Doxologie

În practica creştină ortodoxă, Doxologia (gr. Δοξολογία - a aduce slavă / mărire lui Dumnezeu) sau slavoslovia (sl. slavosloviti - a slăvi, a preamări pe Dumnezeu) se referă la un vers scurt sau imn de laudă adresate lui Dumnezeu. Doxologia este continuarea practicii iudaice pre-creştine din sinagogi de aducere de laude lui Dumnezeu.

Doxologia desemnează, în liturgica ortodoxă:

• Doxologia - "Slavă Tatălui..."
• Doxologia - imnul "Slavă / Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu..."

Utilizare

Doxologiile, ca model, sunt folosite în multe slujbe religioase creştine dar nu numai. Modelul acesta este folosit pe scară largă în epoca Vechiului Testament dar şi în vremurile apostolice. Sfântul Pavel foloseşte doxologii în scrisorile sale. Exemple remarcabile sunt în Romani 16:27, Galateni 1:5, şi Efeseni 3:21. Ca exemplu non-paulin avem Iuda 25. În timpul ereziei ariene, doxologia Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, curând extinsă cu adăugirea "acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin" a devenit folosită foarte pe larg în Biserica Ortodoxă. În zilele de duminică şi de sărbători Doxologia este cântată, şi atunci este numită de cărţile de tipic şi de cult "doxologia mare". Când doxologia este doar citită sau recitată, este numită "doxologia mică".

Doxologia "Slavă Tatălui"

Versul de laudă a Sfintei Treimi "Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh" sau "Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin." se numeşte uneori doxologie în liturghia ortodoxă.

Doxologia "Slavă întru cei de sus..."

Cel mai adesea însă, prin Doxologie se înţelege cântarea / imnul "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...", provocat de diacon sau de preot la sfârşitul utreniei prin cuvintele "Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!". La care strana răspunde cântând imnul:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie pentru slava Ta cea mare.
Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi.
Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.
Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. (de 3 ori)
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.
Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. (de trei ori)
Slavă...
Şi acum...
Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
(Apoi mai pe larg:)
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Alte doxologii

Alte doxologii folosite în cultul Bisericii dar şi în rugăciunile individuale sunt:

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin, care se găseşte în Matei 6:13. Această doxologie face trimitere la forma din 1 Cronici 29:11-12: A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, vecinicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pămînt este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice! Dela Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. . Este spusă de preot după rugăciunea Tatăl Nostru în timpul Sfintei Liturghiişi a altor slujbe.

O spiritualitate doxologică

Părintele Teofil Părăian remarcă, în conferinţa "Ortodoxie=Doxologie", că spiritualitatea ortodoxă este una doxologică, fiind impregnată de slujbele ortodoxe şi neputând fi despărţită de participarea la slujbe, care sunt o aşezare a noastră în faţa lui Dumnezeu cu conştiinţa că vorbim cu Dumnezeu, că I ne rugăm. Biserica ortodoxă este o Biserică a slujirii liturgice. Nu se concepe ortodoxie fără doxologie. Nu se poate concepe ortodoxie fără preamărirea lui Dumnezeu. ORTODOXIE = DOXOLOGIE. Pentru că:

Nu-i ortodox acela care nu aduce mărire lui Dumnezeu.

Nu-i ortodox acela care nu aduce cinstire Maicii Domnului.

Nu-i ortodox acela care nu se angajează prin sfintele slujbe preamăritoare de Dumnezeu.

Nu-i ortodox acela care de la preamărirea lui Dumnezeu, de la cinstirea Maicii Domnului, de la cinstirea sfinţilor, nu trece la preamărirea lui Dumnezeu cu viaţa.

Pentru că există o doxologie a gândirii, a minţii, există o doxologie a simţirii şi există o doxologie a trăirii, a vieţii. Toate acestea trebuie să fie împreună. Pe această cale angajează pe om sfintele slujbe şi spiritualitatea ortodoxă.