Discuție:Discernământ: Diferență între versiuni
| Linia 4: | Linia 4: | ||
''Phronema'' este un termen biblic si patristic ambivalent: | ''Phronema'' este un termen biblic si patristic ambivalent: | ||
| − | Ediţia Sfântului Sinod din 1973 dă pentru "phronema tis sarkos" (Rom. 8, 6 şi 7) “gândul trupului”, iar ultima ediţie a Sfântului Sinod dă “dorinţa cărnii”. Astfel, în această ediţie sintagma “dorinţa Duhului” apare ca sinonimă în versetele 6 şi 27, ceea ce nu e cazul şi cu textul latinesc. După Concordanţa lui Schmoller (Alfredi Schmoller, ''Concordantiae Novi Testamenti graeci'', WBS, ed. | + | Ediţia Sfântului Sinod din 1973 dă pentru "phronema tis sarkos" (Rom. 8, 6 şi 7) “gândul trupului”, iar ultima ediţie a Sfântului Sinod dă “dorinţa cărnii”. Astfel, în această ediţie sintagma “dorinţa Duhului” apare ca sinonimă în versetele 6 şi 27, ceea ce nu e cazul şi cu textul latinesc. După Concordanţa lui Schmoller (Alfredi Schmoller, ''Concordantiae Novi Testamenti graeci'', WBS, ed. 1968) ''fronema'' apare în versetul 6 ca ''prudentia'' pe lângă ambele substantive (carne, ''sarkos'' şi duh, ''pneumatos''), în versetul 7 ca ''sapientia'', iar în versetul 27 expresia "ti to phronema" este redată prin qui ''desideret'' (p.511). Pe de altă parte, G. Ioanidu (Dicţionaru elino-românescu, tradus după Skarlatu D. Bizantie, Bucureşti, 1864) dă pentru "to phronema": “tot ce se gândeşte (ia, sau are în mintea sa) cineva, simţământ însuşit; părere; chibzuială; mare (nobil), sau dispreţuitor (mândru) simţământ, trufie” (p. 983). |
| − | "Phronema tis sarkos" ar fi deci “cugetul trupului” sau – pentru o şi mai mare precizie – “cugetul cărnii”, amândouă expresiile trimiţând la cuvintele Apostolului din I Cor. | + | "Phronema tis sarkos" ar fi deci “cugetul trupului” sau – pentru o şi mai mare precizie – “cugetul cărnii”, amândouă expresiile trimiţând la cuvintele Apostolului din I Cor. 2, 11-16: dialectica omul firesc [mots-à-mots, omul sufletesc]–omul duhovnicesc este, în ultimă analiză, aceeaşi cu cea carne–duh. |
''Diakrisis'' este termenul care da "discernamânt" sau "dreapta socoteala" sau "dreapta socotinta". | ''Diakrisis'' este termenul care da "discernamânt" sau "dreapta socoteala" sau "dreapta socotinta". | ||
| Linia 17: | Linia 17: | ||
Într-adevăr, acest articol are nevoie de intervenţia unor cunoscători. [[Utilizator:Cristianm|Cristian M]] 1 aprilie 2008 22:21 (PDT) | Într-adevăr, acest articol are nevoie de intervenţia unor cunoscători. [[Utilizator:Cristianm|Cristian M]] 1 aprilie 2008 22:21 (PDT) | ||
| + | |||
| + | Scuzați că intru și eu ca musca-n lapte (sau in ceai, ca e post :) )... | ||
| + | Diakrisis, din ce citii eu (nu știu unde) parcă era tradus și prin "deosebirea duhurilor" aplicată gândurilor, mișcărilor, pornirilor... | ||
| + | |||
| + | Phronema e un cuvânt care pe mine mă pune în mai mare încurcătură rău de tot. Și da, și eu am auzit expresiile cu "mintea Bisericii" (dar: "duhul Ortodoxiei"), "mintea Părinților". | ||
| + | Dacă înțeleg corect interpretarea de mai sus, e un fel de rațiune orientată spre acțiune? (unde și trup, și minte, și duh ar avea "phronema" lor)? [[Utilizator:Kamasarye|Kamasarye]] 5 aprilie 2008 22:02 (UTC) | ||
Versiunea curentă din 5 aprilie 2008 22:02
Phronema si diakrisis
Ciudat acest articol de pe Wikipedia si preluat si de OrthodoxWiki.
Phronema este un termen biblic si patristic ambivalent:
Ediţia Sfântului Sinod din 1973 dă pentru "phronema tis sarkos" (Rom. 8, 6 şi 7) “gândul trupului”, iar ultima ediţie a Sfântului Sinod dă “dorinţa cărnii”. Astfel, în această ediţie sintagma “dorinţa Duhului” apare ca sinonimă în versetele 6 şi 27, ceea ce nu e cazul şi cu textul latinesc. După Concordanţa lui Schmoller (Alfredi Schmoller, Concordantiae Novi Testamenti graeci, WBS, ed. 1968) fronema apare în versetul 6 ca prudentia pe lângă ambele substantive (carne, sarkos şi duh, pneumatos), în versetul 7 ca sapientia, iar în versetul 27 expresia "ti to phronema" este redată prin qui desideret (p.511). Pe de altă parte, G. Ioanidu (Dicţionaru elino-românescu, tradus după Skarlatu D. Bizantie, Bucureşti, 1864) dă pentru "to phronema": “tot ce se gândeşte (ia, sau are în mintea sa) cineva, simţământ însuşit; părere; chibzuială; mare (nobil), sau dispreţuitor (mândru) simţământ, trufie” (p. 983).
"Phronema tis sarkos" ar fi deci “cugetul trupului” sau – pentru o şi mai mare precizie – “cugetul cărnii”, amândouă expresiile trimiţând la cuvintele Apostolului din I Cor. 2, 11-16: dialectica omul firesc [mots-à-mots, omul sufletesc]–omul duhovnicesc este, în ultimă analiză, aceeaşi cu cea carne–duh.
Diakrisis este termenul care da "discernamânt" sau "dreapta socoteala" sau "dreapta socotinta".
Nu prea stiu cum ar trebui impacate lucrurile...
Am ceva vagi amintiri si fi auzit expresia "phronema ortodoxiei", care ar fi un fel de in acelasi timp duhul-bogatia-geniul Ortodoxiei. Dar nu stiu daca e cazul sa intram in astfel de sintagme.
Doamne ajută, Părinte,
Într-adevăr, acest articol are nevoie de intervenţia unor cunoscători. Cristian M 1 aprilie 2008 22:21 (PDT)
Scuzați că intru și eu ca musca-n lapte (sau in ceai, ca e post :) )... Diakrisis, din ce citii eu (nu știu unde) parcă era tradus și prin "deosebirea duhurilor" aplicată gândurilor, mișcărilor, pornirilor...
Phronema e un cuvânt care pe mine mă pune în mai mare încurcătură rău de tot. Și da, și eu am auzit expresiile cu "mintea Bisericii" (dar: "duhul Ortodoxiei"), "mintea Părinților". Dacă înțeleg corect interpretarea de mai sus, e un fel de rațiune orientată spre acțiune? (unde și trup, și minte, și duh ar avea "phronema" lor)? Kamasarye 5 aprilie 2008 22:02 (UTC)
