Duhovnic: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 12: Linia 12:
 
Sã fii ucenic înseamnã sã te lasi îndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sã te pleci cu mintea, sã nu stii tu mai multe decât cel care te îndrumeazã. Sã faci ceea ce a zis Domnul Hristos: sã mergi pe urmele Lui, sã-l urmezi pe cel care te îndrumeazã. Sfântul Apostol Petru, de pildã, la Pescuirea Minunatã, a zis cãtre Domnul Hristos: „Toatã noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tãu arunc mreaja în mare si pentru cã zici Tu" (Lc. 5, 5). Asta înseamnã sã fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru cã s-a plecat cu mintea. Pãrintele Arsenie Boca zicea cã noi avem mintea care discutã cu Dumnezeu, în loc sã se supunã fãrã discutie. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de Tainã, când a zis: „Doamne, Tu sã-mi speli mie picioarele?" Si a auzit de la Domnul Hristos: „Ceea ce fac Eu acum tu nu întelegi, dar mai târziu vei întelege" (In. 13, 6-7). S-a împotrivit mai departe si atunci a zis Domnul Hristos: „Dacã nu te voi spãla, nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde întelegem cã ucenicia este plecare de minte. Dacã nu te pleci cu mintea, dacã stii tu mai bine, dacã ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouã.
 
Sã fii ucenic înseamnã sã te lasi îndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sã te pleci cu mintea, sã nu stii tu mai multe decât cel care te îndrumeazã. Sã faci ceea ce a zis Domnul Hristos: sã mergi pe urmele Lui, sã-l urmezi pe cel care te îndrumeazã. Sfântul Apostol Petru, de pildã, la Pescuirea Minunatã, a zis cãtre Domnul Hristos: „Toatã noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tãu arunc mreaja în mare si pentru cã zici Tu" (Lc. 5, 5). Asta înseamnã sã fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru cã s-a plecat cu mintea. Pãrintele Arsenie Boca zicea cã noi avem mintea care discutã cu Dumnezeu, în loc sã se supunã fãrã discutie. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de Tainã, când a zis: „Doamne, Tu sã-mi speli mie picioarele?" Si a auzit de la Domnul Hristos: „Ceea ce fac Eu acum tu nu întelegi, dar mai târziu vei întelege" (In. 13, 6-7). S-a împotrivit mai departe si atunci a zis Domnul Hristos: „Dacã nu te voi spãla, nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde întelegem cã ucenicia este plecare de minte. Dacã nu te pleci cu mintea, dacã stii tu mai bine, dacã ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouã.
  
 +
==Părintele Rafail Noica despre cum se merge la duhovnic==
 +
Noi nu ne ducem la duhovnic asa cum merg învatatii si înteleptii lumii acesteia la un om mai întelept la un om mai cu experienta ca sa facem ucenicie. O spune deja prorocia din Vechiul Testament ca vor fi învatati de Dumnezeu. Si asa, în Noul Testament al Domnului, trebuie sa învatam sa ne lasam învatati de Dumnezeu Însusi. Cum s-aud eu glasul lui Dumnezeu? Eu pot sa-I spun lui Dumnezeu mii de lucruri, dar în învalmaseala gândurilor ce-mi vin în minte, de unde stiu care este de la Dumnezeu sau daca macar unul este de la Dumnezeu.
 +
 +
Duhovnicia trebuie înteleasa si facuta asa: te duci la duhovnic cu un gând ori ca te spovedesti, ori sa întrebi ceva duhovnicesc. Nu întrebi despre lucrurile de toate zilele, ca de exemplu sa speli pe jos, în loc sa maturi în chilie, caci nu e important din punct de vedere duhovnicesc. Acestea sunt numai un exercitiu, o disciplina necesara pentru a învata ascultarea adevarata. Si asa începe ascultarea adevarata. Ceri Domnului «Doamne, spun-mi ce trebuie sa fac în viata mea. Ma vad pacatos, dar de unde sa încep? Spune-i parintelui meu cuvânt pentru mântuirea mea!» Si faceti asta în duhul Parintilor din Pateric, care se duceau la un batrân si cereau un cuvânt de mântuire. Cautau ascultare, cautau cuvânt de la Dumnezeu. Uneori poate nici nu aveau ce sa-l întrebe. Îi cereau numai un cuvânt, fara sa spuna despre ce. Dar cel care se ducea la avva, se ducea cu rugaciune catre Dumnezeu: «Doamne, Tu spune-mi un cuvânt».
 +
 +
Si avva sau duhovnicul, nu ca un filosof care a învatat multe lucruri si este foarte întelept omeneste, cauta, la rându-i, cu rugaciune catre Dumnezeu: «Doamne, da-mi, un cuvânt pentru poporul Tau. Nu ma lasa în deschiderea gurii mele sa smintesc pe fratele meu. Nu ma lasa sa spun un cuvânt care nu este de folos sau, mai groaznic, unul care sa dauneze mântuirii sufletului celui care vine catre mine în numele Tau.» Si cauta nu atât în minte, ci în inima sa gaseasca un cuvânt pe care îl simte inima lui ca este ziditor.
 +
 +
Fac aici o mica paranteza ca sa spun un cuvânt al Sfântului Serafim de Sarov, care cunostea cu duhul nu numai viata ta, ceea ce se întâmpla în familie, în viata prietenilor, ci si ce sa faca ceilalti. Si un om, uimit, îl întreba pe Sfântul Serafim: «Parinte bun, cum stii toate lucrurile din viata mea si pe toti oamenii acestia pe nume?» Si el I-a raspuns :«Eu nu stiu nimic; eu doar ma rog la Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Care stie, iar eu, rugându-ma, îti spun primul gând, primul cuvânt care vine în inima mea si care stiu ca este de la Dumnezeu».
 +
 +
Deci, eu nu stiu ce sa fac; parintele meu nu stie ce sa fac, dar eu lui Dumnezeu îi cer si parintele Îi cere, de asemenea, lui Dumnezeu. Si atunci se întâmpla taina aceasta - si aceasta este ascultarea - ca, îndreptându-ne catre Dumnezeu, prin parintele duhovnic, cum spunea Parintele Sofronie, facem din duhovnicul nostru un prooroc. Poate ca este deja prooroc, poate ca nu, dar ascultarea mea îl face pe parintele meu prooroc. Într-un fel, daca starea mea de ascultare este adevarata, aceasta îl naste pe parintele duhovnicesc. Eu însumi îl nasc pe parintele meu duhovnicesc. Asa sunt lucrurile la Dumnezeu; de multe ori de-andaratelea!
 +
 +
Zic asta si ca sa nu va smintiti, caci va poate ispiti cel rau si asa: dar daca parintele meu n-o sa stie asta? Dar daca nu stiu ce sau nu stiu cum? Nu va smintiti de aceasta. Nasteti-va parintele duhovnicesc prin rugaciune! Cautati de la Dumnezeu! Cereti Domnului: «Doamne, pune în Sfintia Sa cuvântul potrivit!» Si smeriti-va înaintea parintelui, în numele Domnului si parintele, prin rugaciune, va gasi un cuvânt pe care nu stie nici ele cum este, cum spunea si Sfântul Serafim de Sarov, dar el, în rugaciunea sa, crede si nadajduieste ca Dumnezeu nu va va lasa înselati, nu va va lasa pe drumuri.
 +
 +
Si acum înca un lucru. Întelesesem ca nu trebuie sa discuti cu parintele tau sfatul ce ti-l da, ca primul lucru pe care ti-l spune, pe acela sa-l faci. Încercam, dar voind sa-l fac mai bine, îl întrebam. «Parinte, cum întelegi asta, cum trebuie facu?» Si simteam ca se sfarma totul. Si câteodata parintele se mâhnea de mine si îmi ziceam: «Dar ce-am facut rau, Doamne? Eu voiam sa fac mai bine. Dar cum sa înteleg cuvântul? Cum sa fac, daca nu-l înteleg mai bine?». Si nu pricepeam atunci ca nu este vorba numai sa înteleg mai bine, caci nu ma duceam la un filosof, la un om mai destept ca mine, mai cu experienta, mai batrân, ci ma duceam la Dumnezeu. Si ca Dumnezeu îmi da prin gura lui un cuvânt , poate tainic, poate de neînteles, dar acela e cuvântul pentru mine de la Dumnezeu, nu-i cuvântul duhovnicului.
 +
 +
Nu cauta lamuriri de la duhovnic - si asta nu poate fi înteles nici ca argument ca nu vrei sa faci voia ta. Nu-i numai asta. Este firul acela, foarte delicat, mai delicat decât firul de paianjen, dintre tine si Dumnezeu, pe care trebuie sa-l rupi, sa-l întrerupi cu nimic. Fa o metanie si spune-i parintelui: «Binecuvânteaza, Parinte!» Ti-e teama ca n-o sa întelegi? Cere rugaciunile parintelui. Cere tot ce vrei, dar nu cere de la început prea multe explicatii. Acesta este cuvântul pe care împlinindu-l, îl vei întelege. Pentru ca toata viata crestineasca este faptuire, nu filosofie. Aceasta este filosofia vietii crestinesti. Deci, parintele nu-ti va putea explica cuvântul pentru ca nu-i vine de la el si el însusi poate nu-l întelege. Dumnezeu îl întelege si tu, cu rugaciunile parintelui, îl vei întelege, iar daca nu poti sa-l întelegi, mai târziu poti sa întrebi. Dar mai întâi încearca sa-l împlinesti.
 +
 +
Cuvântul lui Dumnezeu este puterea care a creat cerurile si pamântul. Cuvântul lui Dumnezeu este energia care creeaza si te creeaza Te face pe tine. Sigur ca nu îl vei întelege acum, ca îl vei înteleg când te va face ceea ce Dumnezeu vrea sa te faca. Pastrarea cuvântului se asemana cu pamântul care-si tine samânta ca sa nu I-o fure pasarea. Pastrarea cuvântului este pastrarea unei energii tainice în inima ta, în sufletul tau, energie care te va lumina, cum spune Sfântul Ioan în Evanghelie ca «viata era lumina oamenilor». Vietuind dupa Cuvântul lui Dumnezeu cel dintru început, ca acesta este cuvântul pe care îl primesti, el te va învia si te va lumina.
 +
 +
==Legături externe==
 +
*[[http://www.razboiulnevazut.org/articole/12/Spovedanie Despre spovedanie]] - Fragmente din carti diverse si alte articole
 +
*[http://www.nistea.com/teofil_duhovnic.html Părintele Teofil Duhovnicul] - de Ieromonah Serafim Gheorghe Pătrunjel
 +
*[[http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/3spovedania.htm Sfânta Spovedanie]] - Părintele Cleopa
 +
*[http://www.nistea.com/intrebari-raspunsuri-ortodoxie.htm#spovedanie Despre spovedanie] - întrebări şi răspunsuri cu Pr. Iulian Nistea
  
 
[[Categorie:Spiritualitate]]
 
[[Categorie:Spiritualitate]]

Versiunea de la data 28 noiembrie 2006 20:00

Duhovnicul (din slavonescul duhoviniku) este preotul care primeşte de la episcop, printr-o hirotesie, puterea şi permisiunea de a săvârşi Taina spovedaniei şi de a îndruma pe credincioşii parohiei sale. El devine astfel părinte duhovnicesc (sau spiritual) al credincioşilor, a turmei încredinţate lui.

Duhovnic, avva, părinte duhovnicesc

În Biserica veche termenul trebuie identificat cu cel de avva, părinte duhovnicesc, chiar dacă nu este vorba de un preot, ci de un monah iscusit şi încercat în lupta duhovnicească. În Patericul egiptean se relatează următoarele: "Spunea avva Iosif, că şezând cu avva Pimen, a numit avvă pe Agaton. Şi i-am zis lui: tânăr este, pentru ce îl numeşti pe el avvă? Şi mi-a zis avva Pimen: gura lui l-a făcut pe el să se numească avvă." (Pimen 61) - adică înţelepciunea care ieşea din gura lui.

Această înţelegere a fost păstrată până astăzi, când monahi simpli, ca părintele Paisie Aghioritul, erau consideraţi mari părinţi duhovniceşti şi îndrumători de suflete de către toată lumea.

Părintele Teofil Părăian despre ce este duhovnicul

Domnul nostru Iisus Hristos a dat puterea legãrii si dezlegãrii pãcatelor dupã Sfânta Sa Înviere, chiar în ziua Învierii Sale, zicând cãtre ucenicii sãi: "Luati Duh Sfânt! Cãrora veti ierta pãcatele, vor fi iertate, si cãrora le veti tine, vor fi tinute" (In. 20, 22-23). Prin aceasta a împlinit Domnul Hristos o fãgãduintã pe care a dat-o mai întâi Sfântului Apostol Petru, când i-a zis: "Si-ti voi da cheile împãrãtiei cerurilor, si oricâte vei lega pe pãmânt vor fi legate si în cer si oricâte vei dezlega pe pãmânt vor fi dezlegate si în cer" (Mt. 16, 19). Apoi, tot în Sfânta Evanghelie de la Matei avem o fãgãduintã datã de Domnul Hristos ucenicilor Sãi, când le-a zis la fel: "Oricâte veti lega pe pãmânt vor fi legate si în cer si oricâte veti dezlega pe pãmânt vor fi dezlegate si în cer" (Mt. 18, 18), iar fãgãduinta aceasta a împlinit-o în ziua Învierii Sale. Deci, în lumea aceasta existã oameni pe care Domnul Hristos i-a rânduit sã fie iertãtori de pãcate. Pentru a primi cineva iertarea pãcatelor trebuie sã meargã la oamenii lui Dumnezeu, hotãrâti pentru iertarea pãcatelor. Iar ca sã poatã primi iertarea pãcatelor, în conditiile în care merg la duhovnic, trebuie sã-si mãrturiseascã pãcatele, sã se mãrturiseascã în primul rând pe ei însisi ca pãcãtosi, sã-si recunoascã partea de vinã, în aceasta fãcând o dovadã cã recunosc cã au gresit înaintea lui Dumnezeu si cã sunt vinovati înaintea lui Dumnezeu si cã doresc sã fie iertati de pãcatele pe care le-au fãcut. Preotul care primeste mãrturisiri de pãcate si care are puterea iertãrii pãcatelor se numeste preot duhovnic; se numeste duhovnic, spre deosebire de preotul care nu este duhovnic si care n-are aceastã calitate de a asculta spovedanii si de a da iertare de pãcate. Duhovnicia nu se dã o datã cu hirotonia, ci se dã printr-o rânduialã numitã hirotesia de duhovnic. Preotul primeste puterea iertãrii pãcatelor si primeste calitatea de ascultãtor de mãrturisiri. Acesta este duhovnicul din punctul de vedere al dreptului bisericesc si din punctul de vedere al situatiei lui fatã de cei care nu au aceastã situatie, chiar preoti fiind.

Părintele Teofil Părăian despre ce înseamnă să fii ucenic

Sã fii ucenic înseamnã sã te lasi îndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sã te pleci cu mintea, sã nu stii tu mai multe decât cel care te îndrumeazã. Sã faci ceea ce a zis Domnul Hristos: sã mergi pe urmele Lui, sã-l urmezi pe cel care te îndrumeazã. Sfântul Apostol Petru, de pildã, la Pescuirea Minunatã, a zis cãtre Domnul Hristos: „Toatã noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tãu arunc mreaja în mare si pentru cã zici Tu" (Lc. 5, 5). Asta înseamnã sã fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru cã s-a plecat cu mintea. Pãrintele Arsenie Boca zicea cã noi avem mintea care discutã cu Dumnezeu, în loc sã se supunã fãrã discutie. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de Tainã, când a zis: „Doamne, Tu sã-mi speli mie picioarele?" Si a auzit de la Domnul Hristos: „Ceea ce fac Eu acum tu nu întelegi, dar mai târziu vei întelege" (In. 13, 6-7). S-a împotrivit mai departe si atunci a zis Domnul Hristos: „Dacã nu te voi spãla, nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde întelegem cã ucenicia este plecare de minte. Dacã nu te pleci cu mintea, dacã stii tu mai bine, dacã ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouã.

Părintele Rafail Noica despre cum se merge la duhovnic

Noi nu ne ducem la duhovnic asa cum merg învatatii si înteleptii lumii acesteia la un om mai întelept la un om mai cu experienta ca sa facem ucenicie. O spune deja prorocia din Vechiul Testament ca vor fi învatati de Dumnezeu. Si asa, în Noul Testament al Domnului, trebuie sa învatam sa ne lasam învatati de Dumnezeu Însusi. Cum s-aud eu glasul lui Dumnezeu? Eu pot sa-I spun lui Dumnezeu mii de lucruri, dar în învalmaseala gândurilor ce-mi vin în minte, de unde stiu care este de la Dumnezeu sau daca macar unul este de la Dumnezeu.

Duhovnicia trebuie înteleasa si facuta asa: te duci la duhovnic cu un gând ori ca te spovedesti, ori sa întrebi ceva duhovnicesc. Nu întrebi despre lucrurile de toate zilele, ca de exemplu sa speli pe jos, în loc sa maturi în chilie, caci nu e important din punct de vedere duhovnicesc. Acestea sunt numai un exercitiu, o disciplina necesara pentru a învata ascultarea adevarata. Si asa începe ascultarea adevarata. Ceri Domnului «Doamne, spun-mi ce trebuie sa fac în viata mea. Ma vad pacatos, dar de unde sa încep? Spune-i parintelui meu cuvânt pentru mântuirea mea!» Si faceti asta în duhul Parintilor din Pateric, care se duceau la un batrân si cereau un cuvânt de mântuire. Cautau ascultare, cautau cuvânt de la Dumnezeu. Uneori poate nici nu aveau ce sa-l întrebe. Îi cereau numai un cuvânt, fara sa spuna despre ce. Dar cel care se ducea la avva, se ducea cu rugaciune catre Dumnezeu: «Doamne, Tu spune-mi un cuvânt».

Si avva sau duhovnicul, nu ca un filosof care a învatat multe lucruri si este foarte întelept omeneste, cauta, la rându-i, cu rugaciune catre Dumnezeu: «Doamne, da-mi, un cuvânt pentru poporul Tau. Nu ma lasa în deschiderea gurii mele sa smintesc pe fratele meu. Nu ma lasa sa spun un cuvânt care nu este de folos sau, mai groaznic, unul care sa dauneze mântuirii sufletului celui care vine catre mine în numele Tau.» Si cauta nu atât în minte, ci în inima sa gaseasca un cuvânt pe care îl simte inima lui ca este ziditor.

Fac aici o mica paranteza ca sa spun un cuvânt al Sfântului Serafim de Sarov, care cunostea cu duhul nu numai viata ta, ceea ce se întâmpla în familie, în viata prietenilor, ci si ce sa faca ceilalti. Si un om, uimit, îl întreba pe Sfântul Serafim: «Parinte bun, cum stii toate lucrurile din viata mea si pe toti oamenii acestia pe nume?» Si el I-a raspuns :«Eu nu stiu nimic; eu doar ma rog la Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Care stie, iar eu, rugându-ma, îti spun primul gând, primul cuvânt care vine în inima mea si care stiu ca este de la Dumnezeu».

Deci, eu nu stiu ce sa fac; parintele meu nu stie ce sa fac, dar eu lui Dumnezeu îi cer si parintele Îi cere, de asemenea, lui Dumnezeu. Si atunci se întâmpla taina aceasta - si aceasta este ascultarea - ca, îndreptându-ne catre Dumnezeu, prin parintele duhovnic, cum spunea Parintele Sofronie, facem din duhovnicul nostru un prooroc. Poate ca este deja prooroc, poate ca nu, dar ascultarea mea îl face pe parintele meu prooroc. Într-un fel, daca starea mea de ascultare este adevarata, aceasta îl naste pe parintele duhovnicesc. Eu însumi îl nasc pe parintele meu duhovnicesc. Asa sunt lucrurile la Dumnezeu; de multe ori de-andaratelea!

Zic asta si ca sa nu va smintiti, caci va poate ispiti cel rau si asa: dar daca parintele meu n-o sa stie asta? Dar daca nu stiu ce sau nu stiu cum? Nu va smintiti de aceasta. Nasteti-va parintele duhovnicesc prin rugaciune! Cautati de la Dumnezeu! Cereti Domnului: «Doamne, pune în Sfintia Sa cuvântul potrivit!» Si smeriti-va înaintea parintelui, în numele Domnului si parintele, prin rugaciune, va gasi un cuvânt pe care nu stie nici ele cum este, cum spunea si Sfântul Serafim de Sarov, dar el, în rugaciunea sa, crede si nadajduieste ca Dumnezeu nu va va lasa înselati, nu va va lasa pe drumuri.

Si acum înca un lucru. Întelesesem ca nu trebuie sa discuti cu parintele tau sfatul ce ti-l da, ca primul lucru pe care ti-l spune, pe acela sa-l faci. Încercam, dar voind sa-l fac mai bine, îl întrebam. «Parinte, cum întelegi asta, cum trebuie facu?» Si simteam ca se sfarma totul. Si câteodata parintele se mâhnea de mine si îmi ziceam: «Dar ce-am facut rau, Doamne? Eu voiam sa fac mai bine. Dar cum sa înteleg cuvântul? Cum sa fac, daca nu-l înteleg mai bine?». Si nu pricepeam atunci ca nu este vorba numai sa înteleg mai bine, caci nu ma duceam la un filosof, la un om mai destept ca mine, mai cu experienta, mai batrân, ci ma duceam la Dumnezeu. Si ca Dumnezeu îmi da prin gura lui un cuvânt , poate tainic, poate de neînteles, dar acela e cuvântul pentru mine de la Dumnezeu, nu-i cuvântul duhovnicului.

Nu cauta lamuriri de la duhovnic - si asta nu poate fi înteles nici ca argument ca nu vrei sa faci voia ta. Nu-i numai asta. Este firul acela, foarte delicat, mai delicat decât firul de paianjen, dintre tine si Dumnezeu, pe care trebuie sa-l rupi, sa-l întrerupi cu nimic. Fa o metanie si spune-i parintelui: «Binecuvânteaza, Parinte!» Ti-e teama ca n-o sa întelegi? Cere rugaciunile parintelui. Cere tot ce vrei, dar nu cere de la început prea multe explicatii. Acesta este cuvântul pe care împlinindu-l, îl vei întelege. Pentru ca toata viata crestineasca este faptuire, nu filosofie. Aceasta este filosofia vietii crestinesti. Deci, parintele nu-ti va putea explica cuvântul pentru ca nu-i vine de la el si el însusi poate nu-l întelege. Dumnezeu îl întelege si tu, cu rugaciunile parintelui, îl vei întelege, iar daca nu poti sa-l întelegi, mai târziu poti sa întrebi. Dar mai întâi încearca sa-l împlinesti.

Cuvântul lui Dumnezeu este puterea care a creat cerurile si pamântul. Cuvântul lui Dumnezeu este energia care creeaza si te creeaza Te face pe tine. Sigur ca nu îl vei întelege acum, ca îl vei înteleg când te va face ceea ce Dumnezeu vrea sa te faca. Pastrarea cuvântului se asemana cu pamântul care-si tine samânta ca sa nu I-o fure pasarea. Pastrarea cuvântului este pastrarea unei energii tainice în inima ta, în sufletul tau, energie care te va lumina, cum spune Sfântul Ioan în Evanghelie ca «viata era lumina oamenilor». Vietuind dupa Cuvântul lui Dumnezeu cel dintru început, ca acesta este cuvântul pe care îl primesti, el te va învia si te va lumina.

Legături externe