Dreptul Iov

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sfântul şi Dreptul Iov
Sfântul şi Dreptul Iov îndelung-răbdătorul a fost unul dintre drepţii Vechiului Testament. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 6 mai.

Viaţa

Iov a trăit în Arabia aproape 2000 de ani înainte de Hristos; numele tatălui său a fost Zareth şi numele mamei lui era Bosora. În conformitate cu Cartea lui Iov din Vechiul Testament, el a trăit în ţara Uz (a căror locaţie nu este cunoscută). Iov a fost un om extrem de bogat pentru timpul său şi a fost declarat a fi cel mai mare om printre oamenii din Orient. De asemenea, el a fost neprihănit, prosper, şi a avut o familie mare. Iov a pierdut brusc familia şi bogăţia sa, însă și-a păstrat integritatea lui şi credința în Dumnezeu, şi a fost în cele din urmă răsplătit cu prosperitate, chiar mai mare decât înainte. Iov a trăit 248 ani, suficient de mult pentru a-și vedea strănepoţii. Din toată viața sa, 140 de ani i-a trăit după încercările la care l-a supus Dumnezeu, care au început atunci când avea 79 de ani.

"Iov este considerat un model de răbdare de fiecare suferinţă pe care Dumnezeu îngăduie peste noi, şi o imagine profetică a suferinței a Domnului Iisus Hristos." — Prologul de la Ohrida

Iov este menționat și în Cartea lui Ezechiel (14, 14 și 20), împreună cu Noe și Daniel, ca fiind cei mai drepți oamneni.

Cartea lui Iov

Cartea lui Iov este împărţită în cinci părţi, cu un prolog şi un epilog scrise în proză, şi cu trei părţi de mijloc scrise în poezie.

Cartea lui Iov vorbește despre o temă dificilă: „suferința dreptului”.

Cartea lui Iov este pomenită în Noul Testament în Epistola către Evrei 12, 5, în și I Corinteni 3, 19.

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Bogăţia virtuţilor lui Iov văzând-o vrăjmaşul drepţilor, a uneltit a o fura, şi rupând turnul trupului, vistieria duhului nu a furat; căci a aflat întrarmat sufletul cel fără prihană, iară pe mine şi golindu-mă m-a robit. Deci mai înainte de sfârşit întâmpinându-mă, izbăveşte-mă de cel viclean, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Condac, glasul al 8-lea:

Ca un adevărat şi drept de Dumnezeu cinstitor şi fără prihană, şi sfinţit arătându-te, preamărite, sluga lui Dumnezeu cea adevărată, ai luminat lumea cu răbdarea ta, prearăbdătorule şi preaviteazule. Pentru aceasta toţi, de Dumnezeu înţelepţite Iov, lăudăm pomenirea ta.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că sfântul şi dreptul Iov se zugrăveşte în chipul unui bătrân, cu barba rotundă, purtând pe cap o coroană şi în mâini având un înscris pe care zice: „Fie numele Domnului binecuvântat!”

Dionisie arată si cum se zugrăvesc câteva scene din viaţa lui Iov – cum rămâne acesta fără de averi, când se găsea în suferinţă şi când este din nou dăruit cu averi şi cu alţi feciori şi fete. Iar când se zugrăveşte suferinţa lui Iov, Dionisie arată că acesta e înfăţişat plin de răni, zăcând pe un morman de gunoi, în afara unei cetăţi, iar în jurul lui soţia şi cei trei prieteni ai lui, vorbind cu el. Iar soţia îi spune: „Blesteamă-L pe Dumnezeu şi mori!”. Iar Iov, privind spre ea mânios, zice: „Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele? ...Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” [1]

Notă

  1. ↑ Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 84, 85, 88, 204, 235.

Surse şi legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Dreptul_Iov&oldid=24200”