În [[Noul Testament ]] se găsesc trei mențiuni despre Dreptul Enoh.

A doua mențiune se găsește în [[Epistola către Evrei ]] 11:5 care spune: „Prin credință, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă [[moartea]], și nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu.” Acest pasaj sugerează că Enoh nu a cunoscut experiența morții, așa cum a fost ea dată tuturor descendenților lui Andam, și completează spusele din [[Cartea Facerii ]] 5:24, care spune: „Și a plăcut Enoh lui Dumnezeu și apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu.”

A treia mențiune este în [[Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda]] (1, 14-15) unde autorul atribuie lui „Enoh, al șaptelea de la Adam” un pasaj necunoscut în [[Vechiul Testament]], și care bibliștii cunsideră că ar proveni din [[Cartea lui Enoh]], 1 Enoh 1:9 care există în greacă, în etiopiană ca parte a canonului biblic al Bisericii Ortodoxe Etiopiene și în aramaică printre documentele papirusurile de la Marea Moartă: „Dar și Enoh, al șaptelea de la Adam, a proorocit despre aceștia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de [[sfinți]] ai Lui, ca să facă judecată împotriva tuturor și să mustre pe toți nelegiuiții de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, și de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoși, netemători de [[Dumnezeu]], le-au rostit împotriva Lui.” (Iuda 1, 14-15).