Duhul Sfânt: Diferență între versiuni
(legături interne) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
[[Image:Pentecost.jpg|right|frame|Icoana Cincizecimii - Pogorârea Duhului Sfânt.]] | [[Image:Pentecost.jpg|right|frame|Icoana Cincizecimii - Pogorârea Duhului Sfânt.]] | ||
| − | '''Duhul Sfânt''' este a treia Persoană din [[Sfânta Treime]]. El este ,,alt Mângâietor" (alături de Mângâietorul Iisus), este ,,Duhul Adevărului", este ,,de viaţă-făcătorul". Duhul Sfânt s-a pogorât peste | + | '''Duhul Sfânt''' este a treia Persoană din [[Sfânta Treime]]. El este ,,alt Mângâietor" (alături de Mângâietorul [[Iisus]]), este ,,Duhul Adevărului", este ,,de viaţă-făcătorul". Duhul Sfânt s-a pogorât peste Iisus la [[Epifania|botezul]] Său, este prezent în cadrul tainei [[botez]]ului, a grăit prin prooroci şi s-a pogorât peste [[apostol]]i la [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecime]]. Roadele sale pentru toţi oamenii sunt viaţa, mângâierea, [[adevăr]]ul, râvna duhului, [[libertate]]a şi, în final, [[viaţa veşnică]] iar roadele sale particulare sunt: [[iubirea|dragostea de Dumnezeu şi oameni]], [[credinţa]], tăria în [[nădejdea|nădejde]], apoi [[înţelepciunea]], priceperea, cunoştinţa, grăirea în limbi străine, tălmăcirea de limbi străine, vederea cu duhul în alt loc, deosebirea duhurilor, darul vindecării, vestirea cu îndrăzneală a cuvântului lui Dumnezeu, facerea de [[minunea în Biblie|minuni]], [[smerenia]], [[blândeţea]], bunăvoinţa, stăpânirea de sine, tăria morală, [[dreptatea]], [[bucuria]], liniştea, [[pacea]], [[răbdarea|îndelunga-răbdare]], bunătatea, facerea de bine. Prin roadele Duhului Sfânt noi ne curăţim de [[păcate]], ne înnoim sufleteşte şi dobândim [[libertate]]a (în raport cu robia [[păcat]]ului) aşa cum spune [[apostolul Pavel]]:Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.(2Cor3.17). Iar ,,cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera [[viaţa veşnică|viaţă veşnică]]"(Gal6.8) |
==Învăţătura ortodoxă== | ==Învăţătura ortodoxă== | ||
| Linia 8: | Linia 8: | ||
==Numiri== | ==Numiri== | ||
| − | În [[rugăciuni]], Duhul Sfânt e numit "Împărat ceresc" pe temeiul însuşirilor Lui comune cu celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi. | + | În [[rugăciuni]], Duhul Sfânt e numit "Împărat ceresc", pe temeiul însuşirilor Lui comune cu celelalte două Persoane ale [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]. |
| − | Este numit şi "Mângâietorul"(Ioan14.26, 15.26, 16.7,13), deoarece El va lua locul Mântuitorului, Care | + | Este numit şi "Mângâietorul"(Ioan14.26, 15.26, 16.7,13), deoarece El va lua locul [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], Care [[Înălţarea Domnului|va înălţa la cer]], spre a rămâne cu [[apostoli]]i în veac. |
[[Image:Baptism of Christ.jpg|thumb|150px|Duhul Sfânt la Botezul Domnului [[Iisus Hristos]]]] | [[Image:Baptism of Christ.jpg|thumb|150px|Duhul Sfânt la Botezul Domnului [[Iisus Hristos]]]] | ||
| − | Mai este numit şi "Duhul | + | Mai este numit şi "Duhul [[adevăr]]ului" (Ioan 14.16-17, 15.26 16.13), pentru că El va mărturisi despre dumnezeirea Fiului, cum spune troparul Botezului: "Şi Duhul în chip de porumbel a |
adeverit întărirea Cuvântului" ([[tropar]]ul Bobotezei). | adeverit întărirea Cuvântului" ([[tropar]]ul Bobotezei). | ||
| − | Duhul Sfânt, prin Care s-au făcut descoperiri [[prooroc]]ilor, este şi puterea sfinţitoare, de-viaţă-făcătoare şi unificatoare în [[Biserică]]. El S-a pogorât sub forma limbilor de foc peste | + | Duhul Sfânt, prin Care s-au făcut descoperiri [[prooroc]]ilor, este şi puterea sfinţitoare, de-viaţă-făcătoare şi unificatoare în [[Biserică]]. El S-a pogorât sub forma limbilor de foc peste apostoli în Ziua [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecimii]], iar Pogorârea Lui a manifestat în chip văzut Biserica, întemeiată de Hristos prin jertfa de pe [[cruce]]. El rămâne permanent prezent şi activ în [[Biserică]] şi prin El sporeşte şi creşte însăşi Biserica. El este "Duhul lui Hristos" şi prin El Hristos este prezent în Biserică până la sfârşitul veacurilor (Mt 28: 20). Sfântul Duh Îşi realizează lucrarea Sa mântuitoare şi sfinţitoare (sau plinitoare) în Biserică prin Darul dumnezeiesc. |
==Lucrările Duhului Sfânt== | ==Lucrările Duhului Sfânt== | ||
Lucrările Duhului Sfânt: | Lucrările Duhului Sfânt: | ||
| − | -principiu de viaţă:,,Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor"(Fac1.2) după ce au fost făcute cerul şi pământul (Fac1.1), ca să pună viaţă în materie.<ref>Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului , Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 129, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4</ref> Dumnezeu l-a făcut pe om viu suflând duh de viaţă peste el:,,Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie."(Fc2.7, Iov33.4) În Sfânta Scriptură se spune că diverse persoane îşi dau duhul (Fac25.8,17, 35.29, etc) când se vorbeşte despre moartea sau sfârşitul vieţii lor pământeşti. La oameni duhul de viaţă este sinonim cu | + | - principiu de viaţă:,,Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor"(Fac1.2) după ce au fost făcute cerul şi pământul (Fac1.1), ca să pună viaţă în materie.<ref>Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului , Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 129, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4</ref> Dumnezeu l-a făcut pe [[omul|om]] viu suflând duh de viaţă peste el:,,Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie."(Fc2.7, Iov33.4) În [[Sfânta Scriptură]] se spune că diverse persoane îşi dau duhul (Fac25.8,17, 35.29, etc) când se vorbeşte despre moartea sau sfârşitul vieţii lor pământeşti. La oameni duhul de viaţă este sinonim cu [[suflet]]ul. Duhul fiecărui om se întoarce la [[Dumnezeu]] care l-a dat.(Ecl12.7) pentru [[Judecată|judecată]]. [[David]] spune într-unul din psalmi:,,În mâinile Tale îmi voi da duhul meu"(Ps30.5). Evanghelistul [[apostolul Luca|Luca]] relatează astfel moartea lui Iisus:Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul.(Lc23.46. În [[Faptele Apostolilor]] este evocată astfel moartea martirului [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Ştefan]]:,,Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!" (FA7.59). [[Apostolul Pavel]] scrie corintenilor:,,Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?" (1Cor3.16) iar tot în aceeaşi epistolă scrie:,,Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?" (1Cor6.19) |
| − | - Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfânt) a grăit prin prooroci şi drepţi: Iosif (Fac41.38), Beţaleel (Exod31.3), Moise (Num11.17, 25), cei şaptezeci de bătrâni (Num11.17, 25), Medad (Num11.26), Eldad (Num11.26), Iosua (Num27.18, Deut34.9), Otniel (Jud3.9-10), Samson (Jud14.6), David (1Regi16.13, 2Regi23.2), trimişii lui Saul (1Regi19.19-20), Mica (3Regi22.24), Ilie (4Regi2.9,15), Elisei (4Regi2.9,15), Amasai (1Cron12.18), Azaria (2Cron15.1),Zaharia, fiul preotului Iehoiada (2Cron24.20), Isaia (Isaia 48.16, 59.21), Iezechiel (Iez3.12,14,24, 8.3,11.1,15,24, 37.1), Daniel (Dan4,9,5.11,14), Mica (Mica3.8), Agav (FA11.28) ,,Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea"(Ioel2.29), spune Dumnezeu prin gura proorocului Ioel, referindu-se la momentul venirii apocalipsei. În anumite momente şi pentru anumite perioade de timp Duhul Sfânt se pogoară şi chiar asupra unor oameni păcătoşi cum ar fi Balaam (Num24.2), care era ghicitor şi avea să fie condamnat la moarte (Iosua 13.22), potrivit legii ebraice(Exod22.18) sau Iefta (Jud11.29), sau Saul (1Regi10.6,10), ca apoi Duhul Sfânt să se retragă- Saul (1Regi16.14), procesul putându-se chiar repeta cum a fost cazul lui Saul care iar a început să proorocească (1Regi19.23-24) ca apoi iar să fie părăsit de Duhul lui Dumnezeu spre sfârşitul vieţii când chiar s-a sinucis.(1Regi31.4) | + | - Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfânt) a grăit prin prooroci şi drepţi: [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]] (Fac41.38), Beţaleel (Exod31.3), [[Moise]] (Num11.17, 25), cei şaptezeci de bătrâni (Num11.17, 25), Medad (Num11.26), Eldad (Num11.26), [[Iosua]] (Num27.18, Deut34.9), Otniel (Jud3.9-10), Samson (Jud14.6), [[David]] (1Regi16.13, 2Regi23.2), trimişii lui [[Saul]] (1Regi19.19-20), [[Mica]] (3Regi22.24), [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] (4Regi2.9,15), [[Elisei]] (4Regi2.9,15), Amasai (1Cron12.18), Azaria (2Cron15.1),Zaharia, fiul preotului Iehoiada (2Cron24.20), [[Isaia]] (Isaia 48.16, 59.21), [[Iezechiel]] (Iez3.12,14,24, 8.3,11.1,15,24, 37.1), [[Daniel]] (Dan4,9,5.11,14), Mica (Mica3.8), Agav (FA11.28) ,,Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea"(Ioel2.29), spune Dumnezeu prin gura proorocului Ioel, referindu-se la momentul venirii apocalipsei. În anumite momente şi pentru anumite perioade de timp Duhul Sfânt se pogoară şi chiar asupra unor oameni păcătoşi cum ar fi Balaam (Num24.2), care era [[vrăjitoria|ghicitor]] şi avea să fie condamnat la moarte (Iosua 13.22), potrivit legii ebraice(Exod22.18) sau Iefta (Jud11.29), sau [[Saul]] (1Regi10.6,10), ca apoi Duhul Sfânt să se retragă- Saul (1Regi16.14), procesul putându-se chiar repeta cum a fost cazul lui Saul care iar a început să proorocească (1Regi19.23-24) ca apoi iar să fie părăsit de Duhul lui Dumnezeu spre sfârşitul vieţii când chiar [[uciderea|s-a sinucis]].(1Regi31.4) |
| − | -Duhul Sfânt ia parte la Întruparea Fiului, Care S-a născut după trup "de la Duhul Sfânt şi din [[Fecioara Maria]]" (Matei 1: 18, 20) | + | -Duhul Sfânt ia parte la Întruparea [[Iisus Hristos|Fiului]], Care S-a născut după trup "de la Duhul Sfânt şi din [[Fecioara Maria]]" (Matei 1: 18, 20) |
| − | - Duhul Sfânt coboară peste Iisus în chip de porumbel la botezarea făcută de Ioan Botezătorul în râul Iordan. Atunci un glas din ceruri se aude zicând:,,Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit"(Mat3.17) | + | - Duhul Sfânt coboară peste Iisus în chip de porumbel la [[Epifania|botezarea]] făcută de [[Ioan Botezătorul]] în râul Iordan. Atunci un glas din ceruri se aude zicând:,,Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit"(Mat3.17) |
| − | - la botez:Evanghelistul Ioan spune:,,Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan3.5) | + | - la [[botez]]:Evanghelistul [[apostolul Ioan|Ioan]] spune:,,Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan3.5) |
| − | - Fiul lui Dumnezeu întrupat pregăteşte coborârea Duhului Sfânt, ca la [[Cincizecime]] | + | - Fiul lui Dumnezeu întrupat pregăteşte coborârea Duhului Sfânt, ca la [[Cincizecime]] să-L trimită în lume, spre a continua şi actualiza, până la sfârşitul veacurilor, lucrarea mântuitoare a lui Hristos în noi. |
==Roadele generale ale Duhului== | ==Roadele generale ale Duhului== | ||
Roadele Duhului Sfânt sunt: | Roadele Duhului Sfânt sunt: | ||
| − | - viaţa Fac1.2,Fc2.7, Iov33.4,Fac25.8,17, 35.29, Ecl12.7, Ps30.5, Iac2.26 | + | - viaţa -Fac1.2,Fc2.7, Iov33.4,Fac25.8,17, 35.29, Ecl12.7, Ps30.5, Iac2.26 |
- râvnă:Iisus le spune lui Iacob, Petru şi Ioan care adormiseră:,,Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios. (Matei 26.41) | - râvnă:Iisus le spune lui Iacob, Petru şi Ioan care adormiseră:,,Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios. (Matei 26.41) | ||
| Linia 60: | Linia 60: | ||
- proorocii (ştiinţa a ceea ce se va întâmpla)(Num11.26,29, 1 Regi 10.6. Ioel 2.28, Lc2.25- Simeon, FA2.17, 1 Cor14.1-pasaj larg)Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt (1Pet2.21) | - proorocii (ştiinţa a ceea ce se va întâmpla)(Num11.26,29, 1 Regi 10.6. Ioel 2.28, Lc2.25- Simeon, FA2.17, 1 Cor14.1-pasaj larg)Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt (1Pet2.21) | ||
| − | - putere fizică:Atunci s-a coborât peste el (Samson) Duhul Domnului şi el a sfâşiat leul ca pe un ied; şi nu avea nimic în mână. | + | - putere fizică:Atunci s-a coborât peste el (Samson) Duhul Domnului şi el a sfâşiat leul ca pe un ied; şi nu avea nimic în mână. Şi n-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse. (Jud14.6). Puterea fizică poate veni însă şi de la [[diavol|cel rău]], aşa cum se vede în cazul unor demonizaţi.(Mc9.17-26) |
| − | - vederea în alt loc cu duhul:Elisei care vede ceea ce făcuse Ghehazi în alt loc(4 regi 5.26) | + | - vederea în alt loc cu duhul:[[Elisei]] care vede ceea ce făcuse Ghehazi în alt loc(4 regi 5.26) |
- bunăvoinţă (Ps51.12) | - bunăvoinţă (Ps51.12) | ||
| Linia 74: | Linia 74: | ||
- [[dreptatea|dreptate]] pentru cei ce judecă (Isaia28.6) | - [[dreptatea|dreptate]] pentru cei ce judecă (Isaia28.6) | ||
| − | - vorbirea dintr-o dată în limbi străine, cum s-a întâmplat cu | + | - vorbirea dintr-o dată în limbi străine, cum s-a întâmplat cu [[apostol]]ii (FA2.4, FA19.6) |
- vestirea cu îndrăzneală a cuvântului lui Dumnezeu (FA4.31) | - vestirea cu îndrăzneală a cuvântului lui Dumnezeu (FA4.31) | ||
| Linia 82: | Linia 82: | ||
- tărie în [[nădejdea|nădejde]] (Rom15.13) | - tărie în [[nădejdea|nădejde]] (Rom15.13) | ||
| − | - blândeţe (1Cor4.21, Gal6.1) | + | - [[blândeţea|blândeţe]] (1Cor4.21, Gal6.1) |
| − | - [[înţelepciunea|înţelepciune]], cunoştinţă, credinţă, darul vindecării, facerii de minuni, proorociei, deosebirii duhurilor, grăirea în diverse limbi, tălmăcirea diverselor limbi (1Cor12.8-11), acestea fiind felurite daruri dar acelaşi Duh Sfânt (1Cor12.4, Efes4.4) | + | - [[înţelepciunea|înţelepciune]], cunoştinţă, credinţă, darul vindecării, facerii de [[minunea în Biblie|minuni]], proorociei, deosebirii duhurilor, grăirea în diverse limbi, tălmăcirea diverselor limbi (1Cor12.8-11), acestea fiind felurite daruri dar acelaşi Duh Sfânt (1Cor12.4, Efes4.4) |
- [[credinţa|credinţă]]:2Cor4.13 | - [[credinţa|credinţă]]:2Cor4.13 | ||
Versiunea de la data 24 octombrie 2011 10:02
Duhul Sfânt este a treia Persoană din Sfânta Treime. El este ,,alt Mângâietor" (alături de Mângâietorul Iisus), este ,,Duhul Adevărului", este ,,de viaţă-făcătorul". Duhul Sfânt s-a pogorât peste Iisus la botezul Său, este prezent în cadrul tainei botezului, a grăit prin prooroci şi s-a pogorât peste apostoli la Cincizecime. Roadele sale pentru toţi oamenii sunt viaţa, mângâierea, adevărul, râvna duhului, libertatea şi, în final, viaţa veşnică iar roadele sale particulare sunt: dragostea de Dumnezeu şi oameni, credinţa, tăria în nădejde, apoi înţelepciunea, priceperea, cunoştinţa, grăirea în limbi străine, tălmăcirea de limbi străine, vederea cu duhul în alt loc, deosebirea duhurilor, darul vindecării, vestirea cu îndrăzneală a cuvântului lui Dumnezeu, facerea de minuni, smerenia, blândeţea, bunăvoinţa, stăpânirea de sine, tăria morală, dreptatea, bucuria, liniştea, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine. Prin roadele Duhului Sfânt noi ne curăţim de păcate, ne înnoim sufleteşte şi dobândim libertatea (în raport cu robia păcatului) aşa cum spune apostolul Pavel:Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.(2Cor3.17). Iar ,,cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică"(Gal6.8)
Cuprins
Învăţătura ortodoxă
Învăţătura ortodoxă mărturiseşte ca Dumnezeu Cel Unul în Fiinţă este întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cele Trei Persoane sunt egale şi consubstanţiale, deosebindu-Se între Ele numai prin însuşirile Lor personale. Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381) a formulat învăţătura despre Duhul Sfânt precum urmează:
- "Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de-viaţă-făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin prooroci"
(articolul 8 din Simbolul Credinţei).
Numiri
În rugăciuni, Duhul Sfânt e numit "Împărat ceresc", pe temeiul însuşirilor Lui comune cu celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi.
Este numit şi "Mângâietorul"(Ioan14.26, 15.26, 16.7,13), deoarece El va lua locul Mântuitorului, Care va înălţa la cer, spre a rămâne cu apostolii în veac.
Mai este numit şi "Duhul adevărului" (Ioan 14.16-17, 15.26 16.13), pentru că El va mărturisi despre dumnezeirea Fiului, cum spune troparul Botezului: "Şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului" (troparul Bobotezei).
Duhul Sfânt, prin Care s-au făcut descoperiri proorocilor, este şi puterea sfinţitoare, de-viaţă-făcătoare şi unificatoare în Biserică. El S-a pogorât sub forma limbilor de foc peste apostoli în Ziua Cincizecimii, iar Pogorârea Lui a manifestat în chip văzut Biserica, întemeiată de Hristos prin jertfa de pe cruce. El rămâne permanent prezent şi activ în Biserică şi prin El sporeşte şi creşte însăşi Biserica. El este "Duhul lui Hristos" şi prin El Hristos este prezent în Biserică până la sfârşitul veacurilor (Mt 28: 20). Sfântul Duh Îşi realizează lucrarea Sa mântuitoare şi sfinţitoare (sau plinitoare) în Biserică prin Darul dumnezeiesc.
Lucrările Duhului Sfânt
Lucrările Duhului Sfânt:
- principiu de viaţă:,,Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor"(Fac1.2) după ce au fost făcute cerul şi pământul (Fac1.1), ca să pună viaţă în materie.[1] Dumnezeu l-a făcut pe om viu suflând duh de viaţă peste el:,,Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie."(Fc2.7, Iov33.4) În Sfânta Scriptură se spune că diverse persoane îşi dau duhul (Fac25.8,17, 35.29, etc) când se vorbeşte despre moartea sau sfârşitul vieţii lor pământeşti. La oameni duhul de viaţă este sinonim cu sufletul. Duhul fiecărui om se întoarce la Dumnezeu care l-a dat.(Ecl12.7) pentru judecată. David spune într-unul din psalmi:,,În mâinile Tale îmi voi da duhul meu"(Ps30.5). Evanghelistul Luca relatează astfel moartea lui Iisus:Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul.(Lc23.46. În Faptele Apostolilor este evocată astfel moartea martirului Ştefan:,,Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!" (FA7.59). Apostolul Pavel scrie corintenilor:,,Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?" (1Cor3.16) iar tot în aceeaşi epistolă scrie:,,Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?" (1Cor6.19)
- Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfânt) a grăit prin prooroci şi drepţi: Iosif (Fac41.38), Beţaleel (Exod31.3), Moise (Num11.17, 25), cei şaptezeci de bătrâni (Num11.17, 25), Medad (Num11.26), Eldad (Num11.26), Iosua (Num27.18, Deut34.9), Otniel (Jud3.9-10), Samson (Jud14.6), David (1Regi16.13, 2Regi23.2), trimişii lui Saul (1Regi19.19-20), Mica (3Regi22.24), Ilie (4Regi2.9,15), Elisei (4Regi2.9,15), Amasai (1Cron12.18), Azaria (2Cron15.1),Zaharia, fiul preotului Iehoiada (2Cron24.20), Isaia (Isaia 48.16, 59.21), Iezechiel (Iez3.12,14,24, 8.3,11.1,15,24, 37.1), Daniel (Dan4,9,5.11,14), Mica (Mica3.8), Agav (FA11.28) ,,Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea"(Ioel2.29), spune Dumnezeu prin gura proorocului Ioel, referindu-se la momentul venirii apocalipsei. În anumite momente şi pentru anumite perioade de timp Duhul Sfânt se pogoară şi chiar asupra unor oameni păcătoşi cum ar fi Balaam (Num24.2), care era ghicitor şi avea să fie condamnat la moarte (Iosua 13.22), potrivit legii ebraice(Exod22.18) sau Iefta (Jud11.29), sau Saul (1Regi10.6,10), ca apoi Duhul Sfânt să se retragă- Saul (1Regi16.14), procesul putându-se chiar repeta cum a fost cazul lui Saul care iar a început să proorocească (1Regi19.23-24) ca apoi iar să fie părăsit de Duhul lui Dumnezeu spre sfârşitul vieţii când chiar s-a sinucis.(1Regi31.4)
-Duhul Sfânt ia parte la Întruparea Fiului, Care S-a născut după trup "de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria" (Matei 1: 18, 20)
- Duhul Sfânt coboară peste Iisus în chip de porumbel la botezarea făcută de Ioan Botezătorul în râul Iordan. Atunci un glas din ceruri se aude zicând:,,Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit"(Mat3.17)
- la botez:Evanghelistul Ioan spune:,,Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan3.5)
- Fiul lui Dumnezeu întrupat pregăteşte coborârea Duhului Sfânt, ca la Cincizecime să-L trimită în lume, spre a continua şi actualiza, până la sfârşitul veacurilor, lucrarea mântuitoare a lui Hristos în noi.
Roadele generale ale Duhului
Roadele Duhului Sfânt sunt:
- viaţa -Fac1.2,Fc2.7, Iov33.4,Fac25.8,17, 35.29, Ecl12.7, Ps30.5, Iac2.26
- râvnă:Iisus le spune lui Iacob, Petru şi Ioan care adormiseră:,,Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios. (Matei 26.41)
- mângâierea căci Duhul Sfânt este mângâietor(Ioan14.16,26, 15.26, 16.7,13), aşa cum este şi Iisus (Ioan14.16)
- adevărul(Ioan 14.16-17, 15.26 16.13)
- libertate:Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.(2Cor3.17)
- înnoire: tit3.5
- curăţire a sufletelor: 1Pet1.22
- viaţa veşnică,,cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică."(Gal6.8)
Daruri particulare ale Duhului Sfânt
- înţelepciune, pricepere, ştiinţă (Exod28.3, 31.3, 35.31, Neemia 9.20, Iov32.8, Prov1.23, Isaia 11.2, Efes1.17)
-înţelepciune: Iosua(Deut34.9), apostolii(Mc13.11)
- proorocii (ştiinţa a ceea ce se va întâmpla)(Num11.26,29, 1 Regi 10.6. Ioel 2.28, Lc2.25- Simeon, FA2.17, 1 Cor14.1-pasaj larg)Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt (1Pet2.21)
- putere fizică:Atunci s-a coborât peste el (Samson) Duhul Domnului şi el a sfâşiat leul ca pe un ied; şi nu avea nimic în mână. Şi n-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse. (Jud14.6). Puterea fizică poate veni însă şi de la cel rău, aşa cum se vede în cazul unor demonizaţi.(Mc9.17-26)
- vederea în alt loc cu duhul:Elisei care vede ceea ce făcuse Ghehazi în alt loc(4 regi 5.26)
- bunăvoinţă (Ps51.12)
- stăpânire de sine (Prov17.27)
- smerenie (Prov29.23, Is57.15)
- tărie morală (Isaia 11.2, Efes3.16)
- dreptate pentru cei ce judecă (Isaia28.6)
- vorbirea dintr-o dată în limbi străine, cum s-a întâmplat cu apostolii (FA2.4, FA19.6)
- vestirea cu îndrăzneală a cuvântului lui Dumnezeu (FA4.31)
- iubirea de Dumnezeu (Rom5.5)
- tărie în nădejde (Rom15.13)
- blândeţe (1Cor4.21, Gal6.1)
- înţelepciune, cunoştinţă, credinţă, darul vindecării, facerii de minuni, proorociei, deosebirii duhurilor, grăirea în diverse limbi, tălmăcirea diverselor limbi (1Cor12.8-11), acestea fiind felurite daruri dar acelaşi Duh Sfânt (1Cor12.4, Efes4.4)
- credinţă:2Cor4.13
- dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, controlul de sine: Gal5.22-23
- bucuria (1Tes1.6)
- putere, dragoste şi înţelepciune (2Tim1.7)
- blândeţe şi linişte (1Pet3.4)
A se vedea şi
Iisus Hristos (Dumnezeu Fiul)
Note
- ↑ Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului , Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 129, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
Bibliografie
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, Bucureşti, 1997
Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului , Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, 125-142, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 519, la articolul ,,Treime" Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
