Eparhia Ortodoxă Albaneză din America: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Legături externe)
(Traducere articol)
 
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}{{eparhie|
+
{{Îmbunătățire}}
 +
{{eparhie|
 
nume=Eparhia Ortodoxă Albaneză din America|
 
nume=Eparhia Ortodoxă Albaneză din America|
 
jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]|
 
jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]|
Linia 17: Linia 18:
  
 
==Istorie==
 
==Istorie==
In the first half of the 20th century, the Orthodox Albanian communities in America were loosely affiliated with one another, with six of fifteen communities claiming "independent" status and the others not incorporated as [[diocese]]s until after the Second World War.  The return of Bp. [[Theophan (Noli) of Durres|Theofan (Noli)]] from exile in Germany in 1932 had reopened the discussion of the need for a canonical Albanian diocese in North America.  (Metropolitan Theofan had been consecrated in 1922 as Bishop of Durres by the Church of Albania, which did not claim any jurisdiction in North America, and thus could not gain recognition as head of a diocese in the Americas.)
+
În prima jumătate a secolului XX, comunitățile albaneze ortodoxe din America erau destul de puțin afiliate una cu cealaltă, cu șase din cele cincisprezece comunități afirmându-și "independența" iar celelelate în afara oricărei [[eparhie|eparhii]] până după Al Doilea Război Mondial. Reîntoarcerea episcopului [[Teofan (Noli) de Durres|Teofan (Noli)]] din exilul în Germania în 1932 a redeschis discuțiile despre nevoia unei eparhii canonice albaneze în America de Nord.  (Mitropolitul Teofan fusese hirotonit în 1922 ca Episcop de  Durres de către Biserica Albaneză, care nu pretindea să aibă nici un fel de jurisdicție în America de Nord, și astfel, nu putea obține recunoaștere ca lider al unei eparhii americane.)
  
With the controversy around Bp. Theofan's status, the end of WWII, and the increasing suppression and manipulation of the [[Church of Albania]] by the new Communist government, a significant portion of Orthodox Albanian-Americans petitioned the Patriarch of Constantinople, [[Athenagoras I (Spyrou) of Constantinople|Athenagoras]] (himself of Albanian ancestry), to send a canonical bishop.  The Rt. Rev. Mark (Lipa) organized the Diocese in 1949-1950 and accepted into it the large community in Chicago and an older parish, the first of three Albanian Orthodox parishes to locate in South Boston. Bp. Mark immediately took his seat as a full member of [[SCOBA]].  
+
Din cauza controverselor în jurul statutului Episcopului Teofan, sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial și creșterea presiunilor și manipulărilor [[Biserica Ortodoxă a Albaniei|Bisericii Albaniei]] din partea noului guvern albanez, o parte importantă a albanezilor-americani ortodocși au trimis o petiție Patriarhului de Constantinopol, [[Atenagora I (Spirou) al Constantinopolului|Atenagora]] (el însuși de origine albaneză), ca să le trimită un episcop canonic.  The Rt. Rev. Marcu (Lipa) a organizat eparhia în 1949-1950 primind în componența acesteia o comunicate de dimensiuni mari din Chicago și o altă parohie veche, prima dintre cele 3 parohii ortodoxe albaneze aflate în sudul Bostonului. Episcopul Marcu a preluat imediat scaunul acestei eparhii, ca membru cu drepturi deplime al [[SCOBA]].  
  
Ten other Albanian Orthodox [[parish]]es incorporated under Bp. Theofan's Archdiocese and two parishes persisted in an "independent" status.
+
Zece alte [[parohie|parohii]] ortodoxe albaneze au fost încorporate în Arhiepiscopia Episcopului Teofan iar două parohii și-au păstrat statutul "independent".
  
In 1965 at the passing of Bp. Theofan, without an Archdiocesan nomination and under the cloud of Communist influence, the Church of Albania consecrated his successor, Bp. [[Stephen (Lasko) of Boston|Stephen (Lasko)]], who was not accepted throughout the Archdiocese and who likewise could not gain canonical recognition by the other Orthodox jurisdictions in North America. The situation was further irritated by the complete public suppression of all religious communities in Albania, with only the most stalwart Orthodox believers maintaining a clandestine liturgical life.
+
În 1965, la decesul Episcopului Teofan, fără o nominalizare din partea Arhiepiscopiei din America și aflându-se sub influența comuniștilor, Biserica Albaniei l-a hirotonit pe Episcopul [[Stephen (Lasko) de Boston|Stephen (Lasko)]], ca suucesor, dar acesta nu a fost acceptat în interiorul Arhiepiscopiei și, în consecință, nu a obținut recunoaștere canonică din partea celorlalte jurisdicții ortodoxe din America de Nord. Situația a fost și mai mult iritată de suprimarea publică completă a tuturor comunităților religioase din Albania, doar cei mai hotărâți credincioși ortodocși având o viață liturgică clandestină.
  
Bp. Mark and the Albanian Orthodox Diocese of America reasserted their status as the lone canonical Albanian Orthodox jurisdiction in the Americas. By October 1971, with the acceptance of Bp. Stephen and the Albanian Orthodox Archdiocese in America as a [[Albanian Archdiocese (OCA)|constituent diocese]] of the [[OCA]], the canonical controversy was ended.
+
Episcopul Marcu și Eparhia Ortodoxă Albaneză din America și-au reafirmat statutul de singură jurisdicție canonică ortodoxă albaneză din Americi. În octombrie 1971, odată cu acceptarea Episcopului Stephen și a Arhiepiscopiei Ortodoxe Albaneze din America sub formă de [[Arhiepiscopia Albaneză (OCA)|eparhie componentă]] a [[OCA]], controversa canonică a luat sfârșit.
  
The Albanian Orthodox Diocese of America played a crucial role in the resurrection of the Church of Albania. In 1990, the Diocesan [[clergy]] and laity petitioned the Ecumenical Patriarch, [[Demetrius I (Papadopoulos) of Constantinople|Demetrios]], during his visit to North America, to prepare a plan for the restoration of the Church of Albania. In 1991, the (then) Protopresbyter Ilia Katre, who had served for many years as Dean of Students at [[Holy Cross Greek Orthodox School of Theology (Brookline, Massachusetts)|Holy Cross Greek Orthodox School of Theology]] in Brookline, MA, took up residence in Albania, organized and opened the Resurrection of Christ [[Seminary]] with the blessing of the newly-arrived Patriarchal Exarch, Anastasios.  The Very Rev. Ilia also directed the enthronement of Anastasios as Archbishop of All Albania in August 1992. Individuals and delegations from the Diocese made major financial contributions to the Church of Albania as well as applied pressure on the government for the return of confiscated property to the ChurchIn 2002, His Grace, Bp. Ilia, returned to lead the Seminary for three years during which he expanded, strengthened, and lengthened the course to a full four year programme.
+
Eparhia Ortodoxă Albaneză din America a jucat un rol crucial în renașterea Bisericii Albaneze. În 1990, [[cler]]ul și laicii eparhiei au trimis o petiție Patriarhului Ecumenic, [[Dimitrie I (Papadopoulos) de Constantinopol|Dimitrie]], în timpul vizitei acestuia în America de Nord, să pregătească un plan de reînființare a Bisericii Albaneze. În 1991, (pe atunci) Protopopul Ilia Katre, ca slujise timp de mulți ani ca decan al studenților la [[Şcoala Ortodoxă Greacă de Teologie Sfânta Cruce (Brookline, Massachusetts)| Școala de Teologie Ortodoxă Greacă Sfânta Cruce]] din Brookline, MA, s-a întors în Albania, unde a organizat și deschis [[Seminar]]ul Învierea lui Hristos cu binecuvântarea nou-sositului exarh patriarhal, Anastasios.  The Very Rev. Ilia a supervizat, de asemenea, înscăunarea lui Anastasios ca Arhiepiscop al Întregii Albanii în August 1992. Persoane fizice și delegații din eparhie au făcut donații consistente către Biserica Albaneză, alături de presiuni asupra guvernului să restituie înapoi Bisericii proprietățile confiscateÎn 2002, Sfinția Sa,Episcopul Ilia, s-a reîntors să conducă Seminarul pentru trei ani, perioadă în care a extins și a întărit și a lungit perioada studiilor la patru ani întregi.
  
In North America, the Diocese has successfully integrated many pious, talented, and successful Albanian Orthodox immigrants into positions of leadership in her established communitiesIn addition, the Diocese has made outreach to new communities in Toronto, Montreal, Washington, and Baltimore a priority with the hope that they may also be able to form permanent Albanian Orthodox churches in the near future. For the time being, however, it only consists of three parishes in the United States and a mission in Canada.
+
În America de Nord, Eparhia a asimilat cu succes mulți imigranți ortodocși albanezi în poziții de conducere în cadrul comunităților sale componenteÎn plus, Eparhia s-a extins către comunitățile din Toronto, Montreal, Washington și Baltimore cu prioritate, în speranța că și aceștia vor fi capabili să înființeze biserici ortodoxe albaneze în viitorul apropiat. Cu toate acestea, în acest moment s-au format doar trei parohii în Statele Unite și o misiune în Canada.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==

Versiunea curentă din 8 decembrie 2017 07:12

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Eparhia Ortodoxă Albaneză din America
Jurisdicție Constantinopol
Tipul eparhiei Eparhie
Întemeiere 1949
Episcop actual Episcopul Ilia
Scaun Philomelion
Reședință Las Vegas, Nevada
Teritoriu canonic Statele Unite
Limbă liturgică engleză, albaneză
Tradiție muzicală Cântarea bizantină
Calendar Iulian revizuit
Număr de credincioși (estimat) necunoscut
Site web oficial

Eparhia Ortodoxă Albaneză din America este o jurisdicţie a Patriarhiei Ecumenice din Statele Unite. Întâistătătorul actual este Episcopul Ilia (Katre) de Philomelion (vicar general din 1982 și episcop din 2002), care îşi are sediul în Las Vegas, Nevada (dar și Boston și Chicago).

Istorie

În prima jumătate a secolului XX, comunitățile albaneze ortodoxe din America erau destul de puțin afiliate una cu cealaltă, cu șase din cele cincisprezece comunități afirmându-și "independența" iar celelelate în afara oricărei eparhii până după Al Doilea Război Mondial. Reîntoarcerea episcopului Teofan (Noli) din exilul în Germania în 1932 a redeschis discuțiile despre nevoia unei eparhii canonice albaneze în America de Nord. (Mitropolitul Teofan fusese hirotonit în 1922 ca Episcop de Durres de către Biserica Albaneză, care nu pretindea să aibă nici un fel de jurisdicție în America de Nord, și astfel, nu putea obține recunoaștere ca lider al unei eparhii americane.)

Din cauza controverselor în jurul statutului Episcopului Teofan, sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial și creșterea presiunilor și manipulărilor Bisericii Albaniei din partea noului guvern albanez, o parte importantă a albanezilor-americani ortodocși au trimis o petiție Patriarhului de Constantinopol, Atenagora (el însuși de origine albaneză), ca să le trimită un episcop canonic. The Rt. Rev. Marcu (Lipa) a organizat eparhia în 1949-1950 primind în componența acesteia o comunicate de dimensiuni mari din Chicago și o altă parohie veche, prima dintre cele 3 parohii ortodoxe albaneze aflate în sudul Bostonului. Episcopul Marcu a preluat imediat scaunul acestei eparhii, ca membru cu drepturi deplime al SCOBA.

Zece alte parohii ortodoxe albaneze au fost încorporate în Arhiepiscopia Episcopului Teofan iar două parohii și-au păstrat statutul "independent".

În 1965, la decesul Episcopului Teofan, fără o nominalizare din partea Arhiepiscopiei din America și aflându-se sub influența comuniștilor, Biserica Albaniei l-a hirotonit pe Episcopul Stephen (Lasko), ca suucesor, dar acesta nu a fost acceptat în interiorul Arhiepiscopiei și, în consecință, nu a obținut recunoaștere canonică din partea celorlalte jurisdicții ortodoxe din America de Nord. Situația a fost și mai mult iritată de suprimarea publică completă a tuturor comunităților religioase din Albania, doar cei mai hotărâți credincioși ortodocși având o viață liturgică clandestină.

Episcopul Marcu și Eparhia Ortodoxă Albaneză din America și-au reafirmat statutul de singură jurisdicție canonică ortodoxă albaneză din Americi. În octombrie 1971, odată cu acceptarea Episcopului Stephen și a Arhiepiscopiei Ortodoxe Albaneze din America sub formă de eparhie componentă a OCA, controversa canonică a luat sfârșit.

Eparhia Ortodoxă Albaneză din America a jucat un rol crucial în renașterea Bisericii Albaneze. În 1990, clerul și laicii eparhiei au trimis o petiție Patriarhului Ecumenic, Dimitrie, în timpul vizitei acestuia în America de Nord, să pregătească un plan de reînființare a Bisericii Albaneze. În 1991, (pe atunci) Protopopul Ilia Katre, ca slujise timp de mulți ani ca decan al studenților la Școala de Teologie Ortodoxă Greacă Sfânta Cruce din Brookline, MA, s-a întors în Albania, unde a organizat și deschis Seminarul Învierea lui Hristos cu binecuvântarea nou-sositului exarh patriarhal, Anastasios. The Very Rev. Ilia a supervizat, de asemenea, înscăunarea lui Anastasios ca Arhiepiscop al Întregii Albanii în August 1992. Persoane fizice și delegații din eparhie au făcut donații consistente către Biserica Albaneză, alături de presiuni asupra guvernului să restituie înapoi Bisericii proprietățile confiscate. În 2002, Sfinția Sa,Episcopul Ilia, s-a reîntors să conducă Seminarul pentru trei ani, perioadă în care a extins și a întărit și a lungit perioada studiilor la patru ani întregi.

În America de Nord, Eparhia a asimilat cu succes mulți imigranți ortodocși albanezi în poziții de conducere în cadrul comunităților sale componente. În plus, Eparhia s-a extins către comunitățile din Toronto, Montreal, Washington și Baltimore cu prioritate, în speranța că și aceștia vor fi capabili să înființeze biserici ortodoxe albaneze în viitorul apropiat. Cu toate acestea, în acest moment s-au format doar trei parohii în Statele Unite și o misiune în Canada.

Legături externe