{{Israel-Iisus}}Sfântul și dreptul '''Nicodim''' a fost un [[farisei|fariseu]], fruntaş fruntaș al iudeilor, „învăţător „învățător al lui Israel” ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 3,10) și membru al [[sanhedrin]]ului, care a crezut că [[Iisus Hristos|Iisus]] este Mesia, Hristosul, Mântuitorul.

Dreptul Nicodim este acela care a venit la Mântuitorul noaptea pe ascuns (ca să evite o eventuală persecuție din partea mai-marilor poporului), ca să vorbească cu El, și este iniţiat inițiat de Iisus în taina [[botez]]ului, a „nașterii din nou” prin care se intră în Împărăția lui Dumnezeu (.<ref>Ioan 3, 1-21). 1–21</ref>

Nicodim apare pentru a doua oară în [[Evanghelie|Evanghelia]] sfântului [[Apostolul Ioan|Ioan Evanghelistul]] atunci când ia cuvântul în adunarea de noapte a fariseilor opunându-se judecăţii judecății răutăcioase şi și premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă, punând întrebarea retorică: „Oare legea noastră osândeşte osândește ea pe un om înainte ca să-l asculte şi și să ştie știe ce face?” (<ref>Ioan 7, 45-51).45–51</ref>

După crucificarea lui Iisus, Nicodim şi și [[Iosif din Arimateea]] sunt cei care merg la [[Pilat din Pont|Pilat]] și cer trupul lui Iisus, ca să-l îngroape cum se cuvine. Ei îl coboară pe Mântuitorul de pe [[Cruce]], îl înfăşoară pe înfășoară în pânză de in, îl ung cu amestecătura de aproape o sută de litri de [[smirnă şi ]] și de aloe, cumpărată de Nicodim (<ref>Ioan 19, 39)</ref>, şi și îl pun în mormântul nou, săpat în stâncă, al lui Iosif (<ref>Ioan 19, 39-42).39–42</ref>

Pentru că s-au purtat cu aceeași îndrăzneală ca [[MironosiţăMironosiță|mironosițielemironosițele]] după moartea lui Iisus, [[Biserica Ortodoxă]] îi [[Praznic|prăznuiește]] pe Iosif și Nicodim în [[Ziua Domnului|duminica]] a doua după [[Sfintele Paști|Paști]], numită [[Duminica Femeilor Mironosițe]]<ref>În documentele [[Hagiografie|aghiografice]] georgiene dCalendrier pelestino-géorgien du Sinaiticus 34 (X^e siècle'', Bruxelles 1958, p. 317.</ref>.

Nu se cunosc decât puține lucruri despre viața sfântului Nicodim după [[Învierea Domnului]]. După [[Sfânta Tradiție|tradiția]] Bisericii, Nicodim a fost dat afară din [[sinagogă]] după ce s-a aflat că a crezut în Mântuitorul Iisus Hristos. El s-ar fi mutat la casa de la țară a sf. Dreptului [[Gamaliel ]], la Cafarganda, și a trăit acolo până la sfârșitul vieții (după o altă tradiție ar fi murit ca [[mucenic]]). Aici a fost înmormântat împreună cu Gamaliel și nepotul său în acelați mormânt în care aceștia din urmă au îngropat moaștele sfântului [[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Ștefan întâiul-mucenic]].

[[Moaște]]le sale lor au fost descoperite în 415 și aduse la Ierusalim și s-a construit o biserică în cinstea lor. Mai apoi au fost aduse de la [[Ierusalim]] la [[Constantinopol]] în anul 428, odată cu moaștele sfântului Ștefan întâiul-mucenic și a sfinților [[Gamaliel ]] și Abibas (eveniment [[prăznuirePraznic|prăznuit]] la [[2 august]]), și au fost așezate în biserica sfântului mucenic [[Diacon|arhidiacon]] [[Laurențiu din Roma|Laurențiu]] (prăznuit la [[10 august]]). ==Note==<references />

* ''Biblia sau [[Sfânta Scriptură]]'', Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, BucureştiBucurești, 2001, ISBN 973-9332-86-2* (en) [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=102182 (Sf. Nicodim pe situl OCA)]

[[Categorie:Sfinţi Sfinți biblici|Nicodim]][[Categorie:SfinţiSfinți|Nicodim]]