Efrem al Tomisului

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem a trăit în secolele III-IV, păstorind Eparhia Tomisului undeva între anii 300-304, urmându-i în scaunul episcopal sfântului ierarh Evanghelicus al Tomisului. Atestarea sa ca păstor al Daciei Pontice se regăseşte în sinaxarele greceşti şi romane. Prăznuirea sa se face pe 7 martie, dimpreună cu ceilalţi Sfinţi Mucenici din Cherson.

Viaţa

Sf. Sfinţit Mucenic Efrem s-a născut undeva la sud de Dunăre, din părinţi creştini. Ajungând la maturitate, acesta pleacă la Locurile Sfinte pentru a se închina, iar sosind aici hotărăşte să îmbrace haina preoţiei, devenind mai apoi ucenic al patriarhului Hermon al Ierusalimului.

Patriarhul îl trimite, la începutul veacului al IV-lea, în Dacia Pontică pentru a propovădui Evanghelia lui Hristos şi a-i păstori pe credincioşii daco-romani din Eparhia Tomisului. Odată ajuns aici, şi luându-şi atribuţiile sale de ierarh, prin puterea "cuvântului lui Dumnezeu", episcopul Efrem aduce la credinţa în Hristos numeroşi daco-romani dar şi goţi sau sciţi.

În scurtul timp al păstoririi sale rodnice, numeroşi barbari au primit sfântul botez şi mulţi creştini au primit martiriul pentru credinţa lor nestrămutată în Hristos. Episcopul Efrem a avut însă grijă să răscumpere sfintele lor moaşte, pe care le îngropa în locuri de taină, ridicând mai apoi, de-asupra lor, numeroase biserici.

Cu voia lui Dumnezeu, în timpul persecuţiilor asupra creştinilor duse de împăratul Diocleţian în anii 300-304, episcopul Efrem este prins şi dus la Cherson (Chersones), în Crimeea. Aici sfântul părinte este întemniţat şi chinuit cumplit de romani pentru a se lepăda de Dumnezeul creştinilor şi a se închina idolilor păgâni.

Însă episcopul Efrem nu a hulit pe Dumnezeul său, ci a mărturisit credinţa şi dragostea pentru Hristos, fiind ucis de aceştia prin tăierea capului. Astfel, fericitul episcop Efrem al Tomisului şi-a încredinţat sufletul său în mâinile Mântuitorului lumii, primind cununa mucenicească.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condac, glasul al 2-lea:

Astăzi este ziua cea purtătoare de lumină a păstorilor care în chip luminat au slujit lui Dumnezeu în Cherson. Şi lăudând prăznuirea voastră ca a unora ce au pătimit pentru Hristos, sfinţiţilor mucenici, rugaţi pe Hristos, Păstorul cel mare, ca să ne numere şi pe noi printre oile ce stau de-a dreapta şi să cântăm vouă, sfinţiţi părinţi, cei ce v-aţi vărsat sângele vostru pentru Hristos.

Iconografie

Dionisie din Furna (în Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, Bucureşti, 2000, p. 199) arată că Sf. Efrem al Tomisului ze zugrăveşte bătrân; iar cei dimpreună cu el prăznuiţi, Sf. Mucenici din Cherson se zugrăvesc astfel: Sf. Agatodor ca un tânăr, cu un început de barbă; Vasile – cărunt; Evghenie având barba lungă, iar Elpidie, [Euterie şi Capiton] tineri, cu început de barbă.

Surse

• Sf. Efrem al Tomisului
• Sinaxar, 7 martie