Emilian de la Durostor

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 14 august 2014 08:36, autor: Nick15 (Discuție | contribuții) (Surse)
Salt la: navigare, căutare
Sf. Mc. Emilian de la Durostor
Sfântul Mucenic Emilian (+ 18 iulie 362) a trăit în secolul al IV-lea în Durostor (lat. Durostorum), fiind fiul unui prefect roman pe nume Sabbatianus. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 18 iulie.

Viața

Acest sfânt era elin din Durostor, cetatea Misiei din Tracia (azi Silistria în Bulgaria), în zilele lui Iulian Apostatul și ale lui Capitolie Vicarul. Crezând el în Hristos și scârbindu-se de idoli, aflând vreme cu bun prilej, luând un ciocan, a intrat în capiștea idolilor și a sfărâmat toți idolii și a risipit jertfele. Însa fiind supuși alții la chinuri pentru aceasta, el a mers de s-a vădit pe sine și a fost bătut cu vine de bou și, fiind băgat într-un cuptor cu foc, și-a dat sufletul la Dumnezeu în anul 362 de la Hristos.

"În aceea vreme a venit la Durostor vicarul Capitolinus, un om cu mintea întunecată de răutate şi invidie şi un aprig persecutor, care se lăuda că toată cetatea aduce ofrande zeilor păgâni, fiind râvnitoare „credinţei strămoşeşti”. De aceea, a poruncit să se facă un mare ospăţ, la care să fie chemate toate căpeteniile sale.

În timpul petrecerii, Emilian, umplându-se de râvnă pentru Dumnezeul cel adevărat, a luat un ciocan şi a intrat în capiştea idolească din acel oraş, unde a sfărâmat toţi idolii care se găseau acolo, a răsturnat altarele, a doborât sfeşnicele şi a vărsat toate vasele şi jertfele cele idoleşti, după care a plecat de acolo,nefiind aflat de nimeni.

Auzind despre cele întâmplate cu capiştea idolească, Capitolinus s-a umplut de mânie şi a poruncit să fie adus făptaşul imediat, oricine ar fi el. Ieşind ostaşii, aceştia au văzut pe un oarecare ţăran ce trecea pe acolo de la câmp, pe care ostaşii l-au arestat, l-au bătut şi l-au dus la Capitolinus. Văzând aceasta, Emilian a cugetat în sinea sa şi a ieşit înaintea ostaşilor spunându-le ca să-l ia pe el în locul acelui om nevinovat, căci el era făptaşul căutat de ei.

Astfel, Sfântul Emilian va ajunge în faţa lui Capitolinus, unde va mărturisi care este adevăratul Dumnezeu, iar că idolii din acea capişte erau nişte pietre fără suflet, mute şi surde, care nu erau bune de nimic. Auzind acestea, vicarul a poruncit ca Sfântul să fie dezbrăcat de hainele sale, după care a poruncit să fie aspru bătut cu vine. Neîncetând a-L mărturisi pe Hristos, Sfântul a răbdat cu bărbăţie toate acele chinuri. Văzând Capitolinus că Sfântul este de neînduplecat, a poruncit ca Sfântul să fie luat şi dus în afara cetăţii, unde să fie aruncat în cuptor. Înainte însă de a fi aruncat în foc, Sfântul a cerut să fie lăsat să facă puţină rugăciune, după care, aruncat fiind în foc, a ieşit de acolo nevătămat, după care s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la data de 18 iulie 362, aşa cum arată actul său martiric, păstrat până în zilele noastre. Femeia lui Capitolinus, care în taină era şi ea creştină, i-a cerut acestuia să o lase să ia corpul Sfântului mucenic, care era neatins de foc, pentru a-l putea îngropa după cuviinţă. Astfel, după ce creştinii au uns cu evlavie trupul Sfântului, l-au dus la locul numit Gedina unde l-au îngropat."[1]

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Emilian, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mânuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condac, glasul al 4-lea:

Arătatu-te-ai luminos luminător, mucenice, şi cu strălucirile minunilor luminezi toată făptura, izgonind totdeauna negura patimilor de la cei ce te cinstesc pe tine, mărite Emiliane.

Surse

  1. Prof. Dr. Emilian Popescu, "Sf. Emilian de la Durostor", Sfinţi români şi apărători ai legii strămoşeşti, IBMBOR, Bucureşti, 1987, p. 179.