Dreptul Nicodim: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
m (Corectare diacritice. Actualizare link-uri.)
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Israel-Iisus}}Sfântul și dreptul '''Nicodim''' a fost un [[farisei|fariseu]], fruntaş al iudeilor, „învăţător al lui Israel” ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 3,10) și membru al [[sanhedrin]]ului, care a crezut că [[Iisus]] este Mesia, Hristosul, Mântuitorul.
+
{{Israel-Iisus}}Sfântul și dreptul '''Nicodim''' a fost un [[farisei|fariseu]], fruntaș al iudeilor, „învățător al lui Israel”<ref>[[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 3, 10</ref> și membru al [[sanhedrin]]ului, care a crezut că [[Iisus Hristos|Iisus]] este Mesia, Hristosul, Mântuitorul.
  
Dreptul Nicodim este acela care a venit la Mântuitorul noaptea pe ascuns (ca să evite o eventuală persecuție din partea mai-marilor poporului), ca să vorbească cu El, și este iniţiat de Iisus în taina [[botez]]ului, a „nașterii din nou” prin care se intră în Împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3, 1-21).
+
Dreptul Nicodim este acela care a venit la Mântuitorul noaptea pe ascuns (ca să evite o eventuală persecuție din partea mai-marilor poporului), ca să vorbească cu El, și este inițiat de Iisus în taina [[botez]]ului, a „nașterii din nou” prin care se intră în Împărăția lui Dumnezeu.<ref>Ioan 3, 1–21</ref>
  
Nicodim apare pentru a doua oară în [[Evanghelia]] sfântului [[Ioan Evanghelistul]] atunci când ia cuvântul în adunarea de noapte a fariseilor opunându-se judecăţii răutăcioase şi premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă, punând întrebarea retorică: „Oare legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi ştie ce face?” (Ioan 7, 45-51).
+
Nicodim apare pentru a doua oară în [[Evanghelie|Evanghelia]] sfântului [[Apostolul Ioan|Ioan Evanghelistul]] atunci când ia cuvântul în adunarea de noapte a fariseilor opunându-se judecății răutăcioase și premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă, punând întrebarea retorică: „Oare legea noastră osândește ea pe un om înainte ca să-l asculte și știe ce face?”<ref>Ioan 7, 45–51</ref>
  
După crucificarea lui Iisus, Nicodim şi [[Iosif din Arimateea]] sunt cei care merg la [[Pilat]] și cer trupul lui Iisus, ca să-l îngroape cum se cuvine. Ei îl coboară pe Mântuitorul de pe [[Cruce]], îl înfăşoară pe în pânză de in, îl ung cu amestecătura de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe, cumpărată de Nicodim (Ioan 19, 39), şi îl pun în mormântul nou, săpat în stâncă, al lui Iosif (Ioan 19, 39-42).
+
După crucificarea lui Iisus, Nicodim și [[Iosif din Arimateea]] sunt cei care merg la [[Pilat din Pont|Pilat]] și cer trupul lui Iisus, ca să-l îngroape cum se cuvine. Ei îl coboară pe Mântuitorul de pe [[Cruce]], îl înfășoară în pânză de in, îl ung cu amestecătura de aproape o sută de litri de [[smirnă]] și de aloe, cumpărată de Nicodim<ref>Ioan 19, 39</ref>, și îl pun în mormântul nou, săpat în stâncă, al lui Iosif<ref>Ioan 19, 39–42</ref>
  
Pentru că s-au purtat cu aceeași îndrăzneală ca [[Mironosiţă|mironosițiele]] după moartea lui Iisus, [[Biserica Ortodoxă]] îi [[Praznic|prăznuiește]] pe Iosif și Nicodim în [[duminica]] a doua după [[Paști]], numită [[Duminica Femeilor Mironosițe]].
+
Pentru că s-au purtat cu aceeași îndrăzneală ca [[Mironosiță|mironosițele]] după moartea lui Iisus, [[Biserica Ortodoxă]] îi [[Praznic|prăznuiește]] pe Iosif și Nicodim în [[Ziua Domnului|duminica]] a doua după [[Sfintele Paști|Paști]], numită [[Duminica Femeilor Mironosițe]].
  
Nu se cunosc decât puține lucruri despre viața sfântului Nicodim după [[Învierea Domnului]]. După [[tradiția]] Bisericii, Nicodim a fost dat afară din [[sinagogă]] după ce s-a aflat că a crezut în Mântuitorul Iisus Hristos. El s-ar fi mutat la casa de la țară a sf. Gamaliel și a trăit acolo până la sfârșitul vieții (după o altă tradiție ar fi murit ca [[mucenic]]).
+
Nu se cunosc decât puține lucruri despre viața sfântului Nicodim după [[Învierea Domnului]]. După [[Sfânta Tradiție|tradiția]] Bisericii, Nicodim a fost dat afară din [[sinagogă]] după ce s-a aflat că a crezut în Mântuitorul Iisus Hristos. El s-ar fi mutat la casa de la țară a sf. Gamaliel și a trăit acolo până la sfârșitul vieții (după o altă tradiție ar fi murit ca [[mucenic]]).
  
[[Moaște]]le sale au fost aduse de la [[Ierusalim]] la [[Constantinopol]] în anul 428, odată cu moaștele sfântului Ștefan întâiul-mucenic și a sfinților Gamaliel și Abibas (eveniment [[prăznuire|prăznuit]] la [[2 august]]), și au fost așezate în biserica sfântului mucenic [[arhidiacon]] Laurențiu (prăznuit la [[10 august]]).
+
[[Moaște]]le sale au fost aduse de la [[Ierusalim]] la [[Constantinopol]] în anul 428, odată cu moaștele sfântului Ștefan întâiul-mucenic și a sfinților [[Gamaliel]] și Abibas (eveniment [[Praznic|prăznuit]] la [[2 august]]), și au fost așezate în biserica sfântului mucenic [[Diacon|arhidiacon]] [[Laurențiu din Roma|Laurențiu]] (prăznuit la [[10 august]]).
 +
 
 +
==Note==
 +
<references />
  
 
==Surse==
 
==Surse==
* Biblia sau [[Sfânta Scriptură]], Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
+
* ''Biblia sau [[Sfânta Scriptură]]'', Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
* http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=102182 (Sf. Nicodim pe situl OCA)
+
* (en) [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=102182 Sf. Nicodim pe situl OCA]
  
[[Categorie:Sfinţi biblici|Nicodim]]
+
[[Categorie:Sfinți biblici|Nicodim]]
[[Categorie:Sfinţi|Nicodim]]
+
[[Categorie:Sfinți|Nicodim]]
  
  
 
[[en:Nicodemus the Righteous]]
 
[[en:Nicodemus the Righteous]]

Versiunea de la data 21 decembrie 2020 13:05

Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul - Marele Preot
Templul din Ierusalim
Legea lui Moise
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Irod Agripa al II-lea
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Mariamna - Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
GalileeaMuntele TaborMarea Galileei
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă

Sfântul și dreptul Nicodim a fost un fariseu, fruntaș al iudeilor, „învățător al lui Israel”[1] și membru al sanhedrinului, care a crezut că Iisus este Mesia, Hristosul, Mântuitorul.

Dreptul Nicodim este acela care a venit la Mântuitorul noaptea pe ascuns (ca să evite o eventuală persecuție din partea mai-marilor poporului), ca să vorbească cu El, și este inițiat de Iisus în taina botezului, a „nașterii din nou” prin care se intră în Împărăția lui Dumnezeu.[2]

Nicodim apare pentru a doua oară în Evanghelia sfântului Ioan Evanghelistul atunci când ia cuvântul în adunarea de noapte a fariseilor opunându-se judecății răutăcioase și premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă, punând întrebarea retorică: „Oare legea noastră osândește ea pe un om înainte ca să-l asculte și să știe ce face?”[3]

După crucificarea lui Iisus, Nicodim și Iosif din Arimateea sunt cei care merg la Pilat și cer trupul lui Iisus, ca să-l îngroape cum se cuvine. Ei îl coboară pe Mântuitorul de pe Cruce, îl înfășoară în pânză de in, îl ung cu amestecătura de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe, cumpărată de Nicodim[4], și îl pun în mormântul nou, săpat în stâncă, al lui Iosif[5]

Pentru că s-au purtat cu aceeași îndrăzneală ca mironosițele după moartea lui Iisus, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Iosif și Nicodim în duminica a doua după Paști, numită Duminica Femeilor Mironosițe.

Nu se cunosc decât puține lucruri despre viața sfântului Nicodim după Învierea Domnului. După tradiția Bisericii, Nicodim a fost dat afară din sinagogă după ce s-a aflat că a crezut în Mântuitorul Iisus Hristos. El s-ar fi mutat la casa de la țară a sf. Gamaliel și a trăit acolo până la sfârșitul vieții (după o altă tradiție ar fi murit ca mucenic).

Moaștele sale au fost aduse de la Ierusalim la Constantinopol în anul 428, odată cu moaștele sfântului Ștefan întâiul-mucenic și a sfinților Gamaliel și Abibas (eveniment prăznuit la 2 august), și au fost așezate în biserica sfântului mucenic arhidiacon Laurențiu (prăznuit la 10 august).

Note

  1. Ioan 3, 10
  2. Ioan 3, 1–21
  3. Ioan 7, 45–51
  4. Ioan 19, 39
  5. Ioan 19, 39–42

Surse