Discuție:David

Voi elimina fragmentele pline de erori, invenţii şi omisiuni grosolane cu fragmentele scrise de mine despre aceste subiecte din Cartea a doua a regilor. Iată de ce Greşeli esenţiale:

1. Articolul spune că singura pedeapsă pentru păcatul lui David a fost moartea copilului. (pasajul subliniat) Biblia spune că pedeapsa a fost mult mai amplă: în afară de moartea copilului, este vorba de faptul că ,,nu se va mai depărta sabia" din casa lui (adică un nesfârşit război până la venirea lui Solomon) dar şi faptul că din casa lui se va ridica nenorocirea împotriva lui şi acela se va culca cu nevestele sale în faţa soarelui acestuia (adică lumea va şti acest lucru). Este ceea ce va face Absalom (2Sam16.20-23), care era fiul său. Aşadar două omisiuni grosolane

2. Articolul spune:David a intrat în panică și l-a trimis pe Urie înapoi la comandantul său cu ordinul de a fi pus în linia întâi și de a-l lăsa acolo să moară. Urie a murit în luptă, iar David s-a căsătorit cu Batsheba.Articolul lasă impresia că ordinul lui David a fost pus în aplicare, fără s-o spună explicit. Biblia specifică explicit că Ioab nu a pus în aplicare ordinul ci, dimpotrivă, l-a pus pe Urie într-un loc apărat de viteji dar Urie a murit în luptă din cu totul alte cauze. (nu este vorba de linia întâi ci de un loc greu al luptei, ăsta e un amănunt). Aşadar un pasaj înşelător.

3. În articol se vorbeşte de o ,,urmă de slăbiciune" de care ar fi dat dovadă David. Natan îi spune:,,,,Domnul îţi iartă păcatul..., nu vei muri.", aşadar textul biblic arată că păcatul e foarte grav, fapt demonstrat în plus şi de amploarea pedepselor. Nu cred că menirea noastră aici este de a romanţa Biblia, lucrurile trebuie prezentate aşa cum au fost. David are suficiente merite pentru a fi considerat un mare rege. A aranja ca cineva să fie omorât în luptă este un mare păcat, nu o ,,urmă de slăbiciune".

4. Într-o seară, Regele se plimba pe acoperișului palatului său de unde se vedea întregul oraș. Pasajul subliniat e o invenţie inutilă. Era un loc de unde a văzut-o scăldându-se pe Batşeba (vezi textul biblic) iar regele se scrie cu literă mică.

5. Articolul spune:,,Amon s-a îndrăgostit de Tamara, dar Tamara era fecioară și l-a refuzat pe Amon.". Asta e o pură invenţie. Amon i-a propus să se culce cu ea iar ea l-a refuzat nu pentru că era fecioară, cum lasă se înţeleagă sintagma, ci pentru că era o relaţie sexuală premaritală, era o ,,necinstire". Textul biblic nu spune că ea vroia să se păstreze fecioară şi de aceea l-a refuzat, aşadar noi nu avem de ce să scriem sau să lăsăm să se înţeleagă asta, în schimb textul biblic vorbeşte de ,,necinstire" care oriunde este folosit în Biblie, înseamnă relaţie sexuală ilegitimă, de obicei premaritală. Aşadar este o invenţie.

6. Articolul spune:Tamara s-a dus să locuiască în casa fratelui său Abesalom, trăind în disperare până la sfârșitul zilelor sale. Biblia spune: Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. Nu ştim pentru cât timp, dacă s-a căsătorit sau nu, pentru cât timp a fost nemângâiată după tragedie. Ce rost are să inventăm diverse lucruri?

Iată ce spune articolul:

Câteva episoade din viața de familie a lui David merită să fie menționate. Primul este celebra aventură amoroasă cu Batsheba (Batșeba), una din puținele întâmplări care arată o urmă de slăbiciune în regele David. Într-o seară, Regele se plimba pe acoperișului palatului său de unde se vedea întregul oraș. A zărit o femeie frumoasă scăldându-se și a fost cuprins de dorință. A chemat-o pe femeie, Batsheba, la palat și s-a culcat cu ea. Din nefericire, Batsheba a rămas însărcinată după această întâlnire, iar soțul ei, Urie Hititul, fusese plecat într-o campanie militară pentru ceva vreme, făcând astfel imposibilă pretenția că el ar fi fost tatăl. Așa că ea i-a trimis un mesaj lui David, care imediat l-a chemat pe Urie înapoi, sperând că se va culca cu soția lui. Urie însă a refuzat să intre în casa sa, dormind afară pe scări, din solidaritate cu soldații care stăteau în corturi departe de casă. A doua zi, David a încercat să-l îmbete și să-l facă să meargă acasă, dar și acest lucru a eșuat. David a intrat în panică și l-a trimis pe Urie înapoi la comandantul său cu ordinul de a fi pus în linia întâi și de a-l lăsa acolo să moară. Urie a murit în luptă, iar David s-a căsătorit cu Batsheba. Domnul n-a lăsat nepedepsită fapta, și l-a trimis pe profetul Natan la David ca să-l mustre, în cele din urmă spunându-i că copilul va muri. David l-a plâns pe fiul său, petrecând șapte zile în post, plângând și implorând pe Domnul pentru viața fiului său, dar copilul a murit. După moartea primului lor fiu, i s-a născut lui David si Batsheba, Solomon, viitorul rege.

Următoarea dramă familială este legată de Amon, unul din fii lui David și Tamara, sora lui Abesalom (un alt fiu a lui David). Amon s-a îndrăgostit de Tamara, dar Tamara era fecioară și l-a refuzat pe Amon. Dar Amon a urzit un plan, pretinzând că este bolnav și cerând ca numai Tamara să se aproprie de patul lui și să-i pregătească de mâncare. După ce a poruncit la toată lumea să plece, a copleșit-o pe Tamara cu forța lui și a necinstit-o. După aceea Tamara i-a cerut ca măcar să se însoare cu ea și să-i spele astfel rușinea, dar Amon a alungat-o. Tamara s-a dus să locuiască în casa fratelui său Abesalom, trăind în disperare până la sfârșitul zilelor sale. Abesalom a nutrit o cumplită ură pentru Amon după această întâmplare, iar la doi ani după viol a dat un banchet la care a invitat pe toți fii regelui. Atunci l-a omorât pe fratele său, Amon.

Să vedem ce spune Biblia:

1În anul următor, pe vremea cînd porneau împăraţii la război, David a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.

2Într'o după amiază spre seară, David s'a sculat de pe pat; şi pe cînd se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip.

3David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: ,,Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul.``

4Şi David a trimes nişte oameni s'o aducă. Ea a venit la el, şi el s'a culcat cu ea. După ce s'a curăţit de necurăţia ei, ea s'a întors acasă.

5Femeia a rămas însărcinată şi a trimes vorbă lui David, zicînd: ,,Sînt însărcinată.``

6Atunci David a trimes următoarea poruncă lui Ioab: ,,Trimete-mi pe Urie, Hetitul.`` Şi Ioab a trimes pe Urie la David.

7Urie a venit la David, care l -a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului, şi despre mersul războiului.

8Apoi David a zis lui Urie: ,,Pogoară-te acasă, şi spală-ţi picioarele.`` Urie a ieşit din casa împărătească, şi a fost urmat de un dar din partea împăratului.

9Dar Urie s'a culcat la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpînului său, şi nu s'a pogorît acasă la el.

10Au dat de ştire lui David despre aceasta, şi i-au spus: ,,Urie nu s'a pogorît la el casă.`` Şi David a zis lui Urie: ,,Nu vii tu oare din călătorie? Pentruce nu te-ai pogorît acasă?``

11Urie a răspuns lui David: ,,Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab şi slujitorii domnului meu sînt tăbărîţi în cîmp, şi eu să intru în casă să mănînc şi să beau şi să mă culc cu nevastă-mea! Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.``

12David a zis lui Urie: ,,Mai rămîi şi astăzi aici, şi mîne îţi voi da drumul.`` Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi.

13David l -a poftit să mănînce şi să bea cu el, şi l -a îmbătat; şi seara. Urie a ieşit şi s'a culcat cu slujitorii stăpînului său, dar nu s'a pogorît acasă.

14A doua zi dimineaţa, David a scris o scrisoare lui Ioab, şi a trimes -o prin Urie.

15În scrisoarea aceasta scria: ,,Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei, şi trageţi-vă înapoi dela el, ca să fie lovit şi să moară.``

16Ioab, împresurînd cetatea, a pus pe Urie în locul pe care -l ştia apărat de ostaşi viteji.

17Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s'au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David, şi a fost ucis şi Urie, Hetitul.

18Ioab a trimes un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă.

19Şi a dat solului următoarea poruncă: ,,Cînd vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei,

20poate că se va mînia şi va zice: ,Pentruce v'aţi apropiat de cetate să luptaţi împotriva ei? Nu ştiaţi că se aruncă săgeţi din vîrful zidului?

21Cine a omorît pe Abimelec, fiul lui Ierubeşet? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vîrful zidului o piatră de moară, şi n'a murit el la Tebeţ? Pentruce v-aţi apropiat de zid?` Atunci să -i spui: ,A murit şi robul tău Urie, Hetitul.``

22Solul a plecat; şi, la sosire, a istorisit lui David tot ce -i poruncise Ioab.

23Solul a zis lui David: ,,Oamenii aceia au fost mai tari decît noi; făcuseră o ieşire împotriva noastră în cîmp, şi i-am dat înapoi noastră în cîmp, şi i-am dat înapoi pînă la intrarea porţii,

24dar arcaşii au tras de pe vîrful zidului asupra slujitorilor tăi, şi mulţi din slujitorii împăratului au fost ucişi, şi a murit şi robul tău Urie, Hetitul.``

25David a zis solului: ,,Iată ce să spui lui Ioab: ,Nu te munci pentru întîmplarea aceasta, căci sabia doboară cînd pe unul, cînd pe altul; bate cetatea cu putere, dărîmă -o. Şi tu, îmbărbătează -l!``

26Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise, şi a plîns pe bărbatul ei.

27După ce au trecut zilele de jale, David a trimes s'o ia, şi a primit -o în casa lui. Ea i -a fost nevastă, şi i -a născut un fiu. Fapta lui David n'a plăcut Domnului.

1Domnul a trimes pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i -a zis: ,,Într'o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac.

2Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi.

3Săracul n'avea nimic decît o mieluşa, pe care o cumpărase; o hrănea, şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mînca din aceeaş bucată de pîne cu el, bea din acelaş pahar cu el, dormea la sînul lui, şi o privea ca pe fata lui.

4A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s'a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prînz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului, şi a gătit -o pentru omul care venise la el.``

5David s'a aprins foarte tare de mînie împotriva omului acestuia, şi a zis lui Natan: ,,,Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.

6Şi să dea înapoi patru miei, pentrucă a săvîrşit fapta aceasta, şi n'a avut milă.``

7Şi Natan a zis lui David: ,,Tu eşti omul acesta!`` Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Eu te-am uns împărat peste Israel, şi te-am scăpat din mîna lui Saul;

8te-am făcut stăpîn pe casa stăpînului tău, am pus la sînul tău nevestele stăpînului tău, şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atîta, aş mai fi adăugat.

9Pentruce dar au dispreţuit tu cuvîntul Domnului, făcînd ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie..., Hetitul; ai luat de nevastă pe nevastă-sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.

10Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentrucă M'ai dispreţuit, şi pentrucă ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.`

11Aşa vorbeşte Domnul. ,Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta, şi voi lua de subt ochii tăi, pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.

12Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucru acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.``

13David a zis lui Natan: ,,Am păcătuit împotriva Domnului!`` Şi Natan a zis lui David: ,,Domnul îţi iartă păcatul..., nu vei muri.

14Dar, pentrucă ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să -L hulească, săvîrşind fapta aceasta, fiul care ţi s'a născut, va muri.``(2Sam11-12.14)

1După aceea, iată ce s'a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit -o.

2Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, şi -i venea greu lui Amnon să -i facă ceva.

3Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.

4El i -a zis: ,,Pentruce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?`` Amnon i -a răspuns: ,,Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.``

5Ionadab i -a zis: ,,Culcă-te în pat, şi fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să -i spui: ,Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească subt ochii mei o mîncare, ca s'o văd şi s'o iau din mîna ei.``

6Amnon s'a culcat şi s'a făcut bolnav. Împăratul a venit să -l vadă, şi Amnon a zis împăratului: ,,Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte subt ochii mei şi să le mănînc din mîna ei.``

7David a trimes să spună Tamarei înlăuntrul odăilor ei: ,,Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte -i o mîncare.``

8Tamar s'a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămîntat -o, a pregătit turte înaintea lui, şi le -a copt;

9luînd apoi tigaia, le -a răsturnat înaintea lui.`` Dar Amnon n'a vrut să mănînce. El a zis: ,,Scoateţi pe toată lumea afară.`` Şi toată lumea a ieşit afară dela el.

10Atunci Amnon a zis Tamarei: ,,Adu-mi mîncarea în odaie, şi s'o mănînc din mîna ta.`` Tamar a luat turtele pe cari le făcuse, şi le -a dus fratelui său Amnon, în odaie.

11Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat -o şi i -a zis: ,,Vino, soro, şi culcă-te cu mine.``

12Ea i -a răspuns: ,,Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta.

13Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.``

14Dar el n'a vrut s'o asculte; a silit -o, a necinstit -o şi s'a culcat cu ea.

15Apoi Amnon a urît -o foarte mult, mai mult decît o iubise. Şi i -a zis: ,,Scoală-te, şi du-te!``

16Ea i -a răspuns: ,,Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.``

17El n'a vrut s'o asculte şi, chemînd băiatul care -i slujea, a zis: ,,Izgoneşte dela mine pe femeia aceasta, scoate -o afară, şi încuie uşa după ea!``

18Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos -o afară, şi a încuiat uşa după ea.

19Tamar şi -a presărat cenuşă pe cap, şi şi -a sfîşiat haina pestriţă; a pus mîna în cap, şi a plecat ţipînd.

20Fratele ei Absalom, i -a zis: ,,A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.`` Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.

21Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s'a mîniat foarte tare.

22Absalom n'a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să -l urască, pentrucă necinstise pe soru-sa Tamar.(2Sam 13.1-22)Vladimir-Adrian 20 septembrie 2011 10:34 (UTC)

Mi s-ar parea mai normal sa rectifici ce ti se pare neadecvat decat sa inlocuiesti cu ce ai scris tu. Toate semnalarile de mai sus sunt minore si tin de interpretarea textului, nu de inventie. Iuliana 20 septembrie 2011 10:43 (UTC)

E fals ceea ce spui, unele sunt pur şi simplu invenţii absolute (că David vedea de acolo întregul oraş, că Tamar a trăit în disperare până la sfârşitul vieţii sale), altele sunt omisiuni grosiere (pedepsele date lui David), altele sunt erori grosolane de interpretare ( că David a dat dovada de o urmă de slăbiciune, nu a făcut un mare păcat aranjând moartea lui Urie şi că Tamar l-a refuzat pe Amnon pentru că era fecioară, nu pentru că era o relaţie extramaritală)Vladimir-Adrian 20 septembrie 2011 11:32 (UTC)

Iar mie mi se pare ca absolutizezi detaliile. Este probabil ca David sa fi vazut orasul de pe acoperis, dat fiind ca avea un palat care probabil era mai inalt decat casele din jur; omisiunile pot fi completate; faptul ca Tamara era fecioara (textul nu mentioneaza un sot), ca era sora lui Amnon si ca evident nu erau casatoriti sunt elemente cu caracter cumulativ care duc la ideea unei profanari deosebit de grave. Samd. Rectificarile si completarile mi s-ar parea suficiente. Iuliana 20 septembrie 2011 11:50 (UTC)

1.Aici nu introducem date posibile, este posibil să fie aşa dar este posibil să nu fie aşa, nu avem de ce să introducem date posibile.

2. ,,Amon s-a îndrăgostit de Tamara, dar Tamara era fecioară și l-a refuzat pe Amon.", asta spune articolul, textul biblic nu spune asta, ci altceva, deci sintagma e greşită.

3. Samd ţine loc de argumente concrete? 4. Cum ar fi ca pe un material cum ar fi articolul David să fac 20-25 corecturi, reformulări, adăugiri, eliminare de interpretări eronate, înşelătoare numai pentru că cineva nu citeşte şi textul biblic atunci când compune un material. Păi nu ar fi mai uşor să-l citească atunci când face materialul şi atunci nu ar fi nicio discuţie?Vladimir-Adrian 20 septembrie 2011 12:10 (UTC)

Ma rog, la 1. e o problema de interpretare: textele noastre au scop documentar, edificator sau ambele? La 2. Sintagma mi se pare incompleta, nu gresita. La 4., mie mi se pare ca ar fi foarte civilizat sa faci corecturi/completari pe un text existent :). De obicei, pe OW incercam sa ne completam si corectam unii pe altii, nu sa ne "inlocuim".

Si, daca suntem la capitolul nu-vreau-sa-stau-dupa-altii-sa-corectez, gasesc ca se cuvine sa folosesti textul Bibliei Ortodoxe pentru citate in toate articolele despre personaje biblice, ca sa nu trebuiasca sa stea altii dupa tine ca sa inlocuiasca versiunea Cornilescu (neoprotestanta) pe care o folosesti tu cel mai frecvent cu traducerile ortodoxe autorizate (versiunea Sf. Sinod sau versiunea Anania). Iarta-mi iritarea si pisalogeala, dar ultima chestiune mi se pare importanta pentru coerenta enciclopediei. Iuliana 20 septembrie 2011 12:43 (UTC)

1. Textele noastre au un caracter edificator, adică lămuritor, nu numai documentar. Dar tu vrei să edifici cititorul spunând o chestie inventată (neintenţionat) care este doar posibilă, ea putând fi foarte bine şi falsă şi anume că de pe acoperişul palatului se vedea tot oraşul. De ce n-am adăuga şi avea o cămaşă roşie şi pantaloni albaştri, şi asta e posibil.

2 Sintagma ,,Amon s-a îndrăgostit de Tamara, dar Tamara era fecioară și l-a refuzat pe Amon." sugerează:

a) Amon i-a propus o relaţie sentimentală, de iubire. Asta e fals. Amon i-a propus să se culce cu ea. (vezi textul)

b) ea l-a refuzat pentru că era fecioară. De obicei faptul că cineva era fecioară nu constituia un motiv de respingere, ci regula era următoarea: Fetele erau fecioare, cunoşteau un băiat şi dacă se plăceau, băiatul o cerea în căsătorie şi apoi se culcau unul cu altul. Textul biblic nu lasă să se înţeleagă că în cazul Tamarei se întâmpla altceva. Adică cumva că ea ar fi dorit să se păstreze fecioară în general sau că ar fi vrut să se păstreze fecioară pentru altul pe care l-ar fi plăcut.

4. Am explicat, nu mai revin.

5. Unele subiecte le aveam scrise mai demult, ţi-am explicat asta la un moment dat. Altele le-am înlocuit eu cu versiunea ortodoxă (d.e căsătoria şi alte câteva, nu-mi mai amintesc acum), la cele absolut noi folosesc Biblia Ortodoxă. Înlocuirile se fac pe parcurs, apropo, am văzut că unele înlocuiri le-ai făcut greşit la articolul Elisei: foarte multe trimiteri sunt la Ieremia în loc să fie pe la Cărţile Regilor, trebuie înlocuite.Vladimir-Adrian 20 septembrie 2011 13:52 (UTC)

1. Bine, parca nu erai de acord cu ironia... 2. Nu sunt de acord cu interpretarea pe care o dai textului initial, dar n-am nimic impotriva unei completari. 5. Da, eu ma refeream si la citatul pe care-l dai in discutie si in care trimiti tot la versiunea Cornilescu. La articolul despre Elisei istoricul reviziilor sugereaza ca esti singurul contribuitor, probabil aveai in minte alt articol. Iuliana 20 septembrie 2011 14:40 (UTC)

1. Ironia nu e chestiune creştinească, nici nu am vrut să fiu ironic. Dacă tu, chiar dacă este evident că nu ai dreptate, spui că e o chestiune de ,,interpretare" (am citat) adăugirea că David putea vedea întreg oraşul (vezi mai sus), atunci nu-mi rămâne decât să-ţi dau un alt detaliu perfect posibil care, deşi este posibil, nu-l adăugăm. Există şi raţionament prin analogie.

2. Întreabă doi-trei oameni la întâmplare şi citează exact propoziţia şi o să vezi că am dreptate. Asta ar fi şi culmea să te opui adăugirilor pe baza Bibliei.

3. Da, am pus eu greşit trimiterile, le voi înlocui cu prima ocazie.Vladimir-Adrian 20 septembrie 2011 19:34 (UTC)

Deci cand tu ironizezi, se cheama argumentatie :). Daca tu nu vezi nici o diferenta intre afirmatia hagiografului si respectiv a ta, eu ma opresc aici. Pace. Iuliana 20 septembrie 2011 20:10 (UTC)

Când îţi spun că nu a fost nicio intenţie ironică îţi spun adevărul, nu obişnuiesc să mă ascund după cuvinte, dacă tu ai perceput-o ironic, e treaba ta. Îţi spun încă o dată limpede că, văzând că nu vrei în ruptul capului să admiţi că afirmaţia introdusă era greşită (cea cu David care vedea întregul oraş), spunând că dacă e posibil să fie aşa, atunci poate fi lăsată aşa (cam asta era ideea), am spus şi eu un lucru posibil ca să fie mai clară lipsa ta de argumente.

Trebuie să-ţi dai seama de unele lucruri

1. Când ai greşit cu o chestie nu mergi până-n pânzele albe cu argumentaţia ta în ideea să nu cazi prost în ochii celorlalţi căci e o chestiune mai importantă că aceea e o greşeală decât că tu ai greşit la un moment dat, asta se întâmplă tuturor în fiecare zi. Şi ceilalţi îşi dau şi ei seama că o dai cotită sau o întorci ca la Buzău sau că te ascunzi după cireşi, că nu sunt copii de grădiniţă, ci oameni maturi cu scaun la cap

2. Când avem de-a face cu o discuţie despre un lucru important, cum ar fi acela legat de Biblie, trebuie să elimini absolut total gândul că cineva ţi-e antipatic sau că te enervează la culme. Căci aceste lucruri îţi întunecă mintea dar şi inima şi apoi spui diverse lucruri, în unele din ele nici tu nu crezi.

Mă opresc, am obosit, azi am făcut o excepţie cu această discuţie lungă, erau unele inexactităţi prea mari ca să închid ochii. Îţi spun sincer: un evaluator serios nu dădea mai mult de 5,5-6 pentru articolul David.Vladimir-Adrian 20 septembrie 2011 21:14 (UTC)