Ecfonis
Versiunea din 25 martie 2008 18:18, autor: Inistea (Discuție | contribuții)
Ecfonisul (gr. Εκφωνησις - "exclamare") sau vozglasul este încheierea, rostită cu voce tare, a unei rugăciuni sau a unei ectenii spuse de către preot (uneori în taină), în timpul slujbelor. Este întodeauna urmat de "Amin" al credincioşilor.
Exemple de ecfonise
- ecfonisul de la sfârşitul rugăciunii Tatăl nostru: "Că a ta este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor."
- ecfonisul după ectenia mare (la Sfânta Liturghie, vecernie, utrenie etc.): "Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor."