Efes

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 28 noiembrie 2018 15:05, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (Semnificația creștină: aranjare în pagină)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Efes (gr. Ἔφεσος) a fost un important centru al creștinătății timp de multe secole. Orașul, situat în vestul Asiei Mici a fost un centru important în care a poposit în cursul călătoriilor sale misionare Sf. Apostol Pavel în secolul I d.Hr. Creștinii din Efes au fost destinatarii unor epistole adresate lor de Sf. Pavel și de Sf. Ignatie Teoforul în secolul al II-lea. Unii autori consideră că este posibil ca și Evanghelia după Ioan să fi fost scrisă aici. Efesul este una din cele șapte cetăți menționate în Apocalipsă. A fost locul întrunirii celui de-al treilea Sinod Ecumenic și reședința Sf. Marcu al Efesului în secolul al XV-lea.

Istoric

Efesul (gr: Έφεσος) a fost întemeiat ca oraș grec ionian în secolul al X-lea î.Hr. de coloniști de origine ateniană. Așezat pe râul Cayster, la revărsarea acestuia în Marea Egee, orașul funcționat ca centru comercial în perioada pre-creștină, fiind un oraș profund marcat de cultura și mitologia greacă. La Efes s-a înălțat marele templu păgân al zeiței Artemis, considerat a fi una din cele șapte minuni ale lumii antice.

Efesul a intrat sub dominația romană în anul 86 î.Hr. și a devenit capitala Asiei proconsulare în anul 27 î.Hr. Efesul a prosperat sub stăpânirea romană: a devenit o mare metropolă și un centru comercial important, considerat a fi al doilea ca mărime după Roma. Sf. Apostol Pavel a poposit în acest oraș în timpul călătoriilor sale misionare.

Distrugerea Efesului de către goți în anul 263 a făcut ca orașul să își piardă din strălucire, însă acesta și-a păstrat importanța ca oraș și mai departe, de-a lungul secolelor V-VI. A fost parțial distrus de un cutremur în anul 614.

De-a lungul anilor, importanța comercială a Efesului a intrat în declin, după ce râul Cayster a colmatat portul, făcându orașul să își piardă accesul la marea Egee. Atacurile arabe din secolele următoare au contribuit și ele la declinul orașului, astfel că până în secolul al XI-lea acesta ajunsese să nu mai fie decât un sat.

În secolele următoare, orașul a cunoscut o scurtă perioadă de prosperitate în timpul stăpânirii turcești, însă a fost în cele din urmă abandonat în secolul al XV-lea. În prezent, Efesul consta în ruinele templului lui Artemis, teatrul, stadionul și o "Biserică dublă" care este probabil o veche catedrală închinată Maicii Domnului în care s-au ținut sinoadele din 431 și 449.

Semnificația creștină

Efesul a fost unul din centrele creștinismului timpuriu. Sf. Pavel a petrecut trei ani la Efes cu întemeierea și organizarea Bisericii, însă a fost obligat să părăsească orașul. Una din epistolele sale a fost adresată direct Efesenilor. Potrivit unei tradiții răspândite mai ales în Biserica Romano-Catolică, într-o casă din apropiere de Efes ar fi adus-o Sf. Ioan pe Maica Domnului, și aici s-ar fi petrecut și Adormirea Maicii Domnului. Potrivit tradiției ortodoxe însă, Maica Domnului ar fi rămas mai probabil la Ierusalim.

Sf. Apostol Ioan Teologul și-ar fi petrecut ultimii ani ai vieții la Efes, unde a fost și îngropat. Potrivit tradiției, acolo ar fi murit și Sf. Mironosiță Maria Magdalena.

Mormântul Sf. Ioan Teologul

În primele secole creștine, Efesul a fost un centru al creștinismului, cel mai important din Asia Mică după Antiohia. Sinodul I de la Niceea a conferit Efesului jurisdicția bisericească asupra diocezei Asiei Mici, care cuprindea unsprezece provincii. La Efes s-a întrunit al treilea Sinod Ecumenic, în timpul căruia Sf. Chiril al Alexandriei a obținut condamnarea nestorianismului. Iustinian cel Mare a construit lângă Efes o mare biserică închinată Sf. Ioan Teologul.

În anii următori, orașul a avut de suferit de pe urma raidurilor arabilor și mai târziu ale turcilor, iar în timpul perioadei iconoclaste mai mulți apărători sfintelor icoane au suferit aici martiriul. După ce a fost distrusă de turci în 1090, orașul a fost reconstruit în jurul bisericii Sf. Ioan, iar comunitatea a început să fie cunoscută sub numele de Aghios Theologos (a "Sfântului Teolog"), trimițând la Sf. Ioan Teologul. După o serie de raiduri în secolele XIV-XV, comunitatea creștină din oraș scăzuse atât de mult încât, atunci când Sf. Marcu al Efesului a luat parte la Sinodul de la Ferrara-Florența în 1439, comunitatea pe care o păstorea mai avea doar dimensiunile unui sat.

Sursa

Legături externe