Efrem Sirul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (leg. int.)
 
(Nu s-au afișat 34 de versiuni intermediare efectuate de alți 11 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Articol de calitate}}{{Sfinti
 
+
|nume= Sfântul Efrem Sirul
Dreptul Părintele nostru '''Efrem Sirul''' a fost un prolific [[Imnograf|scriitor de imnuri]] şi teolog din secolul IV. El este cinstit de creştini din lumea întreagă, dar în mod deosebit de creştinii siriaci, ca [[sfânt]]. [[Prăznuire|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] este în [[28 ianuarie]].  
+
|Imagine= [[Imagine:Ephrem the Syrian.jpg|250 px|Sf. Efrem Sirul]]
[[Image:Ephrem the Syrian.jpg|right|frame|Sf. Efrem Sirul]]
+
|nastere= aprox. 306
 +
|adormire= 373 (sau 379)
 +
|localizare= Siria<br>[[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Imperiul Bizantin]]
 +
|recunoastere= [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|Patriarhia Ecumenică]], [[Biserica Ortodoxă Română|BOR]]
 +
|etnie= sirian
 +
|tip= [[cuvios]], [[imnograf]]
 +
|canonizare= dată necunoscută
 +
|calendar= [[28 ianuarie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}Sfântul și [[Cuvios|Preacuviosul]] Părintele nostru '''Efrem Sirul''' a fost un prolific [[imnografie|scriitor de imnuri]] și [[teolog]] din secolul al IV-lea. El este cinstit de creștinii din lumea întreagă, dar în mod deosebit de creștinii siriaci, ca [[sfânt]]. [[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] este la [[28 ianuarie]].
  
 
== Nume ==
 
== Nume ==
Efrem mai este cunoscut şi ca Efraim (ebraică sau greacă), Efrem (latină), Afraim sau Afrem (ambele siriace). Totuşi, "Efrem" este scrierea preferată în general.
+
Efrem mai este cunoscut și ca ''Efraim'' (ebraică sau greacă), ''Efrem'' (latină), ''Afraim'' sau ''Afrem'' (ambele siriace). Totuşi, ''Efrem'' este scrierea preferată în general.
 
:Siriacă &mdash; <big> &#1825;&#1834;&#1821; &#1808;&#1830;&#1834;&#1821;&#1825; &#1827;&#1816;&#1834;&#1821;&#1821;&#1808;</big> &mdash; ''Mâr Aphrêm Sûryâyâ''.
 
:Siriacă &mdash; <big> &#1825;&#1834;&#1821; &#1808;&#1830;&#1834;&#1821;&#1825; &#1827;&#1816;&#1834;&#1821;&#1821;&#1808;</big> &mdash; ''Mâr Aphrêm Sûryâyâ''.
 
:Greacă &mdash; &#902;&gamma;&iota;&omicron;&#962; &Epsilon;&phi;&rho;&alpha;&iota;&mu; &Sigma;&upsilon;&rho;&omicron;&#962; &mdash; ''Hagios Ephraim Syros''.
 
:Greacă &mdash; &#902;&gamma;&iota;&omicron;&#962; &Epsilon;&phi;&rho;&alpha;&iota;&mu; &Sigma;&upsilon;&rho;&omicron;&#962; &mdash; ''Hagios Ephraim Syros''.
Linia 12: Linia 22:
 
:Arabă &mdash; أفرام السرياني &mdash; ''Afram as-Suryani''
 
:Arabă &mdash; أفرام السرياني &mdash; ''Afram as-Suryani''
  
==Viaţa==
+
== Viața ==
Efrem s-a născut în jurul anului 306, în oraşul Nisibis (actualul Nusaybin, la graniţa cu Siria). Dovezi cuprinse în imnografia sa sugerează că ambii săi părinţi făceau parte din comunitatea creştină în creştere a oraşului, deşi hagiografii târzii au scris că tatăl său era [[preot]] păgân. În Nisibis-ul zilelor lui Efrem erau vorbite numeroase limbi, îndeosebi dialecte ale aramaicii. Comunitatea creştină folosea dialectul siriac. Numeroase religii păgâne, [[iudaism|iudaismul]] şi grupările creştine timpurii concurau una cu cealaltă pentru inima şi sufletul locuitorilor. Erau vremuri de puternice tensiuni religioase şi politice. Împăratul roman [[Diocleţian]] semanse un tratat cu omologul său persan, Nerses în 298 care trecuse Nisibis în mâinile romanilor. [[Persecuţii împotriva creştinilor|Persecuţiile]] sălbatice ale lui Diocleţian sunt o parte importantă a moştenirii bisericii Nisibene din perioada creşterii lui Efrem.
+
Efrem s-a născut în jurul anului 306, în orașul Nisibe (actualul Nusaybin, la granița cu Siria). Dovezi cuprinse în imnografia sa sugerează că ambii săi părinți făceau parte din comunitatea creștină în creștere a orașului, deși hagiografii târzii au scris că tatăl său era preot păgân. În Nisibis-ul zilelor lui Efrem erau vorbite numeroase limbi, îndeosebi dialecte ale aramaicii. Comunitatea creștină folosea dialectul siriac. Numeroase religii păgâne, [[iudaism]]ul și grupările creștine timpurii concurau una cu cealaltă pentru inima și sufletul locuitorilor. Erau vremuri de puternice tensiuni religioase și politice. Împăratul roman [[Dioclețian]] semnase un tratat cu omologul său persan, Nerses în 298 care trecuse Nisibis în mâinile romanilor. [[Persecuții împotriva creștinilor|Persecuțiile]] sălbatice ale lui Dioclețian sunt o parte importantă a moștenirii bisericii Nisibene din perioada creșterii lui Efrem.
 +
 
 +
Sfântul [[Iacov din Nisibe|Iacov]] (Mar Jacob), primul [[episcop]] din Nisibe, a fost ales în 308, Iar Efrem a crescut sub îndrumarea sa. Sfântul Iacov este cunoscut ca unul din participanții la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]] din 325. Efrem a fost [[botez|botezat]] de tânăr, Iacov i-a fost profesor (în siriacă ''malp&acirc;n&acirc;'', un titlu cu o mare încărcătură de respect pentru creștinii siriaci). A fost [[Hirotonie|hirotonit]] ca [[diacon]] ori atunci ori mai târziu. A început să compună imnuri și să scrie comentarii biblice ca parte a sarcinilor sale educative. În imnurile sale, adeseori se referă la sine însuși ca la un ''om care adună laolaltă'', (''`all&acirc;n&acirc;''), la episcopul său ca ''păstorul'' (''r&acirc;`y&acirc;'') iar la comunitatea sa ca ''țarc'' (''dayr&acirc;''). Popular, Efrem este creditat ca fondatorul Școlii din Nisibe, care în secolele următoare a fost centrul învățăturilor [[Biserica Asiriană a Răsăritului|Bisericii Asiriene a Răsăritului]] (i.e., [[Nestorianism|nestoriene]]).
 +
 
 +
În anul 337, împăratul [[Constantin cel Mare|Constantin I cel Mare]], care a transformat creștinismul în religie legală (receptă) în Imperiul Roman, a murit. Profitând de această ocazie, Shapur al II-lea al Persiei a inițiat o serie de atacuri în nordul Mesopotamiei de sub administrație romană. Nisibis a fost asediat în 338, 346 și 350. În timpul primului asediu, Efrem consideră că episcopul Iacov a apărat orașul cu rugăciunile sale. Episcopul îndrăgit de Efrem a murit curând după acest eveniment, iar Babu a condus destinele bisericii prin vremurile tulburi ale disputelor de frontieră. În timpul celui de-al treilea asediu, din anul 350, Shapur a schimbat cursul râului Mygdonius pentru a ocoli zidurile Nisibisului. Nisibisenii au refăcut repede fortificațiile în timp ce cavaleria pe elefanți a perșilor s-a împotmolit în pământul mocirlos de pe fundul râului. Efrem a sărbătorit salvarea miraculoasă a orașului într-un imn ca fiind ca plutirea sigură [[Arca lui Noe|Arcei lui Noe]] pe puhoaiele potopului.
 +
 
 +
O legătura fizică importantă cu viața lui Efrem o constituie baptisteriul din Nisibis. Inscripția spune că a fost construit sub episcopul Vologese în 359. Acesta este anul în care Shapur a început iarăși să jefuiască regiunea. Orașele din jurul Nisibisului au fost distruse pe rând iar locuitorii lor uciși sau deportați. Imperiul Roman avea interese predominante în vest, iar [[Constanțiu al II-lea]] și [[Iulian Apostatul]] se luptau pentru controlul întregului imperiu. În cele din urmă, la moartea lui Constanțiu, Iulian și-a început marșul către Mesopotamia. El a adus cu sine [[Persecuții împotriva creștinilor|persecuții]] din ce în ce mai puternice asupra creștinilor. Iulian a început un marș temerar cu destinația finală capitala persană Ctesiphon, unde, suprasolicitat și depășit numeric, a început imediat retragerea pe același drum. Iulian a fost omorât în timp ce asigura retragerea, iar armata l-a ales pe Iovian ca împărat în locul lui. Spre deosebire de predecesorul său, Iovian era un creștin niceean. A fost silit de circumstanțe să încheie pace cu Shapur, și a cedat Nisibisul Persiei, cu condiția ca toți creștinii să poată părăsi liberi orașul. Episcopul Avraam, succesorul lui Vologeses și-a condus poporul în exil.
  
Sfântul [[Iacov din Nisibis|Iacov]] (Mar Jacob), primul [[episcop]] din Nisibis, a fost ales în 308, Iar Efrem a crescut sub îndrumarea sa. Sfântul Iacov este cunoscut ca unul din participanţii la [[Primul Sinod Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]] din 325. Efem a fost [[botez|botezat]] de tânăr, Iacov i-a fost profesor (în siriacă ''malp&acirc;n&acirc;'', un titlu cu o mare încărcătură de respect pentru creştinii siriaci). A fost [[Hirotonie|hirotonit]] ca [[diacon]] or atunci ori mai târziu. A început să compună imnuri şi să scrie comentarii biblice ca parte a sarcinilor sale educative. În imnurile sale, adeseori se referă la sine însuşi ca la un "om care adună laolaltă", (''`all&acirc;n&acirc;''), la episcopul său ca "păstorul" (''r&acirc;`y&acirc;'') iar la comunitatea sa ca "ţarc" (''dayr&acirc;''). Popular, Efrem este creditat ca fondatorul Şcolii din Nisibis, care în secolele următoare a a fost centrul învăţăturilor [[Biserica Asiriană de Răsărit|Bisericii Asiriene de Răsărit]] (i.e., [[Nestorianism|Nestorieni]]).
+
Efrem s-a alăturat unui grup numeros de refugiați care s-a îndreptat către vest, inițial către Amida (Diyarbakir), și în cele din urmă în Edessa (actualul Sanli Urfa) în 363. Efrem, spre sfârșitul celui de al VI-lea deceniu de viață a candidat la preoție în noua biserică, și se pare că și-a continuat munca de profesor (probabil în școala din Edessa). Edessa fusese dintotdeauna inima lumii vorbitoare de siriacă, iar orașul era plin de filozofii și religii păgâne. Efrem spune despre creștinii ortodocși nicenieni  că erau numiți, pur și simplu, ''Palutians'' în Edessa, după un episcop decedat. [[Arianism|Arienii]], [[Marcionism|Marcioniții]], [[Maniheism|Maniheiștii]], [[Bardaisan|Bardaisaniștii]] și diverse mișcări [[Gnosticism|gnostice]] se autoproclamau ca fiind adevărata biserică. În toată această confuzie, Efrem a scris un mare număr de imnuri în apărarea ortodoxiei. Un scriitor siriac mai târziu, [[Iacov din Serug]], scrie că Efrem a pus toate corurile de femei să îi cânte imnurile transpuse pe melodii populare siriace în forumul din Edessa.
  
În 337, împăratul [[Constantin cel Mare|Constantin I]], care a transformat creştinismul în religie legală (recepta) în Imperiul Roman, a murit. Profitând de această oportunitate, Shapur al II-lea al Persiei a iniţiat o serie de atacuri în nordul Mesopotamiei de sub administraţie romană. Nisibis a fost asediat în 338, 346 şi 350. În timpul primului asediu, Efrem consideră că episcopul Iacov a apărat oraşul cu rugăciunile sale. Episcopul îndrăgit de Efrem a murit curând după acest evenimet, iar Babu a condus destinele bisericii prin vremurile tulburi  ale disputelor de frontieră. În timpul celui de-al treilea asediu, din anul 350, Shapur a schimbat cursul râului Mygdonius pentru a ocoli zidurile Nisibisului. Nisibisenii au refăcut repede fortificaţiile în timp ce cavaleria pe elefanţi a perşilor s-a împotmolit în pământul mocirlos de pe fundul râului. Efrem a sărbătorit salvarea miraculoasă a oraşului într-un imn ca fiind ca plutirea sigură [[Arca lui Noe|Arcei lui Noe]] pe puhoaiele potopului.
+
După zece ani de rezidență în Edessa, după vârsta de șaizeci de ani, Efrem a trecut la Domnul, după unii în 373, iar după alții în 379.
  
One important physical link to Ephrem's lifetime is the baptistery of Nisibis. The inscription tells that it was constructed under Bishop Vologeses in 359. That was the year that Shapur began to harry the region once again. The cities around Nisibis were destroyed one by one, and their citizens killed or deported. The Roman Empire was preoccupied in the west, and [[Constantius]] and [[Julian the Apostate]] struggled for overall control. Eventually, with Constantius dead, Julian began his march into Mesopotamia. He brought with him his increasingly stringent persecutions on Christians. Julian began a foolhardy march against the Persian capital Ctesiphon, where, overstretched and outnumbered, he began an immediate retreat back along the same road. Julian was killed defending his retreat, and the army elected Jovian as the new emperor. Unlike his predecessor, Jovian was a Nicene Christian. He was forced by circumstances to ask for terms from Shapur, and conceded Nisibis to Persia, with the rule that the city's Christian community would leave. Bishop Abraham, the successor to Vologeses, led his people into exile.
+
== Scrieri ==
 +
S-au păstrat peste patru sute de [[imn]]uri compuse de Efrem. Admițând totuși că unele dintre ele s-au pierdut, nu există nici un dubiu privind productivitatea lui Efrem. Istoricul bisericii [[Sozomen]] spune că Efrem ar fi scris peste trei milioane de versuri. Efrem combină în scrierile sale o moștenire triplă: el schițează pe modelele și metodele [[iudaism|iudaismului]] rabinic timpuriu, el folosește strălucit știința și filozofia greacă, și delectează cu simbolismul misterelor în tradiția mesopotamiană/persană.
  
Ephrem found himself among a large group of refugees that fled west, first to Amida (Diyarbakir), and eventually settling in Edessa (modern Sanli Urfa) in 363. Ephrem, in his late fifties, applied himself to ministry in his new church, and seems to have continued his work as a teacher (perhaps in the School of Edessa). Edessa had always been at the heart of the Syriac-speaking world, and the city was full of rival philosophies and religions. Ephrem comments that Orthodox Nicene Christians were simply called "Palutians" in Edessa, after a former bishop. [[Arianism|Arians]], [[Marcionism|Marcionites]], [[Manichaeism|Manichees]], [[Bardaisan]]ites and various [[Gnosticism|Gnostic sects]] proclaimed themselves as the true Church. In this confusion, Ephrem wrote a great number of hymns defending Orthodoxy. A later Syriac writer, [[Jacob of Serugh]], wrote that Ephrem rehearsed all female choirs to sing his hymns set to Syriac folk tunes in the forum of Edessa.
+
Cele mai importante opere ale sale sunt imnurile lirice (''madr&acirc;&#353;&ecirc;''). Aceste imnuri sunt pline cu imagini după izvoare biblice, tradiții populare sau alte religii și filozofii. madr&acirc;&#353;&ecirc;-ele sunt scrise în strofe ritmate și acoperă peste cincizeci de scheme metrice de versificare. Fiecare madr&acirc;&#353;&ecirc; are propria ''q&acirc;l&acirc;'', o linie tradițională identificată după primul vers. Toate aceste ''q&acirc;l&acirc;'', sunt acum pierdute. Se pare că [[Bardaisan]] și [[Mani]] compuneau madr&acirc;&#353;&ecirc;, iar Efrem a sesizat că le poate folosi pentru a se împotrivii pretențiilor lor. madr&acirc;&#353;&ecirc; sunt strânse în diferite și numeroase cicluri de imnuri. Fiecare grup are un nume &mdash; ''Carmina Nisibena, Despre Credință, În Rai, Despre Feciorie, Împotriva ereziilor'' &mdash; dar aceste titluri nu sunt justificate pentru întreaga colecție. (de exemplu doar prima jumătate din ''Carmina Nisibena'' este despre Nisibis). Fiecare madr&acirc;&#353;&acirc; are un refren de obicei (''`un&icirc;t&acirc;''), care este repetat după fiecare strofă. Scriitori de după Efrem au susținut că madr&acirc;&#353;&ecirc; erau cântate de corurile de femei cu acompaniament de liră.
  
After a ten-year residency in Edessa, in his sixties, Ephrem reposed in peace, according to some in the year 373, according to others, 379.
+
Efrem a scris și [[omilie|omilii]] (''m&ecirc;mr&ecirc;'') în versuri. Aceste predici în versuri sunt însă mult mai puține decât madr&acirc;&#353;&ecirc;. madr&acirc;&#353;&ecirc; sunt scrise în perechi heptosilabice (perechi de versuri de șapte silabe fiecare).
  
== Writings ==
+
A treia categorie de scrieri ale lui Efrem o constituie lucrările în proză. A scris comentarii biblice la [[Diatessaron]]-ul lui [[Tatian]] (singura concordanță evanghelică a bisericii siriace timpurii), la [[Cartea Facerii|Geneză]], [[Cartea Ieșirii|Ieșire]], la [[Faptele Apostolilor]] și Epistolele Sfântului [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]]. De asemenea a scris împotriva lui Bardaisan, Mani, Marcion și a altora.
Over four hundred [[hymn]]s composed by Ephrem still exist. Granted that some have been lost to us, Ephrem's productivity is not in doubt. The church historian [[Sozomen]] credits Ephrem with having written over three million lines. Ephrem combines in his writing a threefold heritage: he draws on the models and methods of early Rabbinic [[Judaism]], he engages wonderfully with Greek science and philosophy, and he delights in the Mesopotamian/Persian tradition of mystery symbolism.
 
  
The most important of his works are his lyric hymns (''madr&acirc;&#353;&ecirc;''). These hymns are full of rich imagery drawn for biblical sources, folk tradition, and other religions and philosophies. The madr&acirc;&#353;&ecirc; are written in stanzas of syllabic verse, and employ over fifty different metrical schemes. Each madr&acirc;&#353;&ecirc; has its ''q&acirc;l&acirc;'', a traditional tune identified by its opening line. All of these q&acirc;l&ecirc; are now lost. It seems that [[Bardaisan]] and [[Mani]] composed madr&acirc;&#353;&ecirc;, and Ephrem felt that the medium was a suitable tool to use against their claims. The madr&acirc;&#353;&ecirc; are gathered into various hymn cycles. Each group has a title &mdash; ''Carmina Nisibena'', ''On Faith'', ''On Paradise'', ''On Virginity'', ''Against Heresies''&mdash;but some of these titles do not do justice to the entirety of the collection (for instance, only the first half of the ''Carmina Nisibena'' is about Nisibis). Each madr&acirc;&#353;&acirc; usually had a refrain (''`un&icirc;t&acirc;''), which was repeated after each stanza. Later writers have suggested that the madr&acirc;&#353;&ecirc; were sung by all women choirs with an accompanying lyre.
+
Efrem a scris exclusiv în limba siriacă, dar există traduceri ale scrierilor sale în armeană, coptă, greacă și în alte limbi. Unele din operele sale există doar în traduceri (majoritatea în armeană). Bisericile siriace încă folosesc multe din imnurile lui Efrem ca parte din ciclul anual de cult. Însă, multe din aceste imnuri liturgice au fost prelucrate și vin în conflict cu versiunile originale.
  
Ephrem also wrote verse [[homily|homilies]] (''m&ecirc;mr&ecirc;''). These sermons in poetry are far fewer in number than the madr&acirc;&#353;&ecirc;. The m&ecirc;mr&ecirc; are written in a heptosyllabic couple]s (pairs of lines of seven syllables each).
+
Textul cel mai mare, critic și autentic al lui Efrem a fost compilat între 1955 și 1979 de către Dom Edmund Beck, OSB ca parte integrantă din ''Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium''.
  
The third category of Ephrem's writings is his prose work. He wrote biblical commentaries on [[Tatian]]'s [[Diatessaron]] (the single gospel harmony of the early Syriac church), on [[Genesis]] and [[Exodus]], and on the [[Acts of the Apostles]] and [[Pauline Epistles]]. He also wrote refutations against [[Bardaisan]], [[Mani]], [[Marcion]] and others.
+
== „Efrem Grecul” ==
 +
Meditațiile literare ale lui Efrem referitor la credința creștină și poziția lui față de erezii au făcut din el o sursă populară de inspirație în întreaga biserică. Acest lucru s-a întâmplat ca o continuare a faptului că există un număr uriaș de lucrări pseudoepigrafice atribuite lui Efrem, precum și multe legende hagiografice. Unele din aceste compoziții sunt în versuri, adesea o variantă heptosilabică a cupletelor lui Efrem. Multe din aceste opere sunt compoziții târzii din limba greacă. Adesea, cei care studiază opera Sfântului Efrem se referă la această lucrare de mari dimensiuni ca având un singur și imaginar autor numit Efrem Grecul sau Efrem Graecus (în opoziție cu realul Efrem Sirul). Nu putem spune că toate textele în greacă atribuite lui Efrem nu îi aparțin, dar o parte din ele în mod sigur nu sunt ale sale. Cu toate acestea, compozițiile în limba greacă sunt sursa principală de materiale pseudoepigrafice, și conțin, de asemenea, lucrări în latină, slavonă și arabă. Nu există o analiză critică acestor opere, și multe din ele sunt considerate ca autentice de Biserică.
  
Ephrem wrote exclusively in the Syriac language, but translations of his writings exist in Armenian, Coptic, Greek and other languages. Some of his works are extant only in translation (particularly in Armenian). Syriac churches still use many of Ephrem's hymns as part of the annual cycle of worship. However, most of these liturgical hymns are edited and conflated versions of the originals.
+
Cea mai cunoscută dintre aceste scrieri este ''Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul'', care este parte integrantă din slujbele din [[Postul Mare]] ale creștinismului răsăritean.
 +
:''Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.''
 +
:''Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi mie, slugii Tale!''
 +
:''Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.''
 +
:Rugăciunea este de obicei urmată de 12 de închinăciuni – 3 serii de câte 4, după cum urmează:
 +
::''Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!'' (închinăciune);
 +
::''Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul!'' (închinăciune);
 +
::''Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluiește-mă!'' (închinăciune);
 +
::''Fără de număr ți-am greșit, Doamne, iartă-mă!'' (închinăciune).
  
The most complete, critical text of authentic Ephrem was compiled between 1955 and 1979 by Dom Edmund Beck, OSB as part of the ''Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium''.
+
== Cinstirea ca sfânt ==
 +
[[Image:Ephrem the Syrian repose.jpg|left|frame|Moartea Sfântului Efrem]]
 +
Cu toate că Sfântul Efrem nu a fost [[monahism|călugăr]], este știut că a practicat o viață ascetică severă, crescând permanent în sfințenie. În vremea sa, monahismul era la începuturile sale în Egipt. Se pare că făcea parte dintr-o comunitate urbană, strâns unită, de creștini care „conveniseră” împreună să slujească și să se abțină de la relații sexuale. Unii dintre termenii siriaci folosiți de Efrem să-și descrie comunitatea au fost ulterior folosiți pentru descrierea comunităților monahale, dar afirmația că a fost călugăr este nefondată.
  
=="Greek Ephrem"==
+
Popular, Efrem este creditat cu câteva călătorii. Într-una din acestea l-a vizitat pe Sfântul [[Vasile cel Mare]]. Acest fapt îl apropie pe Efrem Siriacul de [[Părinţii capadocieni|Părinții Capadocieni]], și constituie un pod teologic important între vederile spirituale ale celor doi, care aveau multe în comun.
Ephrem's artful meditations on the symbols of Christian faith and his stand against heresy made him a popular source of inspiration throughout the church. This occurred to the extent that there is a huge corpus of Ephrem [[pseudepigraphy]] and legendary [[hagiography]]. Some of these compositions are in verse, often a version of Ephrem's heptosyllabic couplets. Most of these works are considerably later compositions in Greek. Students of Ephrem often refer to this corpus as having a single, imaginary author called Greek Ephrem or Ephraem Graecus (as opposed to the real Ephrem the Syrian). This is not to say that all texts ascribed to Ephrem in Greek are false, but many are. Although Greek compositions are the main source of pseudepigraphal material, there are also works in Latin, Slavonic and Arabic. There has been very little critical examination of these works, and many are still treasured by churches as authentic.
 
  
The most well known of these writings is the ''Prayer of Saint Ephrem'' that is a part of most days of fasting in Eastern Christianity:
+
În plus, Efrem este creditat și cu vizitarea lui Abba Bishoi (Pisoes) aflat în mănăstirile din Wadi Natun, Egipt. Ca și vizita legendară făcută Sfântului Vasile cel Mare, această vizită constituie un pod teologic între originile monahismului și răspândirea lui în biserică...
:O Lord and Master of my life, take from me the spirit of sloth, meddling, lust of power, and idle talk.  
 
:But give rather the spirit of chastity, humility, patience and love to thy servant.
 
:Yea, O Lord and King, grant me to see my own sins and not to judge my brother, for thou art blessed unto ages of ages.  Amen.
 
:O God, be gracious to me, a sinner.
 
  
== Veneration as a saint ==
+
Cel mai popular apelativ pentru Efrem este ''Harpa Duhului'' (siriacă Ken&acirc;r&acirc; d-R&ucirc;h&acirc;). Mai este cunoscut ca ''Diaconul din Edesa'', ''Soarele Sirienilor'' și ca ''Stâlpul bisericii''.
[[Image:Ephrem the Syrian repose.jpg|left|frame|The repose of St. Ephrem]]
 
Though St. Ephrem was probably not formally a [[monasticism|monk]], he was known to have practiced a severe ascetical life, ever increasing in holiness. In Ephrem's day, monasticism was in its infancy in the Egypt. He seems to have been a part of a close-knit, urban community of Christians that had "covenanted" themselves to service and refrained from sexual activity. Some of the Syriac terms that Ephrem used to describe his community were later used to describe monastic communities, but the assertion that he was monk is probably anachronistic.
 
  
Ephrem is popularly believed to have taken certain legendary journeys. In one of these he visits St. [[Basil the Great]]. This links the Syrian Ephrem with the [[Cappadocian Fathers]], and is an important theological bridge between the spiritual view of the two, who held much in common.
+
În cadrul [[Sfânta Tradiție|tradiției bisericii]], Efrem demonstrează că poezia nu este numai un mijloc adecvat pentru teologie, și chiar superior în multe feluri discursului teologic. În plus, el încurajează citirea [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] într-un mod care își are rădăcinile mai mult în credință decât în analiza critică. Efrem arată un simț adânc al legăturilor dintre toate ființele create, ceea ce face ca unii să vadă în el un ''sfânt ecologist''.
  
Ephrem is also supposed to have visited Abba Bishoi (Pisoes) in the monasteries of the Wadi Natun, Egypt. As with the legendary visit with Basil, this visit is a theological bridge between the origins of monasticism and its spread throughout the church.
+
== Citate ==
 +
* ''Îndrăzneala dragostei noastre îți place, Doamne, la fel de mult cum îți place că trebuie să-ți furăm din cele ce ne dăruieşti.''
  
The most popular title for Ephrem is ''Harp of the Spirit'' (Syriac Ken&acirc;r&acirc; d-R&ucirc;h&acirc;). He is also referred to as the ''Deacon of Edessa'', the ''Sun of the Syrians'' and a ''Pillar of the Church''.
+
* ''Dușmanul neîmpăcat al lumii întregi, în neobrăzarea sa nerușinată, atacă Sfânta Biserică atacându-i slujitorii. Doamne, nu lăsa Biserica Ta Sfântă fără ajutorul tău, pentru că promisiunea ce ne-ai făcut-o privind invincibilitatea ei nu poate fi vădită ca neadevărată.''
  
With the [[Holy Tradition|Tradition of the Church]], Ephrem also shows that poetry is not only a valid vehicle for theology, but in many ways superior to philosophical discourse. He also encourages a way of reading the [[Holy Scripture]] that is rooted in faith more than critical analysis. Ephrem displays a deep sense of the interconnectedness of all created things, which leads some to see him as a "saint of ecology."
+
* ''Binecuvântată este acea persoană care a consimțit să devină cel mai bun prieten al credinței și rugăciunii: el are mintea liniștită iar credința și rugăciunea se opresc doar la moartea lui. Rugăciunea care vine din inima omului deschide porțile raiului: acea persoană stă de vorbă cu Dumnezeu și este plăcută Fiului lui Dumnezeu. Rugăciunea potolește [[mânia]] și furia Domnului. Tot în acest fel, lacrimile ochilor deschid porțile compasiunii.''
  
== Quotations ==
+
* ''Serafimul nu-și putea murdării mâinile cu cărbune, dar l-a adus aproape de gura lui Isaia: Serafimul nu-l putea ține, Isaia nu-l putea înghiți, dar nouă Domnul ni le-a permis pe amândouă.''
  
"The hutzpah of our love is pleasing to you, O Lord, just as it pleased you that we should steal from your bounty.��?
+
* (Efrem este) ''Cel mai mare poet al epocii patristice și, probabil, singurul poet-teolog de mărimea lui Dante.'' &mdash; Robert Murray.
  
"The hater of mankind, in his shameless impudence, attacks The Holy Church in the person of her servers. O Lord, do not leave Thy holy Church without Thy care, that the promise that Thou didst utter concerning her invincibility may not be shown false."
+
== Imnografie ==
 +
[[Tropar]] ([[Glas]]ul 8)
 +
:Harul ce izvorăște din gura ta, cuvioase, a umplut de apele vieții Biserica, și lumii a izbucnit râuri de cucernicie, revărsând asupra noastră apa pocăinței; ci învățându-ne cu cuvintele tale, părinte Efrem, roagă-te lui Hristos, Dumnezeul nostru să se mântuiască sufletele noastre.
  
"Blessed is the person who has consented to become the close friend of faith and of prayer: he lives in singlemindedness and makes prayer and faith stop by with him. Prayer that rises up in someone's heart serves to open up for us the door of heaven: that person stands in converse with the Divinity and gives pleasure to the Son of God. Prayer makes peace with the Lord's anger and with the vehemence of His wrath. In this way too, tears that well up in the eyes can open the door of compassion."
+
[[Condac]] (Glasul 2)
 +
:Ceasul judecății pururea mai dinainte văzându-l, ai plâns cu amar, părinte Efrem, ca un iubitor de liniște; și îndemânatic învățător ai fost cu faptele, cuvioase. Pentru aceasta, părinte preafericite, pe cei leneși îi ridici spre pocăință.
  
The Seraph could not touch the fire's coal with his fingers, but just brought it close to Isaiah's mouth: the Seraph did not hold it, Isaiah did not consume it, but us our Lord has allowed to do both.
+
== Iconografie ==
 +
[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Cuvios Efrem Sirul se zugrăvește bătrân, spân, cu păr puțin și rar în barbă, negricios la chip, având capul acoperit. Poartă un înscris care zice: ''Îndrăzneala amestecată cu râsul surpă cu înlesnire sufletul'' (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 160, 196, 239).  
  
* (Ephrem is) "The greatest poet of the patristic age and, perhaps, the only theologian-poet to rank beside Dante." &mdash; Robert Murray.
+
== Surse ==
==Hymns==
+
* Brock, Sebastian P (1985). ''Ochiul luminos: Viziunea asupra lumii spirituale a Sfântului Efrem'', Cistercian Publications (ISBN 0-87907-624-0)
[[Troparion]] (Tone 8)
+
* Brock, Sebastian (tranducere) (1990). ''Imnuri în rai: Sfântul Efrem Sirul''. St Vladimir's Seminary Press, Crestwood, New York (ISBN 0-88141-076-4)
:By a flood of tears you made the desert fertile,
+
* Griffith, Sidney H (1997). ''Credința iubește taina: citind Biblia cu Sfântul Efrem Sirul''. Marquette University Press, Milwaukee, Wisconsin (ISBN 0-87462-577-7)
:And your longing for God brought forth fruits in abundance.
+
* Matthews, Edward G and Joseph P Amar (tranducere), Kathleen McVey (ed.) (1994). '' Sfântul Efrem Sirul: scrieri alese în proză''. Catholic University of America Press (ISBN 0-8132-0091-1)
:By the radiance of miracles you illumined the whole universe.
+
* McVey, Kathleen E (trans.) (1989). ''Efrem Sirul: imnuri''. Paulist Press. (ISBN 0-8091-3093-9)
:O our holy father Ephraim, pray to Christ our God to save our souls!
+
*[[Wikipedia:Efrem Sirul]]
[[Kontakion]] (Tone 2)
 
:O holy father Ephraim,
 
:As you meditated constantly on the final judgment,
 
:You shed abundant tears of sorrow,
 
:Making your struggles examples that we could follow and imitate,
 
:And awakening the slothful to repentance:
 
:You are indeed a father of high renown.
 
  
== Sources ==
+
== Legături externe ==
* Brock, Sebastian P (1985). ''The luminous eye: the spiritual world vision of Saint Ephrem'', Cistercian Publications (ISBN 0-87907-624-0)
+
* [http://sor.cua.edu/Personage/MEphrem/ ''Margonitho'': Efrem Sirul]
* Brock, Sebastian (trans.) (1990). ''Hymns on paradise: St. Ephrem the Syrian''. St Vladimir's Seminary Press, Crestwood, New York (ISBN 0-88141-076-4)
+
* [http://tserkovnost.org/stephrem/ '' Biblioteca Sfântului Efrem Sirul]
* Griffith, Sidney H (1997). ''Faith adoring the mystery: reading the Bible with St. Ephraem the Syrian''. Marquette University Press, Milwaukee, Wisconsin (ISBN 0-87462-577-7)
+
* [http://www.anastasis.org.uk/ephrem.htm articolul ''Anastasis'' ]
* Matthews, Edward G and Joseph P Amar (trans.), Kathleen McVey (ed.) (1994). ''Saint Ephrem the Syrian: selected prose works''. Catholic University of America Press (ISBN 0-8132-0091-1)
+
* [http://syrcom.cua.edu/Hugoye/Vol1No2/index.html ''Hugoye'': Influența Sfântului Efrem Sirul, part 1]
* McVey, Kathleen E (trans.) (1989). ''Ephrem the Syrian: hymns''. Paulist Press. (ISBN 0-8091-3093-9)
+
* [http://syrcom.cua.edu/Hugoye/Vol2No1/index.html ''Hugoye'' Influența Sfântului Efrem Sirul, part 2]
*[[Wikipedia:Ephrem the Syrian]]
+
* [http://www.newadvent.org/cathen/05498a.htm ''Catholic Encyclopedia'': Sfântul Efrem]
 +
* [http://87.1911encyclopedia.org/E/EP/EPHRAEM_SYRUS.htm ''Encyclopaedia Britannica'' 1911: „Efrem Sirul”]
 +
* [http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=406 Efrem Sirul] de pe site-ul [[Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii|Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești a Americii]]
 +
* [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100328 Venerabilul Efrem Sirul] de pe site-ul [[OCA]]
 +
* [http://www.saintandrew.net/fr_josiah/works/Nativity/Nativity%20Sermon%20from%20Hymns%20of%20St.%20Eprhem%20the%20Syrian.pdf Selecții din imnurile Sfântului Efrem Sirul la Întruparea Domnului, Stăpânului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos] (PDF) – Aranjate prin grija Părintelui Josiah Trenham
 +
* [http://www.ocf.org/OrthodoxPage/prayers/ephraim.html Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul]
 +
*[http://www.comeandseeicons.com/e/ynk15.htm Icoana Sfântului Efrem Sirul]
  
== External links ==
+
{{Imnografie/lat}}
* [http://sor.cua.edu/Personage/MEphrem/ ''Margonitho'': Mor Ephrem the Syrian]
 
* [http://tserkovnost.org/stephrem/ ''Saint Ephrem the Syrian Library'']
 
* [http://www.anastasis.org.uk/ephrem.htm ''Anastasis'' article]
 
* [http://syrcom.cua.edu/Hugoye/Vol1No2/index.html ''Hugoye'': Influence of Saint Ephraim the Syrian, part 1]
 
* [http://syrcom.cua.edu/Hugoye/Vol2No1/index.html ''Hugoye'': Influence of Saint Ephraim the Syrian, part 2]
 
* [http://www.newadvent.org/cathen/05498a.htm ''Catholic Encyclopedia'': Saint Ephraem]
 
* [http://87.1911encyclopedia.org/E/EP/EPHRAEM_SYRUS.htm ''Encyclopaedia Britannica'' 1911: "Ephraem Syrus"]
 
* [http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=406 Ephraim the Syrian] from the website of the [[Greek Orthodox Archdiocese of America]]
 
* [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100328 Venerable Ephraim the Syrian] from the website of the [[OCA]]
 
<!-- broken link * [http://saintgeorge.org/news_and_events/church_calendar/saint_of_the_day/01jan/jan_28_saint_ephraim_of_syria.php Saint Ephraim the Syrian] from the website of the parish of the Saint George [[Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America|Antiochian]] Orthodox Christian Church of Washington, D.C. --->
 
* [http://www.saintandrew.net/fr_josiah/works/Nativity/Nativity%20Sermon%20from%20Hymns%20of%20St.%20Eprhem%20the%20Syrian.pdf Selections from the Hymns of St. Ephrem the Syrian on the Nativity of our Lord, God and Savior Jesus Christ in the Flesh] (PDF) - Arranged responsorially by Fr. Josiah Trenham
 
* [http://www.ocf.org/OrthodoxPage/prayers/ephraim.html Prayer of Saint Ephraim]
 
*[http://www.comeandseeicons.com/e/ynk15.htm Icon of St. Ephraim the Syrian]
 
  
[[Categorie:Sfinţi Părinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți Părinți]]
[[Categorie:Articole de calitate]]
+
[[Categorie:Cuvioși]]
 
[[Categorie:Imnografi]]
 
[[Categorie:Imnografi]]
 
[[Categorie:Monahism]]
 
[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți sirieni]]
[[Categorie:Sfinţi sirieni]]
+
[[Categorie:Articole de calitate]]
  
 
[[ar:أفرام السرياني]]
 
[[ar:أفرام السرياني]]
 
[[en:Ephrem the Syrian]]
 
[[en:Ephrem the Syrian]]
 +
[[fr:Éphrem le Syrien]]

Versiunea curentă din 28 ianuarie 2020 06:18

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Sfântul Efrem Sirul
Sf. Efrem Sirul
Date personale
Naștere aprox. 306
Mutare la Domnul (†) 373 (sau 379)
Localizare Siria
Flag of the Byzantine Empire.png Imperiul Bizantin
Naționalitate sirian
Date cult
Tip cuvios, imnograf
Data canonizării dată necunoscută
Prăznuire la data de 28 ianuarie
Recunoaștere Patriarhia Ecumenică, BOR
Biserici patronate

Sfântul și Preacuviosul Părintele nostru Efrem Sirul a fost un prolific scriitor de imnuri și teolog din secolul al IV-lea. El este cinstit de creștinii din lumea întreagă, dar în mod deosebit de creștinii siriaci, ca sfânt. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă este la 28 ianuarie.

Nume

Efrem mai este cunoscut și ca Efraim (ebraică sau greacă), Efrem (latină), Afraim sau Afrem (ambele siriace). Totuşi, Efrem este scrierea preferată în general.

Siriacă — ܡܪܝ ܐܦܪܝܡ ܣܘܪܝܝܐMâr Aphrêm Sûryâyâ.
Greacă — Άγιος Εφραιμ Συρος — Hagios Ephraim Syros.
Latină — Sanctus Ephraem Syrus
Engleză — Saint Ephrem the Syrian
Arabă — أفرام السرياني — Afram as-Suryani

Viața

Efrem s-a născut în jurul anului 306, în orașul Nisibe (actualul Nusaybin, la granița cu Siria). Dovezi cuprinse în imnografia sa sugerează că ambii săi părinți făceau parte din comunitatea creștină în creștere a orașului, deși hagiografii târzii au scris că tatăl său era preot păgân. În Nisibis-ul zilelor lui Efrem erau vorbite numeroase limbi, îndeosebi dialecte ale aramaicii. Comunitatea creștină folosea dialectul siriac. Numeroase religii păgâne, iudaismul și grupările creștine timpurii concurau una cu cealaltă pentru inima și sufletul locuitorilor. Erau vremuri de puternice tensiuni religioase și politice. Împăratul roman Dioclețian semnase un tratat cu omologul său persan, Nerses în 298 care trecuse Nisibis în mâinile romanilor. Persecuțiile sălbatice ale lui Dioclețian sunt o parte importantă a moștenirii bisericii Nisibene din perioada creșterii lui Efrem.

Sfântul Iacov (Mar Jacob), primul episcop din Nisibe, a fost ales în 308, Iar Efrem a crescut sub îndrumarea sa. Sfântul Iacov este cunoscut ca unul din participanții la Primul Sinod Ecumenic din 325. Efrem a fost botezat de tânăr, Iacov i-a fost profesor (în siriacă malpânâ, un titlu cu o mare încărcătură de respect pentru creștinii siriaci). A fost hirotonit ca diacon ori atunci ori mai târziu. A început să compună imnuri și să scrie comentarii biblice ca parte a sarcinilor sale educative. În imnurile sale, adeseori se referă la sine însuși ca la un om care adună laolaltă, (`allânâ), la episcopul său ca păstorul (râ`yâ) iar la comunitatea sa ca țarc (dayrâ). Popular, Efrem este creditat ca fondatorul Școlii din Nisibe, care în secolele următoare a fost centrul învățăturilor Bisericii Asiriene a Răsăritului (i.e., nestoriene).

În anul 337, împăratul Constantin I cel Mare, care a transformat creștinismul în religie legală (receptă) în Imperiul Roman, a murit. Profitând de această ocazie, Shapur al II-lea al Persiei a inițiat o serie de atacuri în nordul Mesopotamiei de sub administrație romană. Nisibis a fost asediat în 338, 346 și 350. În timpul primului asediu, Efrem consideră că episcopul Iacov a apărat orașul cu rugăciunile sale. Episcopul îndrăgit de Efrem a murit curând după acest eveniment, iar Babu a condus destinele bisericii prin vremurile tulburi ale disputelor de frontieră. În timpul celui de-al treilea asediu, din anul 350, Shapur a schimbat cursul râului Mygdonius pentru a ocoli zidurile Nisibisului. Nisibisenii au refăcut repede fortificațiile în timp ce cavaleria pe elefanți a perșilor s-a împotmolit în pământul mocirlos de pe fundul râului. Efrem a sărbătorit salvarea miraculoasă a orașului într-un imn ca fiind ca plutirea sigură Arcei lui Noe pe puhoaiele potopului.

O legătura fizică importantă cu viața lui Efrem o constituie baptisteriul din Nisibis. Inscripția spune că a fost construit sub episcopul Vologese în 359. Acesta este anul în care Shapur a început iarăși să jefuiască regiunea. Orașele din jurul Nisibisului au fost distruse pe rând iar locuitorii lor uciși sau deportați. Imperiul Roman avea interese predominante în vest, iar Constanțiu al II-lea și Iulian Apostatul se luptau pentru controlul întregului imperiu. În cele din urmă, la moartea lui Constanțiu, Iulian și-a început marșul către Mesopotamia. El a adus cu sine persecuții din ce în ce mai puternice asupra creștinilor. Iulian a început un marș temerar cu destinația finală capitala persană Ctesiphon, unde, suprasolicitat și depășit numeric, a început imediat retragerea pe același drum. Iulian a fost omorât în timp ce asigura retragerea, iar armata l-a ales pe Iovian ca împărat în locul lui. Spre deosebire de predecesorul său, Iovian era un creștin niceean. A fost silit de circumstanțe să încheie pace cu Shapur, și a cedat Nisibisul Persiei, cu condiția ca toți creștinii să poată părăsi liberi orașul. Episcopul Avraam, succesorul lui Vologeses și-a condus poporul în exil.

Efrem s-a alăturat unui grup numeros de refugiați care s-a îndreptat către vest, inițial către Amida (Diyarbakir), și în cele din urmă în Edessa (actualul Sanli Urfa) în 363. Efrem, spre sfârșitul celui de al VI-lea deceniu de viață a candidat la preoție în noua biserică, și se pare că și-a continuat munca de profesor (probabil în școala din Edessa). Edessa fusese dintotdeauna inima lumii vorbitoare de siriacă, iar orașul era plin de filozofii și religii păgâne. Efrem spune despre creștinii ortodocși nicenieni că erau numiți, pur și simplu, Palutians în Edessa, după un episcop decedat. Arienii, Marcioniții, Maniheiștii, Bardaisaniștii și diverse mișcări gnostice se autoproclamau ca fiind adevărata biserică. În toată această confuzie, Efrem a scris un mare număr de imnuri în apărarea ortodoxiei. Un scriitor siriac mai târziu, Iacov din Serug, scrie că Efrem a pus toate corurile de femei să îi cânte imnurile transpuse pe melodii populare siriace în forumul din Edessa.

După zece ani de rezidență în Edessa, după vârsta de șaizeci de ani, Efrem a trecut la Domnul, după unii în 373, iar după alții în 379.

Scrieri

S-au păstrat peste patru sute de imnuri compuse de Efrem. Admițând totuși că unele dintre ele s-au pierdut, nu există nici un dubiu privind productivitatea lui Efrem. Istoricul bisericii Sozomen spune că Efrem ar fi scris peste trei milioane de versuri. Efrem combină în scrierile sale o moștenire triplă: el schițează pe modelele și metodele iudaismului rabinic timpuriu, el folosește strălucit știința și filozofia greacă, și delectează cu simbolismul misterelor în tradiția mesopotamiană/persană.

Cele mai importante opere ale sale sunt imnurile lirice (madrâšê). Aceste imnuri sunt pline cu imagini după izvoare biblice, tradiții populare sau alte religii și filozofii. madrâšê-ele sunt scrise în strofe ritmate și acoperă peste cincizeci de scheme metrice de versificare. Fiecare madrâšê are propria qâlâ, o linie tradițională identificată după primul vers. Toate aceste qâlâ, sunt acum pierdute. Se pare că Bardaisan și Mani compuneau madrâšê, iar Efrem a sesizat că le poate folosi pentru a se împotrivii pretențiilor lor. madrâšê sunt strânse în diferite și numeroase cicluri de imnuri. Fiecare grup are un nume — Carmina Nisibena, Despre Credință, În Rai, Despre Feciorie, Împotriva ereziilor — dar aceste titluri nu sunt justificate pentru întreaga colecție. (de exemplu doar prima jumătate din Carmina Nisibena este despre Nisibis). Fiecare madrâšâ are un refren de obicei (`unîtâ), care este repetat după fiecare strofă. Scriitori de după Efrem au susținut că madrâšê erau cântate de corurile de femei cu acompaniament de liră.

Efrem a scris și omilii (mêmrê) în versuri. Aceste predici în versuri sunt însă mult mai puține decât madrâšê. madrâšê sunt scrise în perechi heptosilabice (perechi de versuri de șapte silabe fiecare).

A treia categorie de scrieri ale lui Efrem o constituie lucrările în proză. A scris comentarii biblice la Diatessaron-ul lui Tatian (singura concordanță evanghelică a bisericii siriace timpurii), la Geneză, Ieșire, la Faptele Apostolilor și Epistolele Sfântului Apostol Pavel. De asemenea a scris împotriva lui Bardaisan, Mani, Marcion și a altora.

Efrem a scris exclusiv în limba siriacă, dar există traduceri ale scrierilor sale în armeană, coptă, greacă și în alte limbi. Unele din operele sale există doar în traduceri (majoritatea în armeană). Bisericile siriace încă folosesc multe din imnurile lui Efrem ca parte din ciclul anual de cult. Însă, multe din aceste imnuri liturgice au fost prelucrate și vin în conflict cu versiunile originale.

Textul cel mai mare, critic și autentic al lui Efrem a fost compilat între 1955 și 1979 de către Dom Edmund Beck, OSB ca parte integrantă din Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium.

„Efrem Grecul”

Meditațiile literare ale lui Efrem referitor la credința creștină și poziția lui față de erezii au făcut din el o sursă populară de inspirație în întreaga biserică. Acest lucru s-a întâmplat ca o continuare a faptului că există un număr uriaș de lucrări pseudoepigrafice atribuite lui Efrem, precum și multe legende hagiografice. Unele din aceste compoziții sunt în versuri, adesea o variantă heptosilabică a cupletelor lui Efrem. Multe din aceste opere sunt compoziții târzii din limba greacă. Adesea, cei care studiază opera Sfântului Efrem se referă la această lucrare de mari dimensiuni ca având un singur și imaginar autor numit Efrem Grecul sau Efrem Graecus (în opoziție cu realul Efrem Sirul). Nu putem spune că toate textele în greacă atribuite lui Efrem nu îi aparțin, dar o parte din ele în mod sigur nu sunt ale sale. Cu toate acestea, compozițiile în limba greacă sunt sursa principală de materiale pseudoepigrafice, și conțin, de asemenea, lucrări în latină, slavonă și arabă. Nu există o analiză critică acestor opere, și multe din ele sunt considerate ca autentice de Biserică.

Cea mai cunoscută dintre aceste scrieri este Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, care este parte integrantă din slujbele din Postul Mare ale creștinismului răsăritean.

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi mie, slugii Tale!
Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea este de obicei urmată de 12 de închinăciuni – 3 serii de câte 4, după cum urmează:
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! (închinăciune);
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul! (închinăciune);
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluiește-mă! (închinăciune);
Fără de număr ți-am greșit, Doamne, iartă-mă! (închinăciune).

Cinstirea ca sfânt

Moartea Sfântului Efrem

Cu toate că Sfântul Efrem nu a fost călugăr, este știut că a practicat o viață ascetică severă, crescând permanent în sfințenie. În vremea sa, monahismul era la începuturile sale în Egipt. Se pare că făcea parte dintr-o comunitate urbană, strâns unită, de creștini care „conveniseră” împreună să slujească și să se abțină de la relații sexuale. Unii dintre termenii siriaci folosiți de Efrem să-și descrie comunitatea au fost ulterior folosiți pentru descrierea comunităților monahale, dar afirmația că a fost călugăr este nefondată.

Popular, Efrem este creditat cu câteva călătorii. Într-una din acestea l-a vizitat pe Sfântul Vasile cel Mare. Acest fapt îl apropie pe Efrem Siriacul de Părinții Capadocieni, și constituie un pod teologic important între vederile spirituale ale celor doi, care aveau multe în comun.

În plus, Efrem este creditat și cu vizitarea lui Abba Bishoi (Pisoes) aflat în mănăstirile din Wadi Natun, Egipt. Ca și vizita legendară făcută Sfântului Vasile cel Mare, această vizită constituie un pod teologic între originile monahismului și răspândirea lui în biserică...

Cel mai popular apelativ pentru Efrem este Harpa Duhului (siriacă Kenârâ d-Rûhâ). Mai este cunoscut ca Diaconul din Edesa, Soarele Sirienilor și ca Stâlpul bisericii.

În cadrul tradiției bisericii, Efrem demonstrează că poezia nu este numai un mijloc adecvat pentru teologie, și chiar superior în multe feluri discursului teologic. În plus, el încurajează citirea Sfintei Scripturi într-un mod care își are rădăcinile mai mult în credință decât în analiza critică. Efrem arată un simț adânc al legăturilor dintre toate ființele create, ceea ce face ca unii să vadă în el un sfânt ecologist.

Citate

  • Îndrăzneala dragostei noastre îți place, Doamne, la fel de mult cum îți place că trebuie să-ți furăm din cele ce ne dăruieşti.
  • Dușmanul neîmpăcat al lumii întregi, în neobrăzarea sa nerușinată, atacă Sfânta Biserică atacându-i slujitorii. Doamne, nu lăsa Biserica Ta Sfântă fără ajutorul tău, pentru că promisiunea ce ne-ai făcut-o privind invincibilitatea ei nu poate fi vădită ca neadevărată.
  • Binecuvântată este acea persoană care a consimțit să devină cel mai bun prieten al credinței și rugăciunii: el are mintea liniștită iar credința și rugăciunea se opresc doar la moartea lui. Rugăciunea care vine din inima omului deschide porțile raiului: acea persoană stă de vorbă cu Dumnezeu și este plăcută Fiului lui Dumnezeu. Rugăciunea potolește mânia și furia Domnului. Tot în acest fel, lacrimile ochilor deschid porțile compasiunii.
  • Serafimul nu-și putea murdării mâinile cu cărbune, dar l-a adus aproape de gura lui Isaia: Serafimul nu-l putea ține, Isaia nu-l putea înghiți, dar nouă Domnul ni le-a permis pe amândouă.
  • (Efrem este) Cel mai mare poet al epocii patristice și, probabil, singurul poet-teolog de mărimea lui Dante. — Robert Murray.

Imnografie

Tropar (Glasul 8)

Harul ce izvorăște din gura ta, cuvioase, a umplut de apele vieții Biserica, și lumii a izbucnit râuri de cucernicie, revărsând asupra noastră apa pocăinței; ci învățându-ne cu cuvintele tale, părinte Efrem, roagă-te lui Hristos, Dumnezeul nostru să se mântuiască sufletele noastre.

Condac (Glasul 2)

Ceasul judecății pururea mai dinainte văzându-l, ai plâns cu amar, părinte Efrem, ca un iubitor de liniște; și îndemânatic învățător ai fost cu faptele, cuvioase. Pentru aceasta, părinte preafericite, pe cei leneși îi ridici spre pocăință.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Cuvios Efrem Sirul se zugrăvește bătrân, spân, cu păr puțin și rar în barbă, negricios la chip, având capul acoperit. Poartă un înscris care zice: Îndrăzneala amestecată cu râsul surpă cu înlesnire sufletul (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 160, 196, 239).

Surse

  • Brock, Sebastian P (1985). Ochiul luminos: Viziunea asupra lumii spirituale a Sfântului Efrem, Cistercian Publications (ISBN 0-87907-624-0)
  • Brock, Sebastian (tranducere) (1990). Imnuri în rai: Sfântul Efrem Sirul. St Vladimir's Seminary Press, Crestwood, New York (ISBN 0-88141-076-4)
  • Griffith, Sidney H (1997). Credința iubește taina: citind Biblia cu Sfântul Efrem Sirul. Marquette University Press, Milwaukee, Wisconsin (ISBN 0-87462-577-7)
  • Matthews, Edward G and Joseph P Amar (tranducere), Kathleen McVey (ed.) (1994). Sfântul Efrem Sirul: scrieri alese în proză. Catholic University of America Press (ISBN 0-8132-0091-1)
  • McVey, Kathleen E (trans.) (1989). Efrem Sirul: imnuri. Paulist Press. (ISBN 0-8091-3093-9)
  • Wikipedia:Efrem Sirul

Legături externe


Imnografia Bisericii Ortodoxe
Cărți și perioade liturgice
Acatistier | Aghiazmatar | Apostol | Ceaslov | Evanghelie | Liturghier | Molitfelnic | Minei | Octoih | Panihidă | Penticostar | Tipic | Triod
Noțiuni de imnografie
Acatist | Aleluia| Antifon | Automelă | Axion | Canon | Catavasie | Cântarea Casianei | Cântarea Maicii Domnului | Condac | Cuvine-se cu adevărat | Doxologie | Ecfonis | Ectenie | Fericirile | Glas | Heruvic | Idiomelă | Icos | Imn | Irmos | Luminândă | Ode biblice | Paraclis | Podobie | Polieleu | Prochimen | Psalmii din Tipic | Stihiră | Stihoavnă | Tropar | Tropar dogmatic | Unule Născut
Imnografi
Andrei Criteanul | Casiana | Cosma Imnograful | Efrem Sirul | Ioan Scolasticul | Iosif Imnograful | Nicodim Aghioritul | Roman Melodul | Teodor Studitul | Matei Vlastares