Eclesiologie: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 59: Linia 59:
  
 
[[Categorie:Eclesiologie]]
 
[[Categorie:Eclesiologie]]
 +
[[Categorie:Ecumenism]]
  
 
[[el:Εκκλησιολογία]]
 
[[el:Εκκλησιολογία]]
 
[[en:Ecclesiology]]
 
[[en:Ecclesiology]]
 
[[fr:Ecclésiologie]]
 
[[fr:Ecclésiologie]]

Versiunea de la data 16 ianuarie 2010 13:09

Haghia Sophia - "Sfânta Sofia" (Constantinopol)
Acest articol face parte din seria
Introducere în
Creștinismul Ortodox
Sfânta Tradiție
Sfânta Scriptură
Simbolul credinței
Sinoade ecumenice
Sfinții Părinți
Sfânta Liturghie
Drept canonic
Icoane
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl
Iisus Hristos
Sfântul Duh
Biserica
Eclesiologie
Istoria Bisericii
Sfintele Taine
Viața Bisericii
Editează această cutie

Eclesiologia (sau ecleziologia) este învăţătura despre Biserică, sau, în teologia de şcoală, acea ramură sau disciplină a teologiei care tratează despre Biserică.

Biserica

Biserica este Trupul lui Hristos, comuniune divino-umană (teantropică - gr. Θεαντροπια) între Iisus Hristos şi poporul Său. Unicul Cap al Bisericii este Hristos. Biserica este un obiect al credinţei, în sensul că ortodocşii cred în Biserică. Credinţa tradiţională a Bisericii este mărturisită în Crezul niceo-constantinopolitan: "[cred] întru una, sfântă, sobornicească (catolică - gr. καθολικη) şi apostolească Biserică". Sensul acestei afirmaţii este că Biserica este:

  • una : una singură, nedespărţită în mai multe Biserici
  • sfântă : sfinţită şi pusă deoparte pentru lucrarea lui Dumnezeu
  • sobornicească / catolică : desăvârşită şi caracterizată prin deplinătate şi universalitate (καθολικη înseamnă în greceşte în acelaşi timp deplinătate şi universalitate)
  • apostolească : Biserica are drept caracteristică fundamentală mărturisirea şi propovăduirea Evangheliei şi botezarea tuturor neamurilor (Matei 28,18-20).

Întrucât Biserica este Trupul lui Hristos, ea este şi templul şi locul asupra căruia odihneşte Duhul Sfânt. Ea este o permanentă Cincizecime.

Biserica este Mireasa lui Hristos, Mireasa eshatologică a Fiului lui Dumnezeu, unită cu El întru credinţă şi dragoste, cea pentru care S-a jertfit pe Cruce. Relaţia dintre Hristos şi Biserica Sa este asemuită cu relaţia dintre soţ şi soţia sa, iar imaginea nunţii pământeşti este o închipuire, o umbră a nunţii Mielului lui Dumnezeu cu Biserica.

Pentru ortodocşi, Biserica este trup tainic, nu o organizaţie omenească oarecare. În Biserică se află comunitatea, unde omul îşi regăseşte adevărata natură şi unde poate creşte veşnic în comuniunea cu Dumnezeu, prin Hristos, întru Duhul Sfânt. Unitatea Bisericii nu este întreruptă în timp sau spaţiu şi nu este limitată doar la cei care trăiesc astăzi pe pământ. Unitatea Bisericii este comuniunea Sfintei Treimi cu toţi cei care trăiesc întru Dumnezeu: Sfinţii Îngeri, drepţii adormiţi şi toţi cei ce trăiesc pe pământ după poruncile lui Hristos şi cu puterea Duhului Sfânt.

Comunitatea Bisericii este locul mântuirii oamenilor; este cu adevărat Arca în care omenirea se poate salva de potopul decăderii şi al păcatului. În Biserică, creştinii lucrează în mod sacramental la propria mântuire, "cu frică şi cutremur" (Filipeni 2, 12), închinându-se Sfintei Treimi în Duh şi adevăr. Biserica este stâlpul şi temelia adevărului (I Timotei 3, 15) şi pe ea se pot bizui creştinii în lupta lor de a afla ei înşişi unicul Adevăr. Biserica este veşnică, şi porţile Iadului nu o vor birui (Matei 16, 18).

Unitate în diversitate

Biserica în întregul ei este o icoană a lui Dumnezeu în Treime, taină a unităţii în diversitate. În Sfânta Treime, cei trei sunt un singur Dumnezeu, dar fiecare Persoană este distinctă; în Biserică, mulţimea persoanelor umane se face una, dar fiecare îşi păstrează identitatea personală nestânjenită. Perihoreza (împreună-locuirea) Persoanelor Sfintei Treimi este modelul ideal al Bisericii care nu poate fiinţa decât comunitar (nu există Biserică formată dintr-o singură persoană). În Biserică nu există conflict între libertate şi autoritate; în Biserică este unitate, dar nu totalitarism.

Membrii Bisericii

Biserica este alcătuită din Proorocii şi sfinţii Vechiului şi Noului Testament, din îngeri şi din comunitatea istorică a credincioşilor vii, adormiţi şi din generaţiile viitoare, şi în ea se află unul şi acelaşi Har al lui Dumnezeu. Este o comunitate atât vizibilă cât şi invizibilă, divină ca şi umană. Ea este vizibilă, întrucât cuprinde comunităţi concrete de oameni care se închină lui Dumnezeu; este invizibilă întrucât îi cuprinde şi pe sfinţi şi pe îngeri. Este umană, întrucât membrii ei pământeni sunt păcătoşi; este divină, pentru că este Trupul lui Hristos. Dar nu există separare între vizibil şi invizibil, între Biserica militantă şi Biserica triumfătoare (după terminologia occidentală scolastică), deoarece ambele alcătuiesc, împreună, o singură realitate continuă. Biserica vizibilă, cea de pe pământ, trăieşte în deplină comuniune şi unitate cu întregul trup al Bisericii, al cărei Cap este Hristos. Astfel, deşi Ortodoxia foloseşte termenii de "Biserică vizibilă" şi "invizibilă", insistă foarte mult asupra faptului că nu sunt două Biserici, ci una singură (iar termenii sunt folosiţi doar în raport cu înţelegerea umană).

Până la urmă, marginile Bisericii sunt cunoscute doar lui Dumnezeu, dar în afara contextului istoric al Bisericii - al Bisericii Ortodoxe - natura relaţiei oricărei fiinţe umane cu Biserica (fie că e vorba de un creştin, fie că nu) ne este necunoscută. De-a lungul Istoriei Bisericii, diferite grupări s-au separat de Biserică; este o realitate tragică, care însă nu face ca Biserica să se rupă în mai multe Biserici, ci mai degrabă unii credincioşi sunt separaţi de Biserică. Soarta finală a acestor creştini din comunităţile separate de Biserică se află la mila şi Harul lui Dumnezeu, după cum la mila lui Dumnezeu se află şi cei care au fost membri ai Bisericii în viaţa aceasta.

Înainte de Cincizecime

Dintr-un anumit punct de vedere, este inexact să gândim că Biserica a început la Cincizecime. Sfinţii Părinţi ne învaţă că Biserica a existat dinaintea tuturor celorlalte lucruri:

  • Sfântul Epifanie al Ciprului scrie că "Biserica sobornicească (catholică), care există de la începutul veacurilor, se descoperă cel mai limpede în venirea în trup a lui Hristos".
  • Sfântul Ioan Damaschinul observă că "Astfel, Biserica sobornicească (catholică) a lui Dumnezeu este adunarea Sfinţilor Părinţi, Patriarhi, Prooroci, Apostoli, Evanghelişti şi Mucenici care au fost dintru început, la care se adaugă toate neamurile care au crezut, într-un glas".
  • Sfântul Grigorie Teologul spunea că "Proorocii au întemeiat Biserica, Apostolii i s-au alăturat, iar Evangheliştii au pus-o în bună rânduială".
  • Biserica a existat cel puţin de la crearea îngerilor, ori îngerii au fost creaţi înaintea lumii materiale, iar ei au fost dintotdeauna membri ai Bisericii. Sfântul Clement, episcop al Romei spune, în a doua sa epistolă către Corinteni, că Biserica "a fost creată înaintea soarelui şi a lunii", iar ceva mai încolo zice că "Biserica nu a început să fiinţeze acum, ci ea a existat dintru început".

Cincizecimea a fost învestirea Apostolilor pentru a-şi începe propovăduirea către neamuri şi începutul preoţiei Noului Israel. Astfel, sărbătoarea Cincizecimii a fost momentul pogorârii Sfântului Duh şi începutul preoţiei după Har, iar nu începutul Bisericii.

A se vedea şi

Sursa

Legături externe

În limba engleză