Egumen: Diferență între versiuni
m (interwiki mk) |
m |
||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | {{Cler}} | + | {{Cler}}'''Egumenul''' (din ngr. ''igúmenos'' / ''egúmenos''), în limbajul bisericesc comun, este un sinonim mai puţin utilizat pentru '''stareţul unei mănăstiri sau al unui schit'''. |
− | '''Egumenul''' (din ngr. ''igúmenos'' / ''egúmenos''), în limbajul bisericesc comun, este un sinonim mai puţin utilizat pentru '''stareţul unei mănăstiri sau al unui schit'''. | ||
− | Termenul de "egumen" a intrat în limba bisericească | + | Termenul de "egumen" a intrat în limba bisericească probabil prin secolul al XIV-lea, odată cu începutul relațiilor dintre Țările Române și [[Muntele Athos]], și s-a încetățenit definitiv în [[epoca fanariotă]]<ref>Epoca fanariotă începe în 1711 în Moldova şi în 1716 în Muntenia.</ref>, fiind mai apoi aproape complet abandonat în secolul XX. |
− | După 1990, termenul este folosit din nou, odată cu reluarea relaţiilor bisericeşti cu mănăstirile de la [[Muntele Athos]], dar şi cu înmulţirea traducerilor de spiritualitate ortodoxă din limba neogreacă | + | După 1990, termenul este folosit din nou, odată cu reluarea relaţiilor bisericeşti cu mănăstirile de la [[Muntele Athos]], dar şi cu înmulţirea traducerilor de spiritualitate ortodoxă din limba neogreacă. |
Totuşi, utilizarea lui rămâne variabilă în limba română. | Totuşi, utilizarea lui rămâne variabilă în limba română. | ||
− | Astfel, în [[Biserica Ortodoxă Rusă]] egumenul este un grad monastic<ref>"Gradele şi titlurile monahale | + | Astfel, în [[Biserica Ortodoxă Rusă]] egumenul este un grad monastic<ref>"Gradele şi titlurile monahale sunt: [[monah]], [[ierodiacon]], [[arhidiacon]], [[ieromonah]], egumen, [[arhimandrit]]" - cf. Art.41 al Statutului Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei - Patriarhia Moscovei) http://teologie.net/data/pdf/statut_bom.pdf</ref> |
În [[Biserica Ortodoxă Română]] (BOR), termenul de "egumen" apare în mod oficial distinct de cel de [[stareţ]] în ''Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale şi funcţionarea administrativă şi disciplinară a mânăstirilor'' (1998), fără ca el să fie explicat, după cum urmează: | În [[Biserica Ortodoxă Română]] (BOR), termenul de "egumen" apare în mod oficial distinct de cel de [[stareţ]] în ''Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale şi funcţionarea administrativă şi disciplinară a mânăstirilor'' (1998), fără ca el să fie explicat, după cum urmează: | ||
Linia 16: | Linia 15: | ||
:"Art.31 - Persoanele prin care se exercită cârmuirea chiriarhală la faţa locului sunt următoarele: stareţul, egumenul şi [[metocar]]ul. | :"Art.31 - Persoanele prin care se exercită cârmuirea chiriarhală la faţa locului sunt următoarele: stareţul, egumenul şi [[metocar]]ul. | ||
− | :"Art.32 - Ca împuternicit al Chiriarhului şi părinte duhovnicesc al obştii mănăstirii, stareţul, ajutat de egumen, conduce mănăstirea, potrivit cu [[sfintele canoane]], [[pravila monahală]], hotărârile Sfântului Sinod şi îndrumările Chiriarhului locului." | + | :"Art.32 - Ca împuternicit al Chiriarhului şi părinte duhovnicesc al obştii mănăstirii, stareţul, ajutat de egumen, conduce mănăstirea, potrivit cu [[sfintele canoane]], [[pravila monahală]], hotărârile Sfântului [[Sinod]] şi îndrumările Chiriarhului locului." |
Lipsa aceasta este completată de noul Statut al BOR (2007/2008), în care se spune: | Lipsa aceasta este completată de noul Statut al BOR (2007/2008), în care se spune: | ||
− | :"Art.79 – (1) Chiriarhul este conducătorul canonic al mânăstirilor, | + | :"Art.79 – (1) Chiriarhul este conducătorul canonic al [[Mănăstire|mânăstirilor]], [[schit]]urilor şi [[metoc]]urilor din [[Eparhie|eparhia]] sa. Prin delegaţie din partea Chiriarhului, conducerea mânăstirii este asigurată de stareţ (a), a schitului de egumen (a), iar a metocului de [[călugăr]]ul (călugăriţa) anume desemnat (a) ca administrator. |
− | :"(2) Stareţul (a) şi egumenul (a) se numesc direct de Chiriarh dintre | + | :"(2) Stareţul (a) şi egumenul (a) se numesc direct de Chiriarh dintre [[călugăr]]ii cei mai vrednici, cu o frumoasă vieţuire în mânăstire, cu intensă activitate duhovnicească, cu studii teologice sau, în mânăstirile cu [[obşte]] mai mare, dintre primii trei candidaţi desemnaţi de [[sobor]], în baza calităţilor enumerate mai înainte, în cazul când Chiriarhul a dispus să se facă alegere;" |
==Note== | ==Note== |
Versiunea de la data 2 aprilie 2011 14:17
Acest articol face parte din seria Cler | |
Ordinele mari | |
Episcop – Preot – Diacon | |
Ordinele mici | |
Subdiacon – Citeț Cantor – Acolit | |
Ordine dispărute | |
Horepiscop – Exorcist Paznicul ușii – Diaconiță | |
Titluri episcopale | |
Patriarh – Catolicos Arhiepiscop – Mitropolit Vicar – Titular | |
Titluri preoțești | |
Protopop – Paroh Protosinghel – Sachelar Iconom – Iconom stavrofor | |
Titluri diaconale | |
Arhidiacon Protodiacon – Ierodiacon | |
Titluri monahale | |
Arhimandrit Stareț – Egumen – Econom | |
Adiacente | |
Hirotonie – Axios Veșminte Formule de adresare Distincții bisericești Exarh – Vicar | |
Editați această casetă |
Egumenul (din ngr. igúmenos / egúmenos), în limbajul bisericesc comun, este un sinonim mai puţin utilizat pentru stareţul unei mănăstiri sau al unui schit.
Termenul de "egumen" a intrat în limba bisericească probabil prin secolul al XIV-lea, odată cu începutul relațiilor dintre Țările Române și Muntele Athos, și s-a încetățenit definitiv în epoca fanariotă[1], fiind mai apoi aproape complet abandonat în secolul XX.
După 1990, termenul este folosit din nou, odată cu reluarea relaţiilor bisericeşti cu mănăstirile de la Muntele Athos, dar şi cu înmulţirea traducerilor de spiritualitate ortodoxă din limba neogreacă.
Totuşi, utilizarea lui rămâne variabilă în limba română.
Astfel, în Biserica Ortodoxă Rusă egumenul este un grad monastic[2]
În Biserica Ortodoxă Română (BOR), termenul de "egumen" apare în mod oficial distinct de cel de stareţ în Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale şi funcţionarea administrativă şi disciplinară a mânăstirilor (1998), fără ca el să fie explicat, după cum urmează:
- "Art.30 - Conducătorul suprem al oricărui aşezământ monahal este Chiriarhul.
- "Art.31 - Persoanele prin care se exercită cârmuirea chiriarhală la faţa locului sunt următoarele: stareţul, egumenul şi metocarul.
- "Art.32 - Ca împuternicit al Chiriarhului şi părinte duhovnicesc al obştii mănăstirii, stareţul, ajutat de egumen, conduce mănăstirea, potrivit cu sfintele canoane, pravila monahală, hotărârile Sfântului Sinod şi îndrumările Chiriarhului locului."
Lipsa aceasta este completată de noul Statut al BOR (2007/2008), în care se spune:
- "Art.79 – (1) Chiriarhul este conducătorul canonic al mânăstirilor, schiturilor şi metocurilor din eparhia sa. Prin delegaţie din partea Chiriarhului, conducerea mânăstirii este asigurată de stareţ (a), a schitului de egumen (a), iar a metocului de călugărul (călugăriţa) anume desemnat (a) ca administrator.
- "(2) Stareţul (a) şi egumenul (a) se numesc direct de Chiriarh dintre călugării cei mai vrednici, cu o frumoasă vieţuire în mânăstire, cu intensă activitate duhovnicească, cu studii teologice sau, în mânăstirile cu obşte mai mare, dintre primii trei candidaţi desemnaţi de sobor, în baza calităţilor enumerate mai înainte, în cazul când Chiriarhul a dispus să se facă alegere;"
Note
- ↑ Epoca fanariotă începe în 1711 în Moldova şi în 1716 în Muntenia.
- ↑ "Gradele şi titlurile monahale sunt: monah, ierodiacon, arhidiacon, ieromonah, egumen, arhimandrit" - cf. Art.41 al Statutului Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei - Patriarhia Moscovei) http://teologie.net/data/pdf/statut_bom.pdf
A se vedea şi
Legături externe
- Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (2007/2008) (html)
- Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (2007/2008) (pdf)
- Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale şi funcţionarea administrativă şi disciplinară a mânăstirilor (1998) (text oficial perimat)