Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Egumen

Versiunea din 7 septembrie 2020 03:44, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Acest articol face parte din seria
Cler
Antiochian local synod.jpg
Ordinele mari
EpiscopPreotDiacon
Ordinele mici
SubdiaconCiteț
CantorAcolit
Ordine dispărute
HorepiscopExorcist
Paznicul ușiiDiaconiță
Titluri episcopale
PatriarhCatolicos
ArhiepiscopMitropolit
VicarTitular
Titluri preoțești
ProtopopParoh
ProtosinghelSachelar
IconomIconom stavrofor
Titluri diaconale
Arhidiacon
ProtodiaconIerodiacon
Titluri monahale
Arhimandrit
StarețEgumen
Adiacente
HirotonieVeșminte
Formule de adresare
Distincții bisericești
ExarhVicar
Editați această casetă

Egumenul (din ngr. igúmenos / egúmenos), în limbajul bisericesc comun, este un sinonim mai puțin utilizat pentru starețul unei mănăstiri sau al unui schit.

Termenul de "egumen" a intrat în limba bisericească probabil prin secolul al XIV-lea, odată cu începutul relațiilor dintre Țările Române și Muntele Athos, și s-a încetățenit definitiv în epoca fanariotă[1], fiind mai apoi aproape complet abandonat în secolul XX.

După 1990, termenul este folosit din nou, odată cu reluarea relațiilor bisericești cu mănăstirile de la Muntele Athos, dar și cu înmulțirea traducerilor de spiritualitate ortodoxă din limba neogreacă.

Totuși, utilizarea lui rămâne variabilă în limba română.

Astfel, în Biserica Ortodoxă Rusă egumenul este un grad monastic[2]

În Biserica Ortodoxă Română (BOR), termenul de "egumen" apare în mod oficial distinct de cel de stareț în Regulamentul pentru organizarea vieții monahale și funcționarea administrativă și disciplinară a mănăstirilor (1998), fără ca el să fie explicat, după cum urmează:

"Art.30 - Conducătorul suprem al oricărui așezământ monahal este Chiriarhul.
"Art.31 - Persoanele prin care se exercită cârmuirea chiriarhală la fața locului sunt următoarele: starețul, egumenul și metocarul.
"Art.32 - Ca împuternicit al Chiriarhului și părinte duhovnicesc al obștii mănăstirii, starețul, ajutat de egumen, conduce mănăstirea, potrivit cu sfintele canoane, pravila monahală, hotărârile Sfântului Sinod și îndrumările Chiriarhului locului."

Lipsa aceasta este completată de noul Statut al BOR (2007/2008), în care se spune:

"Art.79 – (1) Chiriarhul este conducătorul canonic al mânăstirilor, schiturilor și metocurilor din eparhia sa. Prin delegație din partea Chiriarhului, conducerea mânăstirii este asigurată de stareț (a), a schitului de egumen (a), iar a metocului de călugărul (călugărița) anume desemnat (a) ca administrator.
"(2) Starețul (a) și egumenul (a) se numesc direct de Chiriarh dintre călugării cei mai vrednici, cu o frumoasă viețuire în mânăstire, cu intensă activitate duhovnicească, cu studii teologice sau, în mânăstirile cu obște mai mare, dintre primii trei candidați desemnați de sobor, în baza calităților enumerate mai înainte, în cazul când Chiriarhul a dispus să se facă alegere;"

Note

  1. Epoca fanariotă începe în 1711 în Moldova și în 1716 în Muntenia.
  2. "Gradele și titlurile monahale sunt: monah, ierodiacon, arhidiacon, ieromonah, egumen, arhimandrit" - cf. Art.41 al Statutului Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei - Patriarhia Moscovei) http://teologie.net/data/pdf/statut_bom.pdf

A se vedea și

Legături externe