Discuție:Drept ebraic

Dreptul ebraic nu se reduce la cele corpusul juridic biblic, nici nu se limiteaza la "dreptul penal, familial si succesoral", ci il cuprinde si pe cel ritual s.a. A se vedea de ex. art. wikipedia. Sunt necesare definitii clare, daca vorbim despre "dreptul ebraic" in general. Iuliana 19 martie 2011 18:31 (UTC)

Articolele sunt colective. Spor la lucru.Vladimir-Adrian 23 martie 2011 13:25 (UTC)

Am pus niste explicatii si niste distinctii. Am reasezat celelalte sectiuni aproximativ in ordinea poruncilor din Decalog, cam cum erau deja asezate subsectiunile privind pacatele pedepsite cu moartea. Cu Robia la urma, in masura in care reglementeaza o problema de proprietate. Am lasat partea cu pedepsele cu moartea la inceput, pentru ca sunt pacate care tin cam de fiecare dintre poruncile din Decalog. Iuliana 25 martie 2011 00:03 (UTC)

Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.(Mt5.17)

Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.(Rom3.31)

Hristos a transfigurat însă Legea veche,- aici e corect, i-a îmbogăţit sensurile

suspendând o parte din interdicţiile rituale- aici e greşit şi din practicile juridice iudaice-aici e greşit, Hristos a respectat întocmai toate legile şi a îndemnat pe oameni să facă la fel

Obţine iertarea femeii păcătoase care era pe cale să fie omorâtă cu pietre pentru adulter, amintind comunităţii de propria ei failibilitate: "Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei" (Ioan 8,7)- eu zic mai precis că îi convinge pe martori să o ierte prin amintirea faptului că şi ei au păcate. Iar potrivit legii ebraice când cineva era acuzat de ceva, martorii trebuiau să arunce primii piatra.

şi dezchizând posibilitatea iertării chiar a păcatelor grave şi a eliberării de acestea: nu o osândeşte nici El, Cel fără de păcat, ci îi spune simplu: "Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti." (Ioan 8,11)- asta se realiza tot prin convingerea martorilor să nu depună mărturie şi să ţină cont de faptul că şi ei păcătuiesc

De aceea, în Tradiţia Bisericii, codificată în canoane, sancţiunile sunt menite mai degrabă să-i îndrepteze decât să-i pedepsească pe aceia care săvârşeau fapte grave, iar sancţiunile canonice cele mai severe (ca de ex. excomunicarea, i.e. oprirea de la Sfânta Împărtăşanie pe o anumită perioadă de timp) sunt de natură eminamente spirituală.- aici nu e vorba că Hristos a stricat legea ci de faptul că în statul secularizat Biserica nu mai este răspunzătoare de dreptul penal. Statul are acum această responsabilitate, de a aplica legea

Voi şterge pasajul, el trebuie rescris conform adevărului. Dacă nu se reuşeşte o voi face eu.--Vladimir-Adrian 25 martie 2011 09:14 (UTC)

Jignirile nu va fac cinste. Iuliana 25 martie 2011 23:29 (UTC)

Care jigniri??? Nu am insinuat că nu ai reuşi dacă ai avea toate informaţiile, ba chiar sunt convins că ai reuşi foarte bine. Problema este că eu cred că lucrurile pe care le crezi adevărate nu sunt de fapt adevărate. Iar asta nu cred că e o jignire, fiecare scrie în funcţie de ce ştie la un moment dat, mai ales că aici e vorba de chestii destul de complicate. Şi eu pot avea astfel de greşeli iar dacă cineva îmi spune şi-mi demonstrează că am greşit chiar îi mulţumesc, că m-a luminat şi mă corectez şi astfel nu mai răspândesc o informaţie neadevărată în articolele mele. Chiar îi rog pe cei de aici s-o facă şi nu mă supăr absolut deloc, ba chiar le mulţumesc.

Eu am vrut să zic ,,dacă nu se reuşeşte să se ţină cont şi de comentariile mele de mai sus pe care eu le cred îndreptăţite şi să se scrie conform adevărului, atunci voi rescrie eu pasajul conform adevărului şi poate dacă şi domnul Iniştea va fi convins că am scris bine (asta nu ştiu), poate vei fi şi tu convinsă în cele din urmă. Aşadar tu poţi să nu reuşeşti să scrii corect pasajul pentru că eşti convinsă de altceva, adică rămânând la părerile tale de la început, care, după mine, combină lucruri adevărate (şi am spus care) cu lucruri neadevărate (şi am spus care) Pe scurt nu se pune problema că eu am pus la îndoială capacitatea ta intelectuală, repet nici prin cap nu mi-a trecut aşa ceva, dacă asta ai înţeles te rog să mă ierţi că m-am exprimat prea eliptic, neglijent şi neclar.

Ne-am tutuit până acum, nu cred că e cazul să schimbăm asta.

Uite, îţi promit că de-acum încolo voi încerca să fiu cât se poate de clar, explicit, diplomat, cu ajutorul lui Dumnezeu. --Vladimir-Adrian 26 martie 2011 11:27 (UTC)