Efrem Sirul

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Dreptul Părintele nostru Efrem Sirul a fost un prolific scriitor de imnuri şi teolog din secolul IV. El este cinstit de creştini din lumea întreagă, dar în mod deosebit de creştinii siriaci, ca sfânt. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă este în 28 ianuarie.

Sf. Efrem Sirul

Nume

Efrem mai este cunoscut şi ca Efraim (ebraică sau greacă), Efrem (latină), Afraim sau Afrem (ambele siriace). Totuşi, "Efrem" este scrierea preferată în general.

Siriacă — ܡܪܝ ܐܦܪܝܡ ܣܘܪܝܝܐ — Mâr Aphrêm Sûryâyâ.
Greacă — Άγιος Εφραιμ Συρος — Hagios Ephraim Syros.
Latină — Sanctus Ephraem Syrus
Engleză — Saint Ephrem the Syrian
Arabă — أفرام السرياني — Afram as-Suryani

Viaţa

Efrem s-a născut în jurul anului 306, în oraşul Nisibis (actualul Nusaybin, la graniţa cu Siria). Dovezi cuprinse în imnografia sa sugerează că ambii săi părinţi făceau parte din comunitatea creştină în creştere a oraşului, deşi hagiografii târzii au scris că tatăl său era preot păgân. În Nisibis-ul zilelor lui Efrem erau vorbite numeroase limbi, îndeosebi dialecte ale aramaicii. Comunitatea creştină folosea dialectul siriac. Numeroase religii păgâne, iudaismul şi grupările creştine timpurii concurau una cu cealaltă pentru inima şi sufletul locuitorilor. Erau vremuri de puternice tensiuni religioase şi politice. Împăratul roman Diocleţian semanse un tratat cu omologul său persan, Nerses în 298 care trecuse Nisibis în mâinile romanilor. Persecuţiile sălbatice ale lui Diocleţian sunt o parte importantă a moştenirii bisericii Nisibene din perioada creşterii lui Efrem.

Sfântul Iacov (Mar Jacob), primul episcop din Nisibis, a fost ales în 308, Iar Efrem a crescut sub îndrumarea sa. Sfântul Iacov este cunoscut ca unul din participanţii la Primul Sinod Ecumenic din 325. Efem a fost botezat de tânăr, Iacov i-a fost profesor (în siriacă malpânâ, un titlu cu o mare încărcătură de respect pentru creştinii siriaci). A fost hirotonit ca diacon or atunci ori mai târziu. A început să compună imnuri şi să scrie comentarii biblice ca parte a sarcinilor sale educative. În imnurile sale, adeseori se referă la sine însuşi ca la un "om care adună laolaltă", (`allânâ), la episcopul său ca "păstorul" (râ`yâ) iar la comunitatea sa ca "ţarc" (dayrâ). Popular, Efrem este creditat ca fondatorul Şcolii din Nisibis, care în secolele următoare a a fost centrul învăţăturilor Bisericii Asiriene de Răsărit (i.e., Nestorieni).

În 337, împăratul Constantin I, care a transformat creştinismul în religie legală (recepta) în Imperiul Roman, a murit. Profitând de această oportunitate, Shapur al II-lea al Persiei a iniţiat o serie de atacuri în nordul Mesopotamiei de sub administraţie romană. Nisibis a fost asediat în 338, 346 şi 350. În timpul primului asediu, Efrem consideră că episcopul Iacov a apărat oraşul cu rugăciunile sale. Episcopul îndrăgit de Efrem a murit curând după acest evenimet, iar Babu a condus destinele bisericii prin vremurile tulburi ale disputelor de frontieră. În timpul celui de-al treilea asediu, din anul 350, Shapur a schimbat cursul râului Mygdonius pentru a ocoli zidurile Nisibisului. Nisibisenii au refăcut repede fortificaţiile în timp ce cavaleria pe elefanţi a perşilor s-a împotmolit în pământul mocirlos de pe fundul râului. Efrem a sărbătorit salvarea miraculoasă a oraşului într-un imn ca fiind ca plutirea sigură Arcei lui Noe pe puhoaiele potopului.

O legătura fizică importantă cu viaţa lui Efrem o constituie baptisteriul din Nisibis. Inscripţia spune că a fost construit sub episcopul Vologese în 359. Acesta este anul în care Shapur a început iarăşi să jefuiască regiunea. Oraşele din jurul Nisibisului au fost distruse pe rând iar locuitorii lor ucişi sau deportaţi. Imperiul Roman avea interese predominante în vest, iar Constanţius şi Iulian Apostatul se luptau pentru controlul întregului imperiu. În cele din urmă, la moartea lui Constanţius, Julian şi-a început marşul către Mesopotamia. El a adus cu sine persecuţiile sălbatice din ce în ce mai puternice asupra creştinilor. Julian a început un marş temerar cu destinaţia finală capitala perşilor, Ctesiphon, unde, suprasolicitat şi depăşit numeric, a început imediat retragerea pe acelaşi drum. Julian a fost omorât în timp ce asigura retragerea, iar armata l-a ales pe Jovian ca împărat în locul lui. Spre deosebire de predecesorul său, Jovian era un creştin nicenian. A fost silit de circumstanţe să încheie pace cu Shapur, şi a cedat Nisibisul Persiei, cu condiţia ca toţi creştinii să poată părăsi liberi oraşul. Episcopul Abraham, succesorul lui Vologeses şi-a condus poporul în exil.

Efrem s-a alăturat unui grup numeros de refugiaţi care s-a îndreptat către vest, iniţial către Amida (Diyarbakir), şi în cele din urmă în Edessa (actualul Sanli Urfa) în 363. Efrem, spre sfârşitul celui de al VI-lea deceniu de viaţă a candidat la preoţie în noua biserică, şi se pare că şi-a continuat munca de profesor (probabil în şcoala din Edessa). Edessa fusese dintotdeauna inima lumii vorbitoare de siriacă, iar oraşul era plin de filizofii şi religii păgâne. Efrem spune despre creştinii ortodocşi nicenieni că erau numiţi, pur şi simplu, "Palutians" în Edessa, după un episcop decedat. Arianii, Marcioniţii, Maniheiştii, Bardaisan-iştii şi diverse mişcări Gnostice se autoproclamau ca fiind adevărata biserică. În toată această confuzie, Efrem a scris un mare număr de imnuri în apărarea ortodoxiei. Un scriitor siriac ulterior Jacob din Serugh, scrie că Efrem a pus toate corurile de femei să îi cânte imnurile transpuse pe melodii populare siriace în forumul din Edessa.

După zece ani de rezidenţă în Edessa, după şaizeci de ani, Efrem a trecut la Domnul, după unii în 373, iar după alţii în 379.

Scrieri

S-au păstrat peste patru sute de imnuri compuse de Efrem. Admiţând totuşi că unele dintre ele s-au pierdut, nu există nic un dubiu privind productivitatea lui Efrem. Istoricul bisericii Sozomen spune că Efrem ar fi scris peste trei milioane de versuri. Efrem combină în scrierile sale o moştenire triplă: el schiţează pe modelele şi metodele iudaismului rabinic timpuriu, el foloseşte strălucit ştiinţa şi filizofia greacă, şi delectează cu simbolismul misterelor în tradiţia mesopotamiană/persană.

Cele mai importante opere ale sale sunt imnurile lirice (madrâšê). Aceste imnuri sunt pline cu imagini după izvoare biblice, tradiţii populare sau alte religii şi filozofii. madrâšê -ele sunt scrise în strofe ritmate şi acoperă peste cincizeci de schme metrice de versificare. Fiecare madrâšê are propria qâlâ, o linie tradiţională identificată după primul vers. Toate aceste qâlâ, sunt acum pierdute. Se pare că Bardaisan şi Mani compuneau madrâšê, iar Efrem a sesizat că le poate folosi pentru a se împotrivii pretenţiilor lor. madrâšê sunt strânse în diferite şi numeroase cicluri de imnuri. Fiecare grup are un nume — Carmina Nisibena, Despre Credinţă, În Rai, Despre Feciorie, Împotriva ereziilor— dar aceste titluri nu sunt justificate pentru întreaga colecţie. (de exemplu doar prima jumătate din Carmina Nisibena este despre Nisibis). Fiecare madrâšâ are un refren de obicei (`unîtâ), care este repetat după fiecare strofă. Scriitori de după Efrem au susţinut că madrâšê erau cântate de corurile de femei cu acompaniament de liră.

Efrem a scris şi omilii (mêmrê) în versuri. Aceste predici în versuri sunt însă mult mai puţine decât madrâšê. madrâšê.sunt scrise în perechi heptosilabice (perechi de versuri de şapte silabe fiecare).


A treia categorie de scriei ale lui Efrem o constituie lucările în proză. A scri comentarii biblice la Diatessaron-ul lui Tatian (singura concordanţă evanghelică a bisericii siriace timpurii), la Geneză, Ieşire şi la Faptele Apostolilor şi Scrisorile Sfântului Apostol Pavel. De asemnea a scris împotriva lui Bardaisan, Mani, Marcion şi a altora.

Efrem a scris exclusiv în limba siriacă, dar există traducei ale scrierilor sale în armeană, coptă, greacă şi în alte limbi. Unele din operele sale există doar în traduceri (majoritatea în armeană). Bisericile siriace încă folosesc multe din imnurile lui Efrem ca parte din ciclul anual de cult. Însă, multe din aceste imnuri liturgice au fost prelucrate şi vin în conflict cu versiunile originale.

Textul cel mai mare, critic şi autentic al lui Efrem a fost compilat între 1955 şi 1979 de către Dom Edmund Beck, OSB ca perte integrantă din Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium.

"Greek Ephrem"

Ephrem's artful meditations on the symbols of Christian faith and his stand against heresy made him a popular source of inspiration throughout the church. This occurred to the extent that there is a huge corpus of Ephrem pseudepigraphy and legendary hagiography. Some of these compositions are in verse, often a version of Ephrem's heptosyllabic couplets. Most of these works are considerably later compositions in Greek. Students of Ephrem often refer to this corpus as having a single, imaginary author called Greek Ephrem or Ephraem Graecus (as opposed to the real Ephrem the Syrian). This is not to say that all texts ascribed to Ephrem in Greek are false, but many are. Although Greek compositions are the main source of pseudepigraphal material, there are also works in Latin, Slavonic and Arabic. There has been very little critical examination of these works, and many are still treasured by churches as authentic.

The most well known of these writings is the Prayer of Saint Ephrem that is a part of most days of fasting in Eastern Christianity:

O Lord and Master of my life, take from me the spirit of sloth, meddling, lust of power, and idle talk.
But give rather the spirit of chastity, humility, patience and love to thy servant.
Yea, O Lord and King, grant me to see my own sins and not to judge my brother, for thou art blessed unto ages of ages. Amen.
O God, be gracious to me, a sinner.

Veneration as a saint

The repose of St. Ephrem

Though St. Ephrem was probably not formally a monk, he was known to have practiced a severe ascetical life, ever increasing in holiness. In Ephrem's day, monasticism was in its infancy in the Egypt. He seems to have been a part of a close-knit, urban community of Christians that had "covenanted" themselves to service and refrained from sexual activity. Some of the Syriac terms that Ephrem used to describe his community were later used to describe monastic communities, but the assertion that he was monk is probably anachronistic.

Ephrem is popularly believed to have taken certain legendary journeys. In one of these he visits St. Basil the Great. This links the Syrian Ephrem with the Cappadocian Fathers, and is an important theological bridge between the spiritual view of the two, who held much in common.

Ephrem is also supposed to have visited Abba Bishoi (Pisoes) in the monasteries of the Wadi Natun, Egypt. As with the legendary visit with Basil, this visit is a theological bridge between the origins of monasticism and its spread throughout the church.

The most popular title for Ephrem is Harp of the Spirit (Syriac Kenârâ d-Rûhâ). He is also referred to as the Deacon of Edessa, the Sun of the Syrians and a Pillar of the Church.

With the Tradition of the Church, Ephrem also shows that poetry is not only a valid vehicle for theology, but in many ways superior to philosophical discourse. He also encourages a way of reading the Holy Scripture that is rooted in faith more than critical analysis. Ephrem displays a deep sense of the interconnectedness of all created things, which leads some to see him as a "saint of ecology."

Quotations

"The hutzpah of our love is pleasing to you, O Lord, just as it pleased you that we should steal from your bounty.��?

"The hater of mankind, in his shameless impudence, attacks The Holy Church in the person of her servers. O Lord, do not leave Thy holy Church without Thy care, that the promise that Thou didst utter concerning her invincibility may not be shown false."

"Blessed is the person who has consented to become the close friend of faith and of prayer: he lives in singlemindedness and makes prayer and faith stop by with him. Prayer that rises up in someone's heart serves to open up for us the door of heaven: that person stands in converse with the Divinity and gives pleasure to the Son of God. Prayer makes peace with the Lord's anger and with the vehemence of His wrath. In this way too, tears that well up in the eyes can open the door of compassion."

The Seraph could not touch the fire's coal with his fingers, but just brought it close to Isaiah's mouth: the Seraph did not hold it, Isaiah did not consume it, but us our Lord has allowed to do both.

  • (Ephrem is) "The greatest poet of the patristic age and, perhaps, the only theologian-poet to rank beside Dante." — Robert Murray.

Hymns

Troparion (Tone 8)

By a flood of tears you made the desert fertile,
And your longing for God brought forth fruits in abundance.
By the radiance of miracles you illumined the whole universe.
O our holy father Ephraim, pray to Christ our God to save our souls!

Kontakion (Tone 2)

O holy father Ephraim,
As you meditated constantly on the final judgment,
You shed abundant tears of sorrow,
Making your struggles examples that we could follow and imitate,
And awakening the slothful to repentance:
You are indeed a father of high renown.

Sources

  • Brock, Sebastian P (1985). The luminous eye: the spiritual world vision of Saint Ephrem, Cistercian Publications (ISBN 0-87907-624-0)
  • Brock, Sebastian (trans.) (1990). Hymns on paradise: St. Ephrem the Syrian. St Vladimir's Seminary Press, Crestwood, New York (ISBN 0-88141-076-4)
  • Griffith, Sidney H (1997). Faith adoring the mystery: reading the Bible with St. Ephraem the Syrian. Marquette University Press, Milwaukee, Wisconsin (ISBN 0-87462-577-7)
  • Matthews, Edward G and Joseph P Amar (trans.), Kathleen McVey (ed.) (1994). Saint Ephrem the Syrian: selected prose works. Catholic University of America Press (ISBN 0-8132-0091-1)
  • McVey, Kathleen E (trans.) (1989). Ephrem the Syrian: hymns. Paulist Press. (ISBN 0-8091-3093-9)
  • Wikipedia:Ephrem the Syrian

External links

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Efrem_Sirul&oldid=6785”