Eclesiologie: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Biserica)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Hagia_Sophia_BW.jpg|right|thumb|400px|Haghia Sophia (Constantinopol)]]
+
[[Image:Hagia_Sophia_BW.jpg|right|thumb|400px|Haghia Sophia - "Sfânta Sofia" (Constantinopol)]]
 
{{CreştinismOrtodox}}
 
{{CreştinismOrtodox}}
'''Eclesiologia''' (sau '''ecleziologia''') este acea ramură a [[teologie]]i care tratează despre Biserică.
+
'''Eclesiologia''' (sau '''ecleziologia''') este învăţătura despre [[Biserică]], sau, în teologia de şcoală, acea ramură sau disciplină a [[teologie]]i care tratează despre Biserică.
  
 
==Biserica==
 
==Biserica==
  
Biserica este '''Trupul lui Hristos''', comuniune divino-umană (''teantropică'') între [[Iisus Hristos]] și poporul Său. Unicul Cap al Bisericii este Hristos. Biserica este un obiect al credinței, în sensul că ortodocșii ''cred în'' Biserică. Credința tradițională a Bisericii este mărturisită în [[Crezul|Crezul niceo-constantinopolitan]]: "[cred] întru una, sfântă, sobornicească (catholică) și apostolească Biserică". Sensul acestei afirmații este că Biserica este una singură, nedespărțită în mai multe Biserici, sfințită și pusă deoparte pentru lucrarea lui Dumnezeu, desăvârșită și caracterizată prin deplinătate și universalitate (''catholică'') și are drept caracteristică fundamentală mărturisirea și propovăduirea [[Evanghelie]]i și [[botez]]area tuturor neamurilor (''apostolică'') ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=28 Matei 28,18-20]).  
+
Biserica este '''Trupul lui Hristos''', comuniune divino-umană (''teantropică'' - gr. Θεαντροπια) între [[Iisus Hristos]] și poporul Său. Unicul Cap al Bisericii este Hristos. Biserica este un obiect al credinței, în sensul că ortodocșii ''cred în'' Biserică. Credința tradițională a Bisericii este mărturisită în [[Crezul|Crezul niceo-constantinopolitan]]: "[cred] întru una, sfântă, sobornicească (catolică - gr. καθολικη) și apostolească Biserică". Sensul acestei afirmații este că Biserica este:
 +
*''una'' : una singură, nedespărțită în mai multe Biserici
 +
*''sfântă'' : sfințită și pusă deoparte pentru lucrarea lui Dumnezeu
 +
*''sobornicească / catolică'' : desăvârșită și caracterizată prin deplinătate și universalitate (καθολικη înseamnă în greceşte în acelaşi timp deplinătate şi universalitate)
 +
*''apostolească'' : Biserica are drept caracteristică fundamentală mărturisirea și propovăduirea [[Evanghelie]]i și [[botez]]area tuturor neamurilor ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=28 Matei 28,18-20]).  
  
 
Întrucât Biserica este Trupul lui Hristos, ea este și templul și locul asupra căruia odihnește [[Duhul Sfânt]]. Ea este '''o permanentă Cincizecime'''.
 
Întrucât Biserica este Trupul lui Hristos, ea este și templul și locul asupra căruia odihnește [[Duhul Sfânt]]. Ea este '''o permanentă Cincizecime'''.
Linia 23: Linia 27:
 
Biserica este alcătuită din [[Prooroc]]ii și [[sfânt|sfinții]] [[Vechiul Testament|Vechiului]] și [[Noul Testament|Noului Testament]], din [[îngeri]] și din comunitatea istorică a credincioșilor vii, adormiți și din generațiile viitoare, și în ea se află unul și același [[Har]] al lui Dumnezeu. Este o comunitate atât vizibilă cât și invizibilă, divină ca și umană. Ea este vizibilă, întrucât cuprinde comunități concrete de oameni care se închină lui Dumnezeu; este invizibilă întrucât îi cuprinde și pe sfinți și pe îngeri. Este umană, întrucât membrii ei pământeni sunt păcătoși; este divină, pentru că este Trupul lui Hristos. Cam ca în cazul [[Întruparea|Întrupării]].
 
Biserica este alcătuită din [[Prooroc]]ii și [[sfânt|sfinții]] [[Vechiul Testament|Vechiului]] și [[Noul Testament|Noului Testament]], din [[îngeri]] și din comunitatea istorică a credincioșilor vii, adormiți și din generațiile viitoare, și în ea se află unul și același [[Har]] al lui Dumnezeu. Este o comunitate atât vizibilă cât și invizibilă, divină ca și umană. Ea este vizibilă, întrucât cuprinde comunități concrete de oameni care se închină lui Dumnezeu; este invizibilă întrucât îi cuprinde și pe sfinți și pe îngeri. Este umană, întrucât membrii ei pământeni sunt păcătoși; este divină, pentru că este Trupul lui Hristos. Cam ca în cazul [[Întruparea|Întrupării]].
  
Dar nu există separare între vizibil și invizibil, între ''Biserica militantă'' și ''Biserica triumfătoare'' (ca să folosim terminologia occidentală), deoarece ambele alcătuiesc, împreună, o singură realitate continuă. Biserica vizibilă, cea de pe pământ, trăiește în deplină comuniune și unitate cu întregul trup al Bisericii, al cărei Cap este [[Iisus Hristos|Hristos]]. Astfel, deși Ortodoxia folosește termenii de "Biserică vizibilă" și "invizibilă", insistă foarte mult asupra faptului că nu sunt două Biserici, ci una singură (iar termenii sunt folosiți doar în raport cu înțelegerea umană).
+
Dar nu există separare între vizibil și invizibil, între ''Biserica militantă'' și ''Biserica triumfătoare'' (după terminologia occidentală scolastică), deoarece ambele alcătuiesc, împreună, o singură realitate continuă. Biserica vizibilă, cea de pe pământ, trăiește în deplină comuniune și unitate cu întregul trup al Bisericii, al cărei Cap este [[Iisus Hristos|Hristos]]. Astfel, deși Ortodoxia folosește termenii de "Biserică vizibilă" și "invizibilă", insistă foarte mult asupra faptului că nu sunt două Biserici, ci una singură (iar termenii sunt folosiți doar în raport cu înțelegerea umană).
  
 
Până la urmă, marginile Bisericii sunt cunoscute doar lui Dumnezeu, dar în afara contextului istoric al Bisericii - al Bisericii Ortodoxe - natura relației oricărei ființe umane cu Biserica (fie că e vorba de un creștin, fie că nu) ne este necunoscută. De-a lungul [[Istoria Bisericii|Istoriei Bisericii]], diferite grupări s-au separat de Biserică; este o realitate tragică, care însă nu face ca Biserica să se rupă în mai multe Biserici, ci mai degrabă unii credincioși sunt separați de Biserică. Soarta finală a acestor creștini din comunitățile separate de Biserică se află la mila și Harul lui Dumnezeu, după cum la mila lui Dumnezeu se află și cei care au fost membri ai Bisericii în viața aceasta.
 
Până la urmă, marginile Bisericii sunt cunoscute doar lui Dumnezeu, dar în afara contextului istoric al Bisericii - al Bisericii Ortodoxe - natura relației oricărei ființe umane cu Biserica (fie că e vorba de un creștin, fie că nu) ne este necunoscută. De-a lungul [[Istoria Bisericii|Istoriei Bisericii]], diferite grupări s-au separat de Biserică; este o realitate tragică, care însă nu face ca Biserica să se rupă în mai multe Biserici, ci mai degrabă unii credincioși sunt separați de Biserică. Soarta finală a acestor creștini din comunitățile separate de Biserică se află la mila și Harul lui Dumnezeu, după cum la mila lui Dumnezeu se află și cei care au fost membri ai Bisericii în viața aceasta.
Linia 38: Linia 42:
  
 
==A se vedea şi==
 
==A se vedea şi==
 +
*[[Biserică]]
 
*[[Biserica Ortodoxă]]
 
*[[Biserica Ortodoxă]]
 
*[[Biserica locală]]
 
*[[Biserica locală]]
Linia 55: Linia 60:
  
 
[[Categorie:Eclesiologie]]
 
[[Categorie:Eclesiologie]]
 +
 +
[[en:Ecclesiology]]

Versiunea de la data 20 noiembrie 2007 00:59

Haghia Sophia - "Sfânta Sofia" (Constantinopol)
Acest articol face parte din seria
Introducere în
Creștinismul Ortodox
Sfânta Tradiție
Sfânta Scriptură
Simbolul credinței
Sinoade ecumenice
Sfinții Părinți
Sfânta Liturghie
Drept canonic
Icoane
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl
Iisus Hristos
Sfântul Duh
Biserica
Eclesiologie
Istoria Bisericii
Sfintele Taine
Viața Bisericii
Editează această cutie

Eclesiologia (sau ecleziologia) este învăţătura despre Biserică, sau, în teologia de şcoală, acea ramură sau disciplină a teologiei care tratează despre Biserică.

Biserica

Biserica este Trupul lui Hristos, comuniune divino-umană (teantropică - gr. Θεαντροπια) între Iisus Hristos și poporul Său. Unicul Cap al Bisericii este Hristos. Biserica este un obiect al credinței, în sensul că ortodocșii cred în Biserică. Credința tradițională a Bisericii este mărturisită în Crezul niceo-constantinopolitan: "[cred] întru una, sfântă, sobornicească (catolică - gr. καθολικη) și apostolească Biserică". Sensul acestei afirmații este că Biserica este:

  • una : una singură, nedespărțită în mai multe Biserici
  • sfântă : sfințită și pusă deoparte pentru lucrarea lui Dumnezeu
  • sobornicească / catolică : desăvârșită și caracterizată prin deplinătate și universalitate (καθολικη înseamnă în greceşte în acelaşi timp deplinătate şi universalitate)
  • apostolească : Biserica are drept caracteristică fundamentală mărturisirea și propovăduirea Evangheliei și botezarea tuturor neamurilor (Matei 28,18-20).

Întrucât Biserica este Trupul lui Hristos, ea este și templul și locul asupra căruia odihnește Duhul Sfânt. Ea este o permanentă Cincizecime.

Biserica este Mireasa lui Hristos, Mireasa eshatologică a Fiului lui Dumnezeu, unită cu El întru credință și dragoste, cea pentru care S-a jertfit pe Cruce. Relația dintre Hristos și Biserica Sa este asemuită cu relația dintre soț și soția sa, iar imaginea nunții pământești este o închipuire, o umbră a nunții Mielului lui Dumnezeu cu Biserica.

Pentru ortodocși, Biserica este trup mistic, nu o organizație omenească oarecare. În Biserică se află comunitatea, unde omul își regăsește adevărata natură și unde poate crește veșnic în comuniunea cu Dumnezeu, prin Hristos, întru Duhul Sfânt. Unitatea Bisericii nu este întreruptă în timp sau spațiu și nu este limitată doar la cei care trăiesc astăzi pe pământ. Unitatea Bisericii este comuniunea Sfintei Treimi cu toți cei care trăiesc întru Dumnezeu: Sfinții Îngeri, drepții adormiți și toți cei ce trăiesc pe pământ după poruncile lui Hristos și cu puterea Duhului Sfânt.

Comunitatea Bisericii este locul mântuirii oamenilor; este cu adevărat Arca în care omenirea se poate salva de potopul decăderii și al păcatului. În Biserică, creștinii lucrează în mod sacramental la propria mântuire, "cu frică și cutremur" (Filipeni 2, 12), închinându-se Sfintei Treimi în Duh și adevăr. Biserica este stâlpul și temelia adevărului (I Timotei 3, 15) și pe ea se pot bizui creștinii în lupta lor de a afla ei înșiși unicul Adevăr. Biserica este veșnică, și porțile Iadului nu o vor birui (Matei 16, 18).

Unitate în diversitate

Biserica în întregul ei este o icoană a lui Dumnezeu în Treime, taină a unității în diversitate. În Sfânta Treime, cei trei sunt un singur Dumnezeu, dar fiecare Persoană este distinctă; în Biserică, mulțimea persoanelor umane se face una, dar fiecare își păstrează identitatea personală nestânjenită. Perihoreza (împreună-locuirea) Persoanelor Sfintei Treimi este modelul ideal al Bisericii care nu poate ființa decât comunitar (nu există Biserică formată dintr-o singură persoană). În Biserică nu există conflict între libertate și autoritate; în Biserică este unitate, dar nu totalitarism.

Membrii Bisericii

Biserica este alcătuită din Proorocii și sfinții Vechiului și Noului Testament, din îngeri și din comunitatea istorică a credincioșilor vii, adormiți și din generațiile viitoare, și în ea se află unul și același Har al lui Dumnezeu. Este o comunitate atât vizibilă cât și invizibilă, divină ca și umană. Ea este vizibilă, întrucât cuprinde comunități concrete de oameni care se închină lui Dumnezeu; este invizibilă întrucât îi cuprinde și pe sfinți și pe îngeri. Este umană, întrucât membrii ei pământeni sunt păcătoși; este divină, pentru că este Trupul lui Hristos. Cam ca în cazul Întrupării.

Dar nu există separare între vizibil și invizibil, între Biserica militantă și Biserica triumfătoare (după terminologia occidentală scolastică), deoarece ambele alcătuiesc, împreună, o singură realitate continuă. Biserica vizibilă, cea de pe pământ, trăiește în deplină comuniune și unitate cu întregul trup al Bisericii, al cărei Cap este Hristos. Astfel, deși Ortodoxia folosește termenii de "Biserică vizibilă" și "invizibilă", insistă foarte mult asupra faptului că nu sunt două Biserici, ci una singură (iar termenii sunt folosiți doar în raport cu înțelegerea umană).

Până la urmă, marginile Bisericii sunt cunoscute doar lui Dumnezeu, dar în afara contextului istoric al Bisericii - al Bisericii Ortodoxe - natura relației oricărei ființe umane cu Biserica (fie că e vorba de un creștin, fie că nu) ne este necunoscută. De-a lungul Istoriei Bisericii, diferite grupări s-au separat de Biserică; este o realitate tragică, care însă nu face ca Biserica să se rupă în mai multe Biserici, ci mai degrabă unii credincioși sunt separați de Biserică. Soarta finală a acestor creștini din comunitățile separate de Biserică se află la mila și Harul lui Dumnezeu, după cum la mila lui Dumnezeu se află și cei care au fost membri ai Bisericii în viața aceasta.

Înainte de Cincizecime

Dintr-un anumit punct de vedere, este inexact să gândim că Biserica a început la Cincizecime. Sfinţii Părinţi ne învață că Biserica a existat dinaintea tuturor celorlalte lucruri:

  • Sfântul Epifanie al Ciprului scrie că "Biserica sobornicească (catholică), care există de la începutul veacurilor, se descoperă cel mai limpede în venirea în trup a lui Hristos".
  • Sfântul Ioan Damaschinul observă că "Astfel, Biserica sobornicească (catholică) a lui Dumnezeu este adunarea Sfinților Părinți, Patriarhi, Prooroci, Apostoli, Evangheliști și Mucenici care au fost dintru început, la care se adaugă toate neamurile care au crezut, într-un glas".
  • Sfântul Grigorie Teologul spunea că "Proorocii au întemeiat Biserica, Apostolii i s-au alăturat, iar Evangheliștii au pus-o în bună rânduială".
  • Biserica a existat cel puțin de la crearea îngerilor, ori îngerii au fost creați înaintea lumii materiale, iar ei au fost dintotdeauna membri ai Bisericii. Sfântul Clement, episcop al Romei spune, în a doua sa epistolă către Corinteni, că Biserica "a fost creată înaintea soarelui și a lunii", iar ceva mai încolo zice că "Biserica nu a început să ființeze acum, ci ea a existat dintru început".

Cincizecimea a fost învestirea Apostolilor pentru a-și începe propovăduirea către neamuri și începutul preoției Noului Israel. Astfel, sărbătoarea Cincizecimii a fost momentul pogorârii Sfântului Duh și începutul preoției după Har, iar nu începutul Bisericii.

A se vedea şi

Sursa

Legături externe

În limba engleză