Elisabeta

Dreapta Elisabeta

Dreapta Elisabeta a fost maica sfântului prooroc Ioan Botezătorul. Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe 5 septembrie, precum şi pe 24 iunie („soborul drepţilor Zaharia şi Elisabeta”).

Viaţa

Sf. Elisabeta a trăit în secolul I î.Hr., în Palestina. Ea era din neamul lui Aaron, fiind sora Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Era căsătorită cu proorocul Zaharia, preot în templul din Ierusalim.

Deşi „erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului” (Luca 1:6), Zaharia şi Elisabeta nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor. În acele timpuri, acest fapt era considerat ca fiind o pedeapsă de la Dumnezeu.

Cu toate acestea, Domnul s-a îndurat de ei: Arhanghelul Gavriil i s-a înfăţişat lui Zaharia, înştiinţându-l că soţia lui va naşte în curând un copil. Deoarece s-a îndoit de această profeţie, şi pentru slăbiciunea lui de credinţă, Zaharia rămase mut (Luca 1:20). Îngerul Domnului l-a mai întrebat apoi, ce nume vrea să-i dea copilului; deoarece Zaharia nu mai putea vorbi, a scris pe o tăbliţă: „Ioan” (cu toate că nimeni din familia lor nu mai avusese acest nume). Imediat darul vorbirii s-a întors la el, şi inspirat de Duhul Sfânt, el a început să profeţească despre fiul său ca înainte-mergător al Domnului Iisus Hristos.

Elisabeta l-a născut pe cel ce va fi cunoscut ca Sf. Ioan Botezătorul, ultimul dintre prooroci, înainte-mergător şi botezător al Domnului nostru Iisus Hristos, în satul Ein-Kerem (sau Orini), în apropiere de Ierusalim, cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus.

Atunci când regele Irod a auzit de la magi despre naşterea lui Mesia, el a decis să ucidă toţi copiii având vârsta sub doi ani, din Betleem şi din zona înconjurătoare, în speranţa că nou-născutul Mesia va fi printre aceştia. Regele mai ştia şi despre naşterea miraculoasă a lui Ioan şi a vrut să-l omoare cu această ocazie şi pe acesta, temându-se că Ioan ar putea fi Regele iudeilor, cel proorocit de profeţi. Dar Elisabeta a reuşit să se ascundă, împreună cu pruncul său, în zona dealurilor din preajma Ierusalimului. Ucigaşii trimişi de Irod îi căutau cu insistenţă. Elisabeta, văzându-i pe urmăritorii ei foarte aproape, a început să-L implore pe Dumnezeu pentru siguranţa lor şi imediat un deal s-a deschis, ea putând astfel să se ascundă în acea peşteră şi să scape de urmaritori.

În aceste zile tragice, a venit rândul Sf. Zaharia de a fi de serviciu la Templul din Ierusalim. Acolo a fost găsit de ostaşii trimişi de Irod, care au încercat în zadar să afle de la Zaharia unde este ascuns fiul său. Atunci, la porunca lui Irod, aceştia l-au ucis pe Sfântul Prooroc Zaharia, înjunghiindu-l „între templu şi altar” (Matei 23:35)

Sf. Elisabeta a murit după patruzeci de zile de la uciderea soţului ei. Sf. Ioan, protejat de Domnul, a locuit în pustie până în anul 15 al domniei cezarului Tiberiu (anul 29 d.Hr.), când, auzind Cuvântul lui Dumnezeu, a început a predica pocăinţa către mulţimile care veneau la el, pregătindu-le să îl primească pe Mântuitorul.

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Imnografie

Tropar (glas 2)

Prăznuind pomenirea proorocilor Tăi Zaharia şi Elisabeta, Doamne, printr-înşii Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

Condac (glas 4)

As the full moon brightly reflects the light of the sun,

You reflected the glory of the Messiah, the Light of wisdom!

With Zachariah you walked in all of the Lord¹s commandments, Elizabeth, beloved by God.

So as we bless you with fitting songs,

We praise the Lord, the bountiful Light, who enlightens all.