Duhul Sfânt

Icoana Cincizecimii - Pogorârea Duhului Sfânt.

Duhul Sfânt este, în creştinism, a treia Persoană din Sfânta Treime.

Învăţătura ortodoxă

Învăţătura ortodoxă mărturiseşte ca Dumnezeu Cel Unul în Fiinţă este întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cele Trei Persoane sunt egale şi consubstanţiale, deosebindu-Se între Ele numai prin însuşirile Lor personale. Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381) a formulat învăţătura despre Duhul Sfânt precum urmează:

"Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de-viaţă-făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin prooroci"
(articolul 8 din Simbolul Credinţei).

Numiri

În rugăciuni, Duhul Sfânt e numit "Împărat ceresc" pe temeiul însuşirilor Lui comune cu celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi.

Este numit şi "Mângâietorul"(Ioan14.26, 15.26, 16.7,13), deoarece El va lua locul Mântuitorului, Care Se va înălţa la cer, spre a rămâne cu Apostolii în veac.

Duhul Sfânt la Botezul Domnului Iisus Hristos

Mai este numit şi "Duhul adevărului" (Ioan 14.16-17, 15.26 16.13), pentru că El va mărturisi despre dumnezeirea Fiului, cum spune troparul Botezului: "Şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului" (troparul Bobotezei).

Duhul Sfânt, prin Care s-au făcut descoperiri proorocilor, este şi puterea sfinţitoare, de-viaţă-făcătoare şi unificatoare în Biserică. El S-a pogorât sub forma limbilor de foc peste Apostoli în Ziua Cincizecimii, iar Pogorârea Lui a manifestat în chip văzut Biserica, întemeiată de Hristos prin jertfa de pe cruce. El rămâne permanent prezent şi activ în Biserică şi prin El sporeşte şi creşte însăşi Biserica. El este "Duhul lui Hristos" şi prin El Hristos este prezent în Biserică până la sfârşitul veacurilor (Mt 28: 20). Sfântul Duh Îşi realizează lucrarea Sa mântuitoare şi sfinţitoare (sau plinitoare) în Biserică prin Darul divin.

În Vechiul Testament

În Vechiul Testament:

-principiu de viaţă:,,Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor"(Fac1.2) după ce au fost făcute cerul şi pământul (Fac1.1), ca să pună viaţă în materie. Dumnezeu l-a făcut pe om viu suflând duh de viaţă peste el:,,Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie."(Fc2.7, Iov33.4) În Sfânta Scriptură se spune că diverse persoane îşi dau duhul (Fac25.8,17, 35.29, etc) când se vorbeşte despre moartea sau sfârşitul vieţii lor pământeşti. La oameni duhul de viaţă este sinonim cu sufletul. Duhul fiecărui om se întoarce la Dumnezeu care l-a dat.(Ecl12.7) pentru judecată. David spune într-unul din psalmi:,,În mâinile Tale îmi voi da duhul meu"(Ps30.5)

- Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfânt) a grăit prin prooroci şi drepţi: Iosif (Fac41.38), Beţaleel (Exod31.3), Moise (Num11.17, 25), cei şaptezeci de bătrâni (Num11.17, 25), Medad (Num11.26), Eldad (Num11.26), Iosua (Num27.18, Deut34.9), Otniel (Jud3.9-10), Samson (Jud14.6), David (1Regi16.13, 2Regi23.2), trimişii lui Saul (1Regi19.19-20), Mica (3Regi22.24), Ilie (4Regi2.9,15), Elisei (4Regi2.9,15), Amasai (1Cron12.18), Azaria (2Cron15.1),Zaharia, fiul preotului Iehoiada (2Cron24.20), Isaia (Isaia 48.16, 59.21), Iezechiel (Iez3.12,14,24, 8.3,11.1,15,24, 37.1), Daniel (Dan4,9,5.11,14), Mica (Mica3.8) ,,Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea"(Ioel2.29), spune Dumnezeu prin gura proorocului Ioel, referindu-se la momentul venirii apocalipsei. În anumite momente şi pentru anumite perioade de timp Duhul Sfânt se pogoară şi chiar asupra unor oameni păcătoşi cum ar fi Balaam (Num24.2), care era ghicitor şi avea să fie condamnat la moarte (Iosua 13.22), potrivit legii ebraice(Exod22.18) sau Iefta (Jud11.29), sau Saul (1Regi10.6,10), ca apoi Duhul Sfânt să se retragă- Saul (1Regi16.14), procesul putându-se chiar repeta cum a fost cazul lui Saul care iar a început să proorocească (1Regi19.23-24) ca apoi iar să fie părăsit de Duhul lui Dumnezeu spre sfârşitul vieţii când chiar s-a sinucis.(1Regi31.4)

În Noul Testament

-Duhul Sfânt ia parte la Întruparea Fiului, Care S-a născut după trup "de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria" (Matei 1: 18, 20), - Duhul Sfânt coboară peste Iisus în chip de porumbel la botezarea făcută de Ioan Botezătorul în râul Iordan. Atunci un glas din ceruri se aude zicând:,,Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit"(Mat3.17)

În Noul Testament, Fiul lui Dumnezeu întrupat pregăteşte coborârea Duhului Sfânt, ca la Cincizecime sa-L trimită în lume, spre a continua şi actualiza, până la sfârşitul veacurilor, lucrarea mântuitoare a lui Hristos în noi.