Dumitru Stăniloae

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Părintele Dumitru Stăniloae

Părintele Dumitru Stăniloae (n. 16 noiembrie 1903 - d. 5 octombrie 1993[1][2]) a fost unul dintre cei mai importanți teologi ortodocși ai secolului al XX-lea, preot, membru titular al Academiei Române[3], profesor universitar, dogmatist, scriitor și ziarist. A tradus Filocalia (în 12 volume) și multe alte scrieri ale Sfinților Părinți.

Biografie

  • 1903. S-a născut la 16 noiembrie 1903 la Vlădeni, județul Brașov, Dumitru, ultimul din cei cinci copii ai lui Irimie și Reveca; mama era nepoată de preot.
  • 1917. La 10 februarie, pleacă la Brașov să urmeze cursurile Liceului confesional umanist "Andrei Șaguna".
  • 1918. I se oferă o bursă pentru clasa a IV-a de către "Fundația Gojdu".
  • 1922. Primește o bursă în cadrul Universității din Cernăuți. Dezamăgit de manualele și metodele scolastice, părăsește Universitatea după un an.
  • 1923-1924. Urmează cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității din București.
  • 1928. Toamna, susține la Cernăuți teza de doctorat "Viața și opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești". Centrul Mitropolitan din Sibiu îi oferă o bursă pentru Bizantinologie și Dogmatică. Pleacă la Munchen, urmând cursurile profesorului August Heisenberg, tatăl celebrului fizician.
  • 1929. Pleacă la Berlin și Paris pentru studii și documentare asupra operei originale a Sf. Grigorie Palama; la întoarcerea în țară este încadrat ca profesor suplinitor, apoi provizoriu.
  • 1930. Pleacă la Constantinopol pentru a cerceta și copia opera teologică a lui Grigorie Palama; la 4 octombrie se căsătorește cu Maria (născută Mihu).
  • 1932. La 25 septembrie este hirotonit preot. Apare la Sibiu Catolicismul de după război.
  • 1934. La 1 ianuarie este numit director al ziarului "Telegraful Român", funcție îndeplinită până în 1945. Îl cunoaște și leagă o strânsă prietenie cu Nichifor Crainic.
  • 1936. În iunie, este numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcție îndeplinită până în 1946.
  • 1938. Apare la Sibiu lucrarea fundamentală Viața și învățătura Sf. Grigorie Palama.
  • 1939. Publică la Sibiu Ortodoxie și românism.
  • 1946. I se cere să renunțe la rectoratul Academiei Teologice de către mitropolitul Nicolae Bălan, împotriva voinței acestuia, la cererea lui Petru Groza; rămâne profesor în continuare până în 1947. Apare la Sibiu Filocalia, vol. I.
  • 1947. Este transferat prin "chemare" la Facultatea de Teologie a Universității din București, catedra de Ascetică și Mistică. Locuiește cu soția și fiica în casa parohială a bisericii Sf. Gheorghe Vechi. Apare la Sibiu Filocalia, vol. II.
  • 1948. Apare la Sibiu Filocalia, vol. III si IV.
  • 1968. Este invitat la Freiburg și Heidelberg de profesorul Paul Miron, pentru conferințe; primește acordul Departamentului Cultelor (care urmărea o politică de schimbare a imaginii României în afara granițelor).
  • 1969. Conferențiază la Oxford; leagă prietenie cu teologul Donald Allchin.
  • 1971. Merge la Vatican ca membru al delegației Bisericii Ortodoxe Române
  • 1976. Apare la București, Filocalia, vol. V. Este declarat "Doctor Honoris Causa" al Universității din Salonic.
  • 1977. Apare la București Filocalia, vol. VI.
  • 1978. Apare la București Tratatul de Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. I-III și Filocalia, vol. VII.
  • 1979. Apare la București Filocalia, vol. VIII.
  • 1980. Apare la București Filocalia, vol. IX; la Geneva, Dieu est Amour, traducere D. Nesser; la New York, Theology and the Church, traducere R. Berringer; la Atena, Rugăciune, libertate, sfințenie, Text cursiv. I se acordă premiul "Dr. Leopold Lucas" al Facultății de Teologie din Tubingen.
  • 1981. Este numit "Doctor Honoris Causa" al Institutului ortodox Sfântul Serghie din Paris. Este premiat la Londra cu distincția onorifică "Crucea Sf. Augustin din Canterbury", pentru merite teologice și creștinești. Apare la Paris Priere de Jesus et experience du Saint Esprit; la București, Spiritualitatea ortodoxă și Teologia morală ortodoxă, vol. II.
  • 1982. I se acordă titlul "Doctor Honoris Causa" al Facultății de Teologie din Belgrad; în noiembrie, conferențiază la New York, Boston, Detroit, Chicago, Washington. Apare la București traducerea Sf. Grigorie de Nyssa, Scrieri, vol. I.
  • 1985. Apare Orthodoxe Dogmatik, vol. I, traducere H. Pitters; la Paris, apare Le genie de l'orthodoxie.
  • 1986. Apare la Craiova Spiritualitatea și comuniunea în liturghia ortodoxă.
  • 1987. Apare la Craiova Chipul nemuritor al lui Dumnezeu și la București Sf. Atanasie cel Mare, Scrieri, vol. II (traducere)..
  • 1990. Devine membru corespondent al Academiei Române. Apare Orthodoxe Dogmatik, vol. II, traducere H. Pitters.
  • 1991. Devine membru titular al Academiei Române.[3] Este numit "Doctor Honoris Causa" al Facultății de Teologie din Atena. Apare la Craiova volumul Studii de Teologie dogmatică ortodoxă ("Hristologia Sf. Maxim Mărturisitorul"; "Omul și Dumnezeu"; Sfântul Simeon Noul Teolog, "Imnele iubirii dumnezeiești") și la București, Sf. Chiril al Alexandriei, Scrieri, vol. I (traducere).
  • 1992. Este numit "Doctor Honoris Causa" al Universității din București.
  • 1993, Octombrie 4. A trecut la cele veșnice "teologul dragostei creștine".

Opera

Lucrări teologice

  • Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu țările românești, Cernăuți, 1929 169 p. (teză de doctorat);
  • Catolicismul de după război, Sibiu, 1933, 204 p.;
  • Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939, 395 p.;
  • Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și Ortodoxie, Sibiu, 1942, 150 p.
  • Viața și învățătura Sf. Grigorie Palama, Sibiu, 1938, 250 + CLX p.;
  • Iisus Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943, 404p.;
  • Teologia Dogmatică și Simbolică. Manual pentru Institutele Teologice, 2 vol., București, 1958, 1008p. (în colaborare cu profesorii Nicolae Chițescu, Isidor Todoran și Ioan Petreuță);
  • Teologia Dogmatică ortodoxă pentru Institutele Teologice, 3 vol., București, 1978,504 + 380 + 463 p. (considerată “o sinteză amplă a Teologiei Dogmatice a Bisericii Ortodoxe, cu deschideri ecumenice, culme a gândirii dogmatice românești și punct sigur de plecare pentru noi dezvoltări în gândirea dogmatică");
  • Teologia Morală ortodoxă pentru Institutele Teologice, vol. Ill. Spiritualitatea ortodoxă, București, 1981, 320p.;
  • Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, Craiova, 1986, 440p.;
  • Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, 392 p.;
  • Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1990, 705 p.;
  • Reflexii despre spiritualitatea poporului român, Craiova, 1992, 162 p.
  • Sfânta Treime sau la început a fost iubirea, București, 1993, 96 p.;
  • Comentariu la Evanghelia lui Ioan, Craiova, 1993;
  • Iisus Hristos lumina lumii, București, 1993,
  • Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Antologie, studiu introductiv și note de Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1993, 240p.

Lucrări istorice

  • "Din urmările Edictului de toleranță în ținutul Hațegului", în vol.Fraților Alexandru și Ioan I. Lapedatu, București, 1936, p. 837-842;
  • "O luptă pentru pentru Ortodoxie în Ţara Hațegului", în Anuarul XV al Academiei teologice <<Andreiane>>", Sibiu, 1939, p. 5 - 76;
  • "Din urmările Edictului de toleranță în ținutul Făgărașului", în vol. Omagiu lui Ioan Lupaș la împlinirea vârstei de 60 de ani, București, 1943, p. 826-833;
  • "Lupta și drama lui Inocențiu Micu Clain", în BOR, an. LXXXVI, 1968, nr. 9 - 10, p. 1137-1185;
  • "Uniatismul din Transilvania, opera unei întreite silnicii", în BOR, an. LXXXVII, 1969, nr. 3-4, p. 355-390;
  • Uniatismul din Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român, București, 1973, 207 p.;
  • "Rolul Ortodoxiei în formarea și păstrarea ființei poporului român și a unității naționale", în Ortodoxia, an. XXX, 1978, nr. 4, p. 584-603;
  • "Vechimea și spiritualitatea termenilor creștini români în solidaritate cu cei ai limbii române în general", în BOR, an. XCVII, 1979, nr. 3-4, p. 563-590;
  • "De ce suntem ortodocși? (românii)", în MMB, an. I (LXVII), 1991, p.15-27.

A publicat sute de articole și studii teologice, precum și importante traduceri din limba greacă.

Note

Legături externe