reinstalat—cu toate că el a continuat să fie un agent activ care subminează autoritatea episcopală locală a Episcopului Vasile.

Situația s-a schimbat radical în aprilie 2006, când Episcopul Vasile, fără să consulte întâi eparhia și clerul, i-a scris Patriarhului Moscovei, cerându-i ca el și clerul din eparhia sa care dorește să îl urmeze să primească dezlegare canonică să intre în Patriarhia Ecumenică, pentru a forma o eparhie paralelă cu Exarhatul Ortodox Rus din Europa Vestică—o eparhie a parohiilor de tradiție rusă al cărei episcop ține de Patriarhia Ecumenică și care este similară în practicile liturgice și ethos cu primii ani ai eparhiei de Suroj. Vasile a citat ca motivație a sa (a) faptul că sprijinul activ al Departamentul Patriarhiei Moscovei de Relații Externe ale Bisericii pentru grupul din Suroj îi subminează autoritatea, ceva ce este considerat ca o interferență necanonică a unui episcop în eparhia altuia; (b) dorința de a fi capabil să ofere asistență pastorală eficientă pentru aceia care doresc să continue în stilul etnic anterior al eparhiei de Suroj. La scurt timp după ce i-a scris Patriarhului Moscovei, Vasile i-a scris și Patriarhului Ecumenic, cerându-i să îl primească împreună cu clerul care îl urmează ca eparhie a Patriarhiei Ecumenice.

Inițial, Patriarhul Moscovei, Alexei al II-lea, a cerut să discute acest subiect cu Vasile, dar când a descoperit că acesta deja scrisese la Constantinopol, a cerut retragerea scrisorii sale și a refuzat să se întâlnească cu Vasile până când acesta nu va primi o retractare. Vasile a refuzat să retracteze scrisoarea și a aflat curând că Patriarhia Moscovei intenționează să îl pensioneze forțat.

După ce a aflat de aceste intenții, dar înainte de a fi pensionat, Vasile a emis o scrisoare de dezlegare canonică către tot clerul său, scrisoare fie păstrată fie antedatată la începutul lui februarie. Acest lucru a fost interpretat de unii ca o încercare deliberată de a sabota eparhia, cu toate că acest subiect—adică validitatea canonică a scrisorii însăși—este contestat între grupurile exarhatelor pro-moscovită și pro-pariziană. (obiecția Moscovei a fost că scrisoarea de dezlegare este dată de un episcop altuia, eliberând un preot de sub omoforul unui episcop pentru a merge sub omoforul celuilalt; totuși, aceste scrisori sunt trimise direct clerului însuși, în masă și (b) nu specifică episcopul către care se face dezlegarea.)[1]

Arhiepiscopul Inochentie (Vasilyev) de Korsun a fost trimis de patriarh să citească un decret patriarhal în catedrala din Suroj referitoare la pensionarea lui Vasile și plasarea controlului eparhiei sub Inochentie. Răspunsul lui Vasile a fost solicitarea de arbitraj din partea Patriarhiei Ecumenice, citând canoanele 9 și 17 de la Sinodul IV Ecumenic, care acordă clerului dreptul de a apela la exarhul eparhiei lor sau la tronul orașului imperial al Constantinopolului.[2] Episcopul Vasile și suporterii săi au interpretat aceste canoane pentru a demarca un principiu ecleziastic general referitor la faptul că, în general, o dispută cu ierarhul superior poate fi rezolvată de Constantinopol.[3] Această interpretare este respinsă de Moscova.[4]

În 8 iunie 2006, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a anunțat că a luat în considerare apelul Episcopului Vasile și a decis în unanimitate să îl primească în Exarhatul Ortodox Rus din Euriopa Vestică ca episcop vicar. Tot atunci l-a ales în această poziție cu titlul de Episcop de Amfipolis, slujind ca vicar al Arhiepiscopului Gabriel (de Vylder) de Komana[5] și având autoritate asupra vicariatului parohiilor care vor alege să îl urmeze în Patriarhia Ecumenică.[6] Aceasta reprezintă doar o acceptare parțială a cererii Episcopului Vasile (care solicitase să fie primit ca episcop eparhial al unei eparhii alături de exarhatul franco-rus). mai mult, decizia Constantinopolului nu s-a bazat numai pe cele două canoane citate de Episcopul Vasile în apelul său ci și pe canonul 28 de la Sinodul IV Ecumenic, canon care, în conformitate cu interpretarea Patriarhiei Ecumenice, acordă jurisdicție Constantinopolului peste toate teritoriile „barbare” (toate teritoriile în afara teritoriilor definite canonic). (Interpretarea acestui canon este contestată de Moscova.) Semnificația adăugării acestui canon este în prezent neclară, iar situația nu a fost încă rezolvată.

Referințe

Legături externe