Modificări

Salt la: navigare, căutare

Duhovnic

387 de octeți adăugați, 8 ianuarie 2022 19:57
fără descrierea modificării
'''Duhovnicul''' (din [[Limba slavonă|slavonescul ]] ''duhoviniku'') este [[preot]]ul care primeşte primește de la [[episcop]], printr-o [[hirotesie]], puterea şi și permisiunea de a săvârşi săvârși [[Spovedania|Taina spovedaniei]] şi și de a îndruma pe credincioşii credincioșii [[parohie]]i sale. El devine astfel [[părinte duhovnicesc]] (sau părinte spiritual) al credincioşilorcredincioșilor, a al turmei încredinţate încredințate lui.
==Duhovnic, avva, părinte duhovnicesc==
În Biserica veche termenul trebuie identificat cu cel de [[avva]], părinte duhovnicesc, chiar dacă atunci nu este era vorba întotdeauna de un preot, ci adesea de un [[Călugăr|monah]] iscusit şi și încercat în lupta duhovnicească. În [[Patericul egiptean]] se relatează următoarele: "Spunea „Spunea avva Iosif, că şezând șezând cu avva [[Pimencel Mare|Pimen]], a numit avvă pe [[Agaton de la Schetia|Agaton]]. Şi Și i-am zis lui: tânăr este, pentru ce îl numeşti numești pe el avvă? Şi Și mi-a zis avva Pimen: gura lui l-a făcut pe el să se numească avvă." (Pimen 61) - adică înţelepciunea înțelepciunea care ieşea ieșea din gura lui.
Această înţelegere înțelegere a fost păstrată până astăzi, când monahi simpli, ca părintele [[Paisie Aghioritul]], erau consideraţi considerați mari părinţi duhovniceşti şi părinți duhovnicești și îndrumători de suflete [[suflet]]e de către toată lumea.
==Mărturii contemporane=====Părintele [[Teofil (Părăian )]] despre ce este duhovnicul===Domnul nostru [[Iisus Hristos ]] a dat puterea legãrii si dezlegãrii pãcatelor dupã legării și dezlegării [[păcat]]elor după Sfânta Sa [[Înviere]], chiar în ziua Învierii Sale, zicând cãtre ucenicii sãicătre [[ucenic]]ii Săi: "Luati „Luați Duh Sfânt! Cãrora veti Cărora veți ierta pãcatelepăcatele, vor fi iertate, si cãrora și cărora le veti tineveți ține, vor fi tinute" ținute.” (In. [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 20, 22-2322–23). Prin aceasta a împlinit Domnul Hristos o fãgãduintã făgăduință pe care a dat-o mai întâi Sfântului Apostol Petru, când i-a zis: "Si„Și-ti ți voi da cheile împãrãtiei cerurilor[[Împărăția lui Dumnezeu|împărăției Cerurilor]], si și oricâte vei lega pe pãmânt pământ vor fi legate si și în cer si și oricâte vei dezlega pe pãmânt pământ vor fi dezlegate si și în cer" cer” (Mt. Matei 16, 19). Apoi, tot în Sfânta [[Evanghelia după Matei|Evanghelie de la Matei ]] avem o fãgãduintã datã făgăduință dată de Domnul Hristos ucenicilor SãiSăi, când le-a zis la fel: "Oricâte veti „Oricâte veți lega pe pãmânt pământ vor fi legate si și în cer si și oricâte veti veți dezlega pe pãmânt pământ vor fi dezlegate si și în cer" .” (Mt. Matei 18, 18), iar fãgãduinta făgăduința aceasta a împlinit-o în ziua Învierii Sale. Deci, în lumea aceasta existã există oameni pe care Domnul Hristos i-a rânduit fie iertãtori iertători de pãcatepăcate. Pentru a primi cineva iertarea pãcatelor păcatelor trebuie sã meargã să meargă la oamenii lui Dumnezeu, hotãrâti hotărâți pentru iertarea pãcatelorpăcatelor. Iar ca sã poatã să poată primi iertarea pãcatelorpăcatelor, în conditiile condițiile în care merg la duhovnic, trebuie -si mãrturiseascã pãcateleși mărturisească păcatele, se mãrturiseascã mărturisească în primul rând pe ei însisi înșiși ca pãcãtosipăcătoși, -si recunoascã și recunoască partea de vinãvină, în aceasta fãcând făcând o dovadã cã dovadă că recunosc au gresit greșit înaintea lui Dumnezeu si cã și că sunt vinovati vinovați înaintea lui Dumnezeu si cã și că doresc fie iertati iertați de pãcatele păcatele pe care le-au fãcutfăcut. Preotul care primeste mãrturisiri primește mărturisiri de pãcate si păcate și care are puterea iertãrii pãcatelor iertării păcatelor se numeste numește preot duhovnic; se numeste numește duhovnic, spre deosebire de preotul care nu este duhovnic si și care n-are aceastã această calitate de a asculta spovedanii si și de a da iertare de pãcatepăcate. Duhovnicia nu se o datã dată cu [[Hirotonie|hirotonia]], ci se printr-o rânduialã numitã rânduială numită [[Hirotesie|hirotesia ]] de duhovnic. Preotul primeste primește puterea iertãrii pãcatelor si primeste iertării păcatelor și primește calitatea de ascultãtor ascultător de mãrturisirimărturisiri. Acesta este duhovnicul din punctul de vedere al dreptului bisericesc si și din punctul de vedere al situatiei situației lui fatã față de cei care nu au aceastã situatieaceastă situație, chiar preoti preoți fiind.
===Părintele Teofil (Părăian ) despre ce înseamnă să fii ucenic===fii ucenic înseamnã sã înseamnă să te lasi lași îndrumat si și modelat. Asta-i situatia situația de ucenic: te pleci cu mintea, nu stii știi tu mai multe decât cel care te îndrumeazãîndrumează. faci ceea ce a zis Domnul Hristos: mergi pe urmele Lui, -l urmezi pe cel care te îndrumeazãîndrumează. Sfântul [[Apostolul Petru|Apostol Petru]], de pildãpildă, la Pescuirea MinunatãMinunată, a zis cãtre către Domnul Hristos: „Toatã „Toată noaptea ne-am trudit si și n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tãu Tău arunc mreaja în mare si și pentru zici Tu" .” (Lc. [[Evanghelia după Luca|Luca]] 5, 5). Asta înseamnã sã înseamnă să fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru s-a plecat cu mintea. Pãrintele Părintele [[Arsenie (Boca )]] zicea noi avem mintea care discutã discută cu Dumnezeu, în loc se supunã fãrã discutiesupună fără discuție. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de TainãTaină, când a zis: „Doamne, Tu -mi speli mie picioarele?" Si ” și a auzit de la Domnul Hristos: „Ceea ce fac Eu acum tu nu întelegiînțelegi, dar mai târziu vei întelege" înțelege.” (In. Ioan 13, 6-76–7). S-a împotrivit mai departe si și atunci a zis Domnul Hristos: „Dacã „Dacă nu te voi spãlaspăla, nu ai parte cu de Mine" .” (In. Ioan 13, 8). De unde întelegem cã înțelegem că ucenicia este plecare de minte. Dacã Dacă nu te pleci cu mintea, dacã stii dacă știi tu mai bine, dacã dacă ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã față de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouãamândouă.
===Părintele [[Rafail (Noica )]] despre cum se merge la duhovnic===Noi nu ne ducem la duhovnic așa cum merg învățații și înțelepții lumii acesteia la un om mai înțelept, la un om mai cu experiență ca să facem ucenicie. O spune deja proorocia [[prooroc]]ia din [[Vechiul Testament ]] că vor fi învățați de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]]. Și așa, în Noul Testament al Domnului, trebuie sa învățăm să ne lăsăm învățați de Dumnezeu Însuși. Cum s-aud eu glasul lui Dumnezeu? Eu pot să-I spun lui Dumnezeu mii de lucruri, dar în învălmășeala gândurilor ce-mi vin în minte, de unde știu care este de la Dumnezeu sau dacă măcar unul este de la Dumnezeu?
Duhovnicia trebuie înțeleasă și făcută așa: te duci la duhovnic cu un gând ori ca să te spovedești, ori să întrebi ceva duhovnicesc. Nu întrebi despre lucrurile de toate zilele, ca de exemplu să speli pe jos, în loc să mături în chilie, căci nu e important din punct de vedere duhovnicesc. Acestea sunt numai un exercițiu, o disciplină necesară pentru a învăța ascultarea adevărată. Și așa începe ascultarea adevaratăadevărată. Ceri Domnului «Doamne„Doamne, spune-mi ce trebuie să fac în viața mea. Mă văd păcătos, dar de unde să încep? Spune-i părintelui meu cuvânt pentru mântuirea mea!» Și faceți asta în duhul Părinților din Pateric, care se duceau la un bătrân și cereau un cuvânt de mântuire. Căutau ascultare, căutau cuvânt de la Dumnezeu. Uneori poate nici nu aveau ce să-l întrebe. Îi cereau numai un cuvânt, fără să spună despre ce. Dar cel care se ducea la avva, se ducea cu rugăciune către Dumnezeu: «Doamne„Doamne, Tu spune-mi un cuvânt»cuvânt”.
Și avva sau duhovnicul, nu ca un filosof care a învățat multe lucruri și este foarte înțelept omenesteomenește, căuta, la rându-i, cu rugăciune către Dumnezeu: «Doamne„Doamne, dă-mi un cuvânt pentru poporul Tău. Nu mă lăsa în deschiderea gurii mele să smintesc pe fratele meu. Nu mă lăsa să spun un cuvânt care nu este de folos sau, mai groaznic, unul care să dăuneze mântuirii sufletului celui care vine către mine în numele Tău.» Și caută nu atât în minte, ci în inimă să găsească un cuvânt pe care îl simte inima lui că este ziditor.
Fac aici o mică paranteză ca să spun un cuvânt al Sfântului [[Serafim de din Sarov]], care cunoștea cu duhul nu numai viața ta, ceea ce se întâmpla în familie, în viața prietenilor, ci și ce aveau să facă ceilalți. Și un om, uimit, îl întreba pe Sfântul Serafim: «Părinte „Părinte bun, cum știi toate lucrurile din viața mea și pe toți oamenii aceștia pe nume?» Și el i-a răspuns :«Eu „Eu nu știu nimic; eu doar mă rog la Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Care care știe, iar eu, rugându-mă, îți spun primul gând, primul cuvânt care vine în inima mea și care știu că este de la Dumnezeu»Dumnezeu”.
Deci, eu nu știu ce să fac, părintele meu nu știe ce să fac, dar eu lui Dumnezeu îi cer și părintele Îi cere, de asemenea, lui Dumnezeu. Și atunci se întâmplă taina aceasta - și aceasta este ascultarea - că, îndreptându-ne către Dumnezeu, prin părintele duhovnic, cum spunea Părintele Sofronie, facem din duhovnicul nostru un prooroc. Poate că este deja prooroc, poate că nu, dar ascultarea mea îl face pe părintele meu prooroc. Într-un fel, dacă starea mea de ascultare este adevărată, aceasta îl naște pe părintele duhovnicesc. Eu însumi îl nasc pe părintele meu duhovnicesc. Așa sunt lucrurile la Dumnezeu; de multe ori de-andarateleaa-ndărătelea!
Zic asta și ca să nu vă smintiți, căci vă poate ispiti cel rău și așa: dar dacă părintele meu n-o să știe asta? Dar dacă nu știu ce sau nu știu cum? Nu vă smintiți de aceasta. Nașteți-vă părintele duhovnicesc prin rugăciune! Căutați de la Dumnezeu! Cereți Domnului: «Doamne„Doamne, pune în Sfinția Sa cuvântul potrivit!» Și smeriți-vă înaintea părintelui, în numele Domnului și părintele, prin rugăciune, va găsi un cuvânt pe care nu îl știe nici el cum este, cum spunea și Sfântul Serafim de din Sarov, dar el, în rugăciunea sa, crede și nădăjduiește că Dumnezeu nu vă va lăsa înșelați, nu vă va lăsa pe drumuri.
Și acum încă un lucru. Înțelesesem că nu trebuie să discuți cu părintele tău sfatul ce ți-l dă, că primul lucru pe care ți-l spune, pe acela să-l faci. Încercam, dar voind să-l fac mai bine, îl întrebam. «Părinte„Părinte, cum înțelegi asta, cum trebuie făcut?» Și simțeam că se sfarmă totul. Și câteodată părintele se mâhnea de mine și îmi ziceam: «Dar „Dar ce-am făcut rău, Doamne? Eu voiam să fac mai bine. Dar cum să înțeleg cuvântul? Cum să fac, dacă nu-l înțeleg mai bine?». Și nu pricepeam atunci că nu este vorba numai să înțeleg mai bine, căci nu mă duceam la un filosof, la un om mai deștept ca mine, mai cu experiență, mai bătrân, ci mă duceam la Dumnezeu. Și că Dumnezeu îmi dă prin gura lui un cuvânt, poate tainic, poate de neînțeles, dar acela e cuvântul pentru mine de la Dumnezeu, nu-i cuvântul duhovnicului.
Nu căuta lămuriri de la duhovnic - și asta nu poate fi înțeles nici ca argument că nu vrei să faci voia ta. Nu-i numai asta. Este firul acela, foarte delicat, mai delicat decât firul de păianjen, dintre tine și Dumnezeu, pe care nu trebuie să-l rupi, să-l întrerupi cu nimic. Fă o metanie și spune-i părintelui: «Binecuvintează„Binecuvintează, Părinte!» Ți-e teamă că n-o să înțelegi? Cere rugăciunile părintelui. Cere tot ce vrei, dar nu cere de la început prea multe explicații. Acesta este cuvântul pe care împlinindu-l, îl vei înțelege. Pentru că toată viața creștinească este făptuire, nu filosofie. Aceasta este filosofia vieții creștinești. Deci, părintele nu-ți va putea explica cuvântul pentru că nu-i vine de la el și el însusi însuși poate nu-l înțelege. Dumnezeu îl înțelege si și tu, cu rugăciunile părintelui, îl vei înțelege, iar dacă nu poți să-l înțelegi, mai târziu poți să întrebi. Dar mai întâi încearcă să-l împlinești.
Cuvântul lui Dumnezeu este puterea care a creat cerurile și pământul. Cuvântul lui Dumnezeu este energia care creează și te creează. Te face pe tine. Sigur că nu îl vei înțelege acum, că îl vei înțelege când te va face ceea ce Dumnezeu vrea să te facă. Păstrarea cuvântului se aseamănă cu pământul care-și ține sămânța ca să nu i-o fure pasărea. Păstrarea cuvântului este păstrarea unei energii tainice în inima ta, în sufletul tău, energie care te va lumina, cum spune Sfântul Ioan în Evanghelie că «viața „viața era lumina oamenilor»oamenilor”. Viețuind după Cuvântul lui Dumnezeu Cel dintru început, că acesta este cuvântul pe care îl primești, El te va învia și te va lumina.
==Legături externe==
*[http://www.razboiulnevazut.org/articole/12/Spovedanie Despre spovedanie] - Fragmente din carti diverse si alte articole*[http://www.nistea.com/teofil_duhovnic.html Părintele Teofil Duhovnicul] - , de Ieromonah Serafim Gheorghe Pătrunjel*[http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/3spovedania.htm Sfânta Spovedanie] - , Părintele Cleopa*[http://www.nistea.com/intrebari-raspunsuri-ortodoxie.htm#spovedanie Despre spovedanie] - , întrebări şi și răspunsuri cu Pr. Iulian Nistea
[[Categorie:Spiritualitate]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.161 de modificări

Meniu de navigare