Modificări

'''Duhovnicul''' (din slavonescul ''duhoviniku'') este [[preot]]ul care primeşte de la [[episcop]], printr-o [[hirotesie]], puterea şi permisiunea de a săvârşi [[Spovedania|Taina spovedaniei]] şi de a îndruma pe credincioşii [[parohie]]i sale. El devine astfel [[părinte duhovnicesc]] (sau părinte spiritual) al credincioşilor, a turmei încredinţate lui.

Această înţelegere a fost păstrată până astăzi, când monahi simpli, ca părintele [[Paisie Aghioritul]], erau consideraţi mari părinţi duhovniceşti şi îndrumători de suflete [[suflet]]e de către toată lumea.

Domnul nostru [[Iisus Hristos ]] a dat puterea legării şi dezlegării păcatelor [[păcat]]elor după Sfânta Sa [[Înviere]], chiar în ziua Învierii Sale, zicând către ucenicii [[ucenic]]ii Săi: "Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (In. [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 20, 22-23). Prin aceasta a împlinit Domnul Hristos o făgăduinţã pe care a dat-o mai întâi Sfântului Apostol Petru, când i-a zis: "Şi-ţi voi da cheile [[Împărăţia lui Dumnezeu|împărăţiei Cerurilor]], şi oricâte vei lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte vei dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer" (Mt. 16, 19). Apoi, tot în Sfânta [[Evanghelia după Matei|Evanghelie de la Matei ]] avem o făgăduinţă dată de Domnul Hristos ucenicilor Săi, când le-a zis la fel: "Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer" (Mt. 18, 18), iar făgăduinţa aceasta a împlinit-o în ziua Învierii Sale. Deci, în lumea aceasta există oameni pe care Domnul Hristos i-a rânduit să fie iertători de păcate. Pentru a primi cineva iertarea păcatelor trebuie să meargă la oamenii lui Dumnezeu, hotărîţi hotărâți pentru iertarea păcatelor. Iar ca să poată primi iertarea păcatelor, în condiţiile în care merg la duhovnic, trebuie să-şi mărturiseascã mărturisească păcatele, să se mărturisească în primul rând pe ei înşişi ca păcătoşi, să-şi recunoască partea de vină, în aceasta făcând o dovadă că recunosc că au greşit înaintea lui Dumnezeu şi că sunt vinovaţi înaintea lui Dumnezeu şi că doresc să fie iertaţi de păcatele pe care le-au făcut. Preotul care primeşte mărturisiri de păcate şi care are puterea iertării pãcatelor se numeşte preot duhovnic; se numeşte duhovnic, spre deosebire de preotul care nu este duhovnic şi care n-are această calitate de a asculta spovedanii şi de a da iertare de păcate. Duhovnicia nu se dă o dată cu [[Hirotonie|hirotonia]], ci se dă printr-o rânduială numită [[Hirotesie|hirotesia]] de duhovnic. Preotul primeşte puterea iertării păcatelor şi primeşte calitatea de ascultător de mărturisiri. Acesta este duhovnicul din punctul de vedere al dreptului bisericesc şi din punctul de vedere al situaţiei lui faţă de cei care nu au această situaţie, chiar preoţi fiind.

Să fii ucenic înseamnă să te laşi îndrumat şi modelat. Asta-i situaţia de ucenic: să te pleci cu mintea, să nu ştii tu mai multe decât cel care te îndrumează. Să faci ceea ce a zis Domnul Hristos: să mergi pe urmele Lui, să-l urmezi pe cel care te îndrumează. Sfântul [[Apostolul Petru|Apostol Petru]], de pildă, la Pescuirea Minunată, a zis către Domnul Hristos: „Toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tău arunc mreaja în mare şi pentru că zici Tu" (Lc. [[Evanghelia după Luca|Luca]] 5, 5). Asta înseamnă să fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru că s-a plecat cu mintea. Părintele [[Arsenie Boca ]] zicea că noi avem mintea care discută cu Dumnezeu, în loc să se supună fără discuţie. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de Taină, când a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?" şi a auzit de la Domnul Hristos: „Ceea ce fac Eu acum tu nu înţelegi, dar mai târziu vei înţelege" (In. 13, 6-7). S-a împotrivit mai departe şi atunci a zis Domnul Hristos: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde înţelegem că ucenicia este plecare de minte. Dacă nu te pleci cu mintea, dacă ştii tu mai bine, dacă ai tu opinii care te scot de sub ascultarea faţă de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouă.

Noi nu ne ducem la duhovnic aşa cum merg învăţaţii şi înţelepţii lumii acesteia la un om mai înţelept, la un om mai cu experienţă ca să facem ucenicie. O spune deja proorocia [[prooroc]]ia din [[Vechiul Testament ]] că vor fi învăţaţi de [[Dumnezeu]]. Şi aşa, în Noul Testament al Domnului, trebuie sa învăţăm să ne lăsăm învăţaţi de Dumnezeu Însuşi. Cum s-aud eu glasul lui Dumnezeu? Eu pot să-I spun lui Dumnezeu mii de lucruri, dar în învălmăşeala gândurilor ce-mi vin în minte, de unde ştiu care este de la Dumnezeu sau dacă măcar unul este de la Dumnezeu?