Dioscor al Alexandriei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(Nu s-au afișat 13 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
'''Dioscor I al Alexandriei''' a fost [[patriarh]] sau papă al Alexandriei între anii 444 și 451.
 
'''Dioscor I al Alexandriei''' a fost [[patriarh]] sau papă al Alexandriei între anii 444 și 451.
  
 
==Controversă==
 
==Controversă==
Dioscor I al Alexandriei este considerat [[sfânt]] de către bisericile [[Biserica din Alexandria (coptă)|coptă]], [[Biserica Antiohiei (Siriacă)|siriacă]] şi alte biserici [[Biserici Vechi-Orientale|ortodoxe orientale]]. El este considerat, în general, un  [[eretic]] de către [[Biserica Ortodoxă]], deşi unii comentatori, cum ar fi Anatolie şi [[Ioan S. Romanides]] consideră că Dioscor a fost demis la [[Sinodul de la Calcedon|Calcedon]] (451) nu din cauza credinţei, ci din cauza gravelor sale erori administrative de la [[Sinodul tâlhăresc de la Efes]] (449), unde a avut loc reabilitarea ereticului [[Eutihie]] şi atacul contra lui [[Flavian mărturisitorul|Flavian]] şi pentru că acesta (Dioscor) l-a excomunicat pe Papa [[Leo cel Mare|Leo I al Romei]] şi pentru că la Calcedon a refuzat să apară în faţa sinodului deşi fusese convocat de trei ori.<ref>[http://www.romanity.org/htm/rom.06.en.orthodox_and_oriental_orthodox_consultation.htm Consultări ortodoxe şi ortodoxe orientale: sprijinul lui Leo al Romei pentru Teodoret, sprijinul lui Dioscor al Alexandriei pentru Eutihie şi ridicarea anatemelor] de John S. Romanides</ref>
+
Dioscor I al Alexandriei este considerat [[sfânt]] de către bisericile [[Biserica din Alexandria (coptă)|coptă]], [[Biserica Antiohiei (siriacă)|siriacă]] şi alte biserici [[Biserici Vechi-Orientale|ortodoxe orientale]]. El este considerat, în general, un  [[eretic]] de către [[Biserica Ortodoxă]], deşi unii comentatori, cum ar fi Anatolie şi Ioan S. Romanides consideră că Dioscor a fost demis la [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon (451) nu din cauza credinţei, ci din cauza gravelor sale erori administrative de la [[Sinodul tâlhăresc de la Efes]] (449), unde a avut loc reabilitarea ereticului [[Eutihie]] şi atacul contra lui [[Flavian Mărturisitorul|Flavian]] şi pentru că acesta (Dioscor) l-a excomunicat pe Papa [[Leon cel Mare|Leon I al Romei]], precum şi pentru că la Calcedon a refuzat să apară în faţa sinodului deşi fusese convocat de trei ori.<ref>[http://www.romanity.org/htm/rom.06.en.orthodox_and_oriental_orthodox_consultation.htm Consultări ortodoxe şi ortodoxe orientale: sprijinul lui Leon al Romei pentru Teodoret, sprijinul lui Dioscor al Alexandriei pentru Eutihie şi ridicarea anatemelor] de John S. Romanides</ref>
  
 
Caracterul şi poziţia sa sunt subiect de dispută între bisericile ortodox orientale pe de o parte şi bisericile ortodoxă răsăriteană şi romano-catolică pe de altă parte.
 
Caracterul şi poziţia sa sunt subiect de dispută între bisericile ortodox orientale pe de o parte şi bisericile ortodoxă răsăriteană şi romano-catolică pe de altă parte.
  
Bisericile ortodoxe orientale sunt acuzate, în general, de celelalte biserici că acceptă [[eutihianism|doctrina eutihiană]] a [[monofizism]]ului&mdash;acest fapt este respins de către bisericile în cauză, deoarece ele îl consideră pe Eutihie ca fiind eretic eretic, la fel ca toate celelalte biserici, şi prin aceea că s-au răscumpărat din această erezie la Al Doilea Sinod de la Efes,<ref>Istoria Bisericii Copte de [[w:Iris Habib Elmasry|Iris Habib Elmasry]] Volumul I</ref> dar acest lucuru ocupă un loc important în diferenţele dintre aceste biserici orientale şi celelalte biserici creştine care au mult mai numeroşi adepţi, dar şi în conflictele civile şi fricţiunile din acea epocă şi din cele de după din [[Imperiul Roman de Răsărit]].  
+
Bisericile ortodoxe orientale sunt acuzate, în general, de celelalte biserici că acceptă [[eutihianism|doctrina eutihiană]] a [[monofizism]]ului&mdash;acest fapt este respins de către bisericile în cauză, deoarece ele îl consideră pe Eutihie ca fiind eretic, la fel ca toate celelalte biserici, şi prin aceea că s-au răscumpărat din această erezie la Al Doilea Sinod de la Efes,<ref>Istoria Bisericii Copte de [[w:Iris Habib Elmasry|Iris Habib Elmasry]] Volumul I</ref> dar acest lucru ocupă un loc important în diferenţele dintre aceste biserici orientale şi celelalte biserici creştine care au mult mai numeroşi adepţi, dar şi în conflictele civile şi fricţiunile din acea epocă şi din cele de după din [[Imperiul Roman de Răsărit]].  
  
De aici, în încurcătura tipică a [[schismă|schismelor]], conform cu principalele facţiuni creştine, el a fost mai degrabă un [[Patriarh al Alexandriei]] care a devenit eretic, care într-un joc de putere preventiv, caracteristic megalomaniei, a încercat să îi excomunice pe mulţi alţi episcopi care se opuneau credinţei sale în monofizism, inclusiv pe Leo. <!-- ref:vezi mai degrabă ceea ce spun documentele istorice de la [[Al Doilea Sinod de la Efes]]. --->
+
De aici, în încurcătura tipică a [[schismă|schismelor]], conform cu principalele facţiuni creştine, el a fost mai degrabă un [[Listă a patriarhilor Alexandriei|Patriarh al Alexandriei]] care a devenit eretic, care într-un joc de putere preventiv, caracteristic megalomaniei, a încercat să îi excomunice pe mulţi alţi episcopi care se opuneau credinţei sale în monofizism, inclusiv pe Leon. <!-- ref:vezi mai degrabă ceea ce spun documentele istorice de la [[Al Doilea Sinod de la Efes]]. --->
  
În consecinţă, el a fost [[excomunicare|excomunicat]] de către Leo, cel mai probabil la imediat după începerea anului 450, ca o reacţie la controversele de la [[Al Doilea Sinod de la Efes]], pe care îl prezidase la cererea împăratului în dauna lui Leo.  
+
În consecinţă, el a fost [[excomunicare|excomunicat]] de către Leon, cel mai probabil imediat după începerea anului 450, ca o reacţie la controversele de la [[Sinodul tâlhăresc de la Efes]], pe care îl prezidase la cererea împăratului în dauna lui Leon. Acesta trebuia să fie al patrulea [[sinod ecumenic]] dar poate fi descris doar ca fără efect şi ciudat, fiind caracterizat de hotărâri luate în absenţa dezbaterilor, decizii prin care personalităţi importante ale facţiunilor creştine erau măcelărite ''in absentia'' prin excomunicare şi ale cărui decizii, au fost, în consecinţă, toate anulate de Leo dar şi de către următorul [[sinod ecumenic]] din 451, numit [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (numit pe scară largă ca Sinodul IV Ecumenic de către majoritatea Bisericilor Creştine importante; în schimb, Bisericile Ortodoxe Orientale numite anterior acceptă Sinodul II de la Efes ca fiind canonic şi nu acceptă Sinodul de la Calcedon şi nici [[Crezul|Crezul Calcedonian]]).
  
Acesta trebuia să fie al patrulea [[sinod ecumenic]] dar poate fi descris doar ca fără efect şi ciudat, fiind caracterizat de hotărâri luate în absenţa dezbaterilor, decizii prin care personalităţi importante ale facţiunilor creştine erau măcelărite ''in absentia'' prin excomunicare şi ale cărui decizii, au fost, în consecinţă, toate anulate de Leo dar şi de către urmăptorul [[sinod ecumenicl]] din 451, numit [[Sinodul de la Calcedon]] (Numit pe scară largă ca Sinodul IV Ecumenic de către majoritatea Bisericilor Creştine importante. În schimb, Bisericile Ortodoxe Orientale numite anterior acceptă Sinodul II de la Efes ca fiind canonic şi nu acceptă Sinodul de la Calcedon şi nici [[Crezul Calcedonian]].)
+
Cealaltă parte implicată în controversă, în afară de Dioscor, este Leon, fiecare considerându-l pe celălalt eretic. Principalii factori din spatele acestei dispute sunt încă actuali şi constituie subiectul discuţiilor dintre biserici.<ref>[http://sor.cua.edu/Ecumenism/20000509oomtg3.html Biserica Ortodosă Siriacă]</ref>
  
Cealaltă parte implicată în controversă, în afară de Dioscor, este Leo, fiecare considerându-l pe celălalt eretic. Principalii factori din spatele acestei dispute sunt încă actuali şi constituie subiectul dicuţiilor dintre biserici.<ref>[http://sor.cua.edu/Ecumenism/20000509oomtg3.html Biserica Ortodosă Siriacă]</ref>  
+
Cercetări recente sugerează că atât Leon cât şi Dioscor au fost ortodocşi pentru că ambii erau de acord cu Sfântul [[Chiril al Alexandriei]], în special cu cele ''Doisprezece Capitole'', cu toate că fiecare fusese considerat eretic de către partea cealaltă <ref>[http://www.romanity.org/htm/rom.06.en.orthodox_and_oriental_orthodox_consultation.htm Consultări ortodoxe şi ortodoxe orientale: Sprijinul lui Leon al Romei pentru Teodoret, sprijinul lui Dioscor al Alexandriei pentru Eutihie şi ridicarea anatemelor] de John S. Romanides</ref>.
  
Cercetări recente sugerează că atât Leo cât şi Dioscor sunt ortodocşi pentru că ei sunt de acord cu Sfântul [[Chiril al Alexandriei]], în special cu cel Doisprezece Capitole, cu toate că fiecare fusese considerat eretic de către partea cealaltă <ref>[http://www.romanity.org/htm/rom.06.en.orthodox_and_oriental_orthodox_consultation.htm Consultări ortodoxe şi ortodoxe orientale: Sprijinul lui Leo al Romei pentru Teodoret, sprijinul lui Dioscor al Alexandriei pentru Eutihie şi ridicarea anatemelor] de John S. Romanides</ref>.
+
În Mai 1973, după cincisprezece secole, Papa [[Șenuda al III-lea (Gayyid) al Alexandriei]] l-a vizitat pe Papa [[Paul al VI-lea al Romei|Paul al VI-lea]] al Romei şi au declarat că au o credinţă comună referitor la firea lui Hristos, subiect care provocase schisma Bisericii la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]].<ref>[http://www.coptic.net/articles/MonophysitismReconsidered.txt Coptic.net Monofizism reconsiderat]</ref> Totuşi, acest fapt este disputat, deoarece principalii lideri ai schismei ne-calcedoniene au condamnat în mod distinct înţelegerile Sfântului Chiril cu Sfântul Ioan al Antiohiei. De exemplu, Timotei Ailouros (ucenicul şi succesorul lui Dioscor), a scris: "Chiril... după ce a lămurit în chip minunat o înţeleaptă mărturisire a Ortodoxiei, s-a arătat nestatornic şi trebuie mustrat pentru că a propovăduit o învăţătură contrară: după ce mai înainte a afirmat că trebuie să vorbim de o (singură) Fire a lui Dumnezeu Cuvântul, a distrus dogma pe care o formulase şi a fost prins mărturisind două Firi ale lui Hristos."
 +
<ref>Timotei Ailouros, "Epistole către Kalonymos," ''Patrologia Graeca'', Vol LXXXVI, Col. 276; citat în ''The Non Chalcedonian Heretics'', p. 13. Vezi şi [http://orthodoxinfo.com/ecumenism/mono_history.aspx "The History of the Persistant Monophysite Rejection of St. Cyril of Alexandria's Teaching on the Two Natures of Christ"]</ref>
  
În Mai 1973, după cincisprezece secole, Papa [[Shenouda al III-lea (Gayyid) al Alexandriei]] l-a vizitat pe Papa [[Paul al VI-lea al Romei|Paul al VI-lea]] al Romei şi au declarat că au o credinţă comună referitor la firea lui Hristos, subiect care a cauzat schisma Bisericii la [[Sinodul de la Calcedon]].<ref>[http://www.coptic.net/articles/MonophysitismReconsidered.txt Coptic.net Monofizism reconsiderat]</ref> Totuşi, acest fapt este disputat, deoarece principalii lideri ai schismei ne-calcedoniene au condamnat în mod distinct înţelegerile Sfântului Chiril cu Sfântul Ioan al Antiohiei. De exemplu, Timotei Ailouros (ucenicul şi succesorul lui Dioscor), a scris: "Chiril... having excellently articulated the wise proclamation of Orthodoxy, showed himself to be fickle and is to be censured for teaching contrary doctrine: after previously proposing that we should speak of one nature of God the Word, he destroyed the dogma that he had formulated and is caught professing two Natures of Christ."<ref>Timothy Ailouros, "Epistles to Kalonymos," ''Patrologia Graeca'', Vol LXXXVI, Col. 276; quoted in The Non Chalcedonian Heretics, p. 13. See also [http://orthodoxinfo.com/ecumenism/mono_history.aspx "The History of the Persistant Monophysite Rejection of St. Cyril of Alexandria's Teaching on the Two Natures of Christ"]</ref>
+
O declaraţie similară a fost stabilită între Bisericile ortodoxe orientale şi Biserica Ortodoxă răsăriteană în anii 1990. În vara lui 2001, Patriarhiile Ortodoxă Coptă şi Ortodoxă Greacă de Alexandria au convenit să-şi recunoască reciproc [[botez]]ul făcut de cealaltă.<ref>[[Biserica din Alexandria (coptă)#Sinodul de la Calcedon]]</ref>.
  
A similar declaration was reached between the Oriental Orthodoxy churches and the Eastern Orthodoxy churches in the 1990s. In the summer of 2001, the Coptic Orthodox and Greek Orthodox Patriarchates of Alexandria agreed to mutually recognize baptisms performed in each other's churches<ref>[[Church of Alexandria (Coptic)#Council of Chalcedon]]</ref>.
+
==Prima parte a vieţii==
 
+
Înainte de a deveni Papă, Dioscor a slujit ca decan al [[Şcoala catehetică din Alexandria|Şcolii catehetice din Alexandria]] şi a fost secretarul personal al lui [[Chiril al Alexandriei|Sfântului Chiril cel Mare]], Patriarh al Alexandriei, pe care l-a însoţit la [[Sinodul III Ecumenic]] care s-a ţinut la [[Efes]].  
==Early life==
 
Before being a Pope Dioscorus served as the dean of the [[Catechetical School of Alexandria]], and was the personal secretary of [[Cyril of Alexandria|Saint Cyril the Great, Patriarch of Alexandria]], whom he accompanied to the [[Third Ecumenical Council]] held at [[Ephesus]].  
 
  
 
==Eutihie și Nestorie==
 
==Eutihie și Nestorie==
In his struggle against [[Nestorie]], St. [[Cyril of Alexandria|Cyril]] explained the union between the two natures of Christ (His Divinity and His Humanity) as "inward and real without any division, change, or confusion." He rejected the Antiochian theory of "indwelling," or "conjunction," or "close participation" as insufficient to reveal the real unification. He charged that their theory permitted the division of the two hypostasis of Christ just as Nestorius taught.
+
În lupta sa împotriva lui [[Nestorie]], Sfântul [[Chiril al Alexandriei|Chiril]] a explicat unirea dintre cele două firi ale lui Hristos (dumnezeirea şi umanitatea sa) ca "lăuntrică şi adevărată fără nici o separare, schimbare sau confuzie." El a respins teoria antiohiană a "sălăşluirii" sau "suprapunerii" sau "participării apropiate" ca nefiind pe deplin capabile să exprime unirea cea adevărată. El a acuzat teoria aceasta că permite divizarea celor două ipostasuri ale lui Hristos exact la fel cum a propovăduit Nestorie.
  
Thus the traditional Orthodox formula adopted by Cyril and Dioscorus was "one incarnate nature" which translated in Greek to ''[[Miaphysitism|mia-physis]]'' and not ''mono-physis''. They meant by ''mia'': one; not "single one", but "unity one"; "out of two natures"; as Dioscorus stated. He insisted on "the one nature" of Christ to assert Christ's oneness, as a tool to defend the Church's faith against Nestorianism. Thus Christ is at once God and man.
+
Astfel, formula ortodoxă tradiţională adoptată de Chiril şi Dioscor a fost "o singură fire întrupată" care se traduce în greceşte prin ''[[Miafizitism|mia-physis]]'' şi nu prin ''mono-physis''. Ei au înţeles prin ''mia'': unul; dar nu "unul singur" ci "unul în unitate"; "altceva decât două firi"; aşa cum a declarat Dioscor. El a insistat pe "o singură fire" a lui Hristos pentru a afirma unitatea, identitatea unică a lui Hristos, ca unealtă de apărare a credinţei Bisericii împotriva nestorianismului. Astfel, Hristos este Dumnezeu şi om într-unul singur.
  
On the other hand the Antiochian formula was "two natures after the union" which is translated to ''dio physis''. This formula explained Christ as two natures; Son of God, and Son of Man, and that God did not suffer nor did He die.
+
Pe de altă parte, formula antiohiană era "două firi după unire" care se traduce prin ''dio physis''. Această formulă explică faptul că Hristos are două firi, el fiind Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului şi aceea că Dumnezeu nu suferă şi nici nu moare.
  
St. Cyril himself accepted the Antiochian formula, in his agreements with St. John of Antioch:
+
Sfântul Chiril însuşi a acceptat formula antiohiană în înţelegerile sale cu Sfântul Ioan al Antiohiei:
  
:"With regard to the Evangelical and Apostolic expressions concerning the Lord, we know that men who are skilled in theology make some of them common to the one Person, while they divide others between the two Natures, ascribing those that are fitting to God to Divinity of Christ, and those that are lowly to His Humanity. On reading these sacred utterances of Yours, and finding that we ourselves think along the same lines&mdash;for there is one Lord, one Faith, one Baptism&mdash;we glorified God the Saviour of all"<ref>John Karmiris, ''Dogmatic and Creedal Statements of the Orthodox Church'', Vol. 1, Athens, 1960. p. 154, quoted in ''The Non-Chalcedonian Heretics'', p. 11</ref>
+
:"Cu privire la exprimările evanghelice şi apostolice referitoare la Domnul, ştim că oamenii care sunt pricepuţi în ale teologiei le-au atribuit pe unele din ele Persoanei celei una, în timp ce pe celelalte le-au împărţit  între cele două Firi, pe cele care erau potrivite lui Dumnezeu atribuindu-le dumnezeirii lui Hristos, iar pe cele care erau mai umile, firii Sale umane. Citind aceste sfinte cuvinte ale Voastre şi găsind că noi înşine gândim în acelaşi mod&mdash;pentru că este un Domn, o credinţă, un Botez&mdash;am dat slavă lui Dumnezeu, Mântuitorul tuturor"<ref>Ioan Karmiris, ''Declaraţii dogmatice şi de crez ale Bisericii Ortodoxe'', Vol. 1, Atena, 1960. p. 154, citat în ''Ereticii ne-calcedonieni'', p. 11</ref>
  
A struggle occurred between Eutyches and [[Theodoret]]. Eutyches was an [[archimandrite]] of a [[monastery]] in Constantinople. He defended the formula "one nature" against that of "two natures." He concluded that the Godhead absorbed the manhood of Christ. Theodoret accused Eutyches and Cyril, and published a long attack on them. The council of Constantinople was held in 448, and Eutyches was condemned and exiled.
+
A urmat o luptă între Eutihie şi [[Teodoret din Cyr|Teodoret]]. Eutihie a fost un [[arhimandrit]] al unei [[mănăstire|mănăstiri]] din Constantinopol. El a apărat formula "o singură fire" împotriva a "două firi." El a conchis că dumnezeirea absorbise umanitatea lui Hristos. Teodoret i-a acuzat pe Eutihie şi pe Chiril şi a publicat o lungă lucrare polemică împotriva lor. Sinodul de la Calcedon a avut loc în 448, Eutihie fiind condamnat şi exilat.
  
Leo originally wrote to Eutyches praising his zeal in opposing the Nestorian dualism. But he later changed his mind; perhaps when he heard that the emperor wrote to Dioscorus calling him to a council to be held to discuss that matter. Leo, who was not part of the conflict between the Alexandrian and the Antiochian Christology, sent his famous Tome (letter) to Constantinople -- not to work for reconciliation of the parties, but to defame the Alexandrian theologians.
+
Iniţial, Leon i-a scris lui Eutihie lăudându-i zelul în combaterea dualismului nestorian. Dar mai târziu, s-a răzgândit; probabil atunci când a auzit că împăratul i-a scris lui Disocor, chemându-l la un sinod la care să se discute acest subiect. Leon, care nu fusese implicat în conflictul dintre hristologiile alexandrină şi antiohiană, a trimis la Constantinopol faimosul său ''Tomos'' (scrisoare) - dar nu pentru a împăca părţile în conflict, ci pentru a-i defăima teologii alexandrini.
  
 
==Sinodul al II-lea de la Efes==
 
==Sinodul al II-lea de la Efes==
Then Emperor Theodosius II convened the [[Second Council of Ephesus]] (called the "Sinodul tâlhăresc din Efes") in 449 and asked Dioscorus to exercise supreme authority over it as president. Eutyches was rehabilitated because he offered to repent and also because Leo wrote to  Flavian saying that he should be kind to him, and to accept him if he repented.
+
Atunci, împăratul Teodosie al II-lea a convocat [[Sinodul tâlhăresc de la Efes|Sinodul II de la Efes]] (numit şi „''Sinodul tâlhăresc de la Efes''”), în 449 şi i-a cerut lui Dioscor să exercite o autoritate supremă asupra lucrărilor, ca preşedinte al sinodului. Eutihie a fost reabilitat deoarece s-a oferit să se căiască şi deoarece Leo i-a scris lui Flavian spunându-i că trebuie să fie amabil cu Eutihie şi să-l ierte dacă se căieşte.
  
 
==Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon==
 
==Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon==
Then on [[July 28]], 450, Emperor [[Theodosius II|Theodosius]] died and his sister [[Pulcheria the Empress|Pulcheria]] and her consort [[Marcian]] were declared emperors. Pulcheria supported Rome against Alexandria. She gathered signatures for the "Tome" of Leo to be introduced as the basic paper for a new council to be held at Chalcedon. At the same time, she decided not to let Rome hold supreme authority in the church. She refused Leo's demand to hold the council in Italy, but insisted that it would be held in the East. Although the [[council of Chalcedon]] is believed to have condemned Eutyches, the man with whom it really dealt was Dioscorus, for Eutyches was already in North Syria, where he had been exiled before the council met.
+
Apoi, în [[28 iulie]] 450, împăratul [[Teodosie al II-lea|Teodosie]] a murit iar sora sa [[Pulcheria Împărăteasa]] şi soţul ei [[Marcian]] au fost încoronaţi ca împăraţi. Pulcheria a sprijinit Roma împotriva Alexandriei. Ea a strâns semnături pentru "Tomul" lui Leo ca acesta să fie considerat ca baza discuţiilor pentru un nou sinod care urma să se ţină la Calcedon. În acelaşi timp, ea a decis să nu lase Romei autoritatea supremă în Biserică. Ea a refuzat cererea lui Leo de a se ţine sinodul în Italia, sinodul fiind ţinut, în schimb, în Răsărit. Deşi se consideră că [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] l-a condamnat pe Eutihie, cel asupra căruia s-a îndreptat sinodul într-adevăr a fost Dioscor, deoarece Eutihie se afla deja în Siria de Nord, unde fusese exilat înainte de începerea sinodului.
  
During the council, Dioscorus explained why they should retain the formula "one incarnate nature of God the Word" (a formula which had already been vindicated and defined at the [[Third Ecumenical Council|First Council of Ephesus]]). On hearing "one nature," some bishops in the council shouted, "Eutyches says these things also." Here Dioscorus clarified the Alexandrian view, saying, "We do not speak of confusion, neither of division, nor of change." Dioscorus tried to make his position clear: that he did not accept "two natures after the union," but he had no objection to "''from'' two natures after the union."
+
În timpul sinodului, Dioscor a explicat de ce trebuia păstrată formula "o Fire întrupată a lui Dumnezeu Cuvântul" (o formulă care fusese deja justificată şi definită la [[Sinodul III Ecumenic|Primul Sinod de la Efes]]). Când au auzit "o singură fire," unii episcopi au strigat că "Eutihie a spus şi el aceste lucruri." Aici, Dioscor a clarificat opinia alexandrină, spunând: "Nu vorbim despre amestecare [contopire], nici despre împărţire [divizare], nici despre schimbare." Dioscor a încercat să-şi prezinte clar poziţia: aceea că el nu accepta "două Firi după unire," dar că nu avea obiecţii la formula "''din'' două firi după unire."
  
When the judges started the order of the acts of the Council, Paschasinus, the Roman delegate, said, "We have orders from Rome that Dioscorus should not have a place in this council. If this is violated he should be cast out." When the judges asked about what Dioscorus did, the Roman delegate replied, "He has dared to conduct a council without the authorization of the apostolic see in Rome, a thing which has never happened and which ought not to have happened."
+
Când prezidiul a început prezentarea ordinii de zi a sinodului, Paschasinus, delegatul roman, a spus: "Avem dispoziţii de la Roma ca Dioscor să nu aibă un loc în acest sinod. Dacă acest lucru se întâmplă, atunci el trebuie dat afară." Când prezidiul a întrebat ce făcuse Dioscor, delegatul roman a replicat: "A îndrăznit să prezideze un sinod fără autorizarea Scaunului apostolic al Romei, un lucru care nu s-a mai întâmplat până acum şi care nu se cuvine să se mai întâmple."
  
It was the emperor's favor that the council had to draw out Alexandria and declare a new formula to bring the entire Church in the east under the leadership of Constantinople. They used Leo as a tool to accomplish their objective through his enmity to Alexandria, looking upon it as an obstacle in realizing his papal authority on the Church over the world.
+
Împăratul a cerut sinodului să-i înlăture pe alexandrini şi să proclame o nouă formulă de credinţă care să aducă întreaga Biserică din Răsărit sub autoritatea Constantinopolului. Aceştia s-au folosit de Leon ca de o unealtă pentru a-şi atinge scopul, folosindu-se de ostilitatea lui faţă de Alexandria, pe care o privea ca un obstacol în instaurarea autorităţii papale peste Biserica din lumea întreagă.
  
The verdict of the commissioners was announced: Dioscorus of Alexandria, [[Juvenal of Jerusalem]], Thalassius of Caesarea, Eusebius of Ancyra, Eutathius of Berytus, and Basil of Seleucia&mdash;these were the men who had been responsible for the decisions of the second council of Ephesus, and should as such all be deposed. Thus the Patriarch of Alexandria was exiled to Gangra Island. In fact, Dioscorus was not condemned by name at Chalcedon because of his theological heresy, but specifically due to his canonical violations at the Robber Synod of Ephesus.
+
Verdictul delegaţilor a fost anunţat: Dioscor al Alexandriei, Iuvenalie al Ierusalimului, Talasie al Cezareei, Eusebiu al Ancyrei, Eustaţie de Berytus şi Vasile al Seleuciei &mdash;aceştia erau oamenii responsabili de deciziile de la Sinodul al II-lea de la Efes şi ca atare toţi trebuiau depuşi. Astfel, patriarhul Alexandriei a fost exilat în insula Gangra. De fapt, Dioscor nu a fost condamnat nominal la Calcedon din cauza ereziei sale teologice, ci din cauza nerespectării canoanelor la Sinodul tâlhăresc de la Efes.
  
==New formula of faith==
+
==Noua formulă de credinţă==
Under strong pressure, the bishops of the council accepted a new formula of faith, so that Alexandria would not acquire theological precedence. Yet when the delegates attempted to impose the papal authority upon the universal church, silence turned into revolt. Leo announced, in his repeatedly angry letters, his resistance to the council because it regarded Rome and Constantinople as equal.
+
Sub o presiune puternică, episcopii de la sinod au acceptat noua formulă de credinţă, astfel încât Alexandria va pierde autoritatea teologică. În plus, atunci când delegaţii au încercat să impună autoritatea papală peste Biserica universală, tăcerea s-a transformat în revoltă. În scrisori repetate şi mânioase, Leo şi-a făcut cunoscută opoziţia la acest sinod deoarece considera Roma şi Constantinopolul egale.
  
 
==Exilul lui Dioscor==
 
==Exilul lui Dioscor==
After those incidents, a messenger from Constantinople arrived in Alexandria announcing the exile of the Patriarch Dioscorus, and the appointment of an Alexandrian priest named [[Proterius of Alexandria|Proterius]] as an imperial, i.e., alien/foreign/non-Egyptian, patriarch over Alexandria, with the approval of the emperor. He threatened whoever dared to show disobedience. The [[Melchite]] patriarch who was appointed by the emperor became surrounded by soldiers willing to punish those who might resist the imperial command.
+
După aceste incidente, un mesager de la Constantinopol a ajuns la Alexandria unde a anunţat exilul patriarhului Dioscor şi numirea unui preot alexandrin care se numea [[Proterius de Alexandria|Proterius]] ca patriarh imperial, i.e., străin/ne-egiptean, peste Alexandria, acesta având aprobarea împăratului. El a ameninţat pe orice va încerca să-şi arate nesupunerea. Patriarhul [[melchit]], care fusese numit de împărat, s-a înconjurat de soldaţi care pedepseau pe toţi cei care se opuneau poruncilor imperiale.
 
 
In the year 457 Patriarch Dioscorus died in exile, and when the Copts heard that, they met with the clergymen and elected Timothy, the disciple of Dioscorus, to be the new Patriarch. This became a regular practice of the Coptic Church, who have not been reconciled to the Orthodox Patriarchates to this day.
 
  
Dioscorus I (died c. 454/457) in Asia Minor, [[September 11]], 454.<ref>[http://www.newadvent.org/cathen/05019a.htm Catholic Encyclopedia]</ref>
+
În anul 457, pe [[11 septembrie]], patriarhul Dioscor a murit în exil, în Asia Mică.<ref>[http://www.newadvent.org/cathen/05019a.htm Catholic Encyclopedia]</ref> Când copţii au auzit acest lucru, ei s-au adunat împreună cu clerul şi l-au ales pe Timotei, ucenicul lui Dioscor, să fie noul patriarh. Acest lucru a devenit o practică regulată în Biserica Coptă, care încă nu s-a împăcat cu Patriarhiile Ortodoxe nici până în zilele noastre.
  
  
Linia 76: Linia 72:
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==
 
*[[Listă a patriarhilor de Alexandria]]
 
*[[Listă a patriarhilor de Alexandria]]
*[[Biserica Ortodoxă Coptă]]
+
*[[Biserica din Alexandria (coptă)]]
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 91: Linia 87:
  
  
[[Categorie:Sfinţi egipteni|Dioscor I, Papă al Alexandriei]]
+
[[Categorie:Sfinți egipteni|Dioscor I, Papă al Alexandriei]]
[[Categorie:Patriarhi de Alexandria]]
+
[[Categorie:Patriarhi ai Alexandriei|Dioscor I, Papă al Alexandriei]]
  
 
[[ar:ديوسقورس الأول]]
 
[[ar:ديوسقورس الأول]]
 
[[en:Dioscorus of Alexandria]]
 
[[en:Dioscorus of Alexandria]]

Versiunea de la data 5 decembrie 2018 06:29

Dioscor I al Alexandriei a fost patriarh sau papă al Alexandriei între anii 444 și 451.

Controversă

Dioscor I al Alexandriei este considerat sfânt de către bisericile coptă, siriacă şi alte biserici ortodoxe orientale. El este considerat, în general, un eretic de către Biserica Ortodoxă, deşi unii comentatori, cum ar fi Anatolie şi Ioan S. Romanides consideră că Dioscor a fost demis la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451) nu din cauza credinţei, ci din cauza gravelor sale erori administrative de la Sinodul tâlhăresc de la Efes (449), unde a avut loc reabilitarea ereticului Eutihie şi atacul contra lui Flavian şi pentru că acesta (Dioscor) l-a excomunicat pe Papa Leon I al Romei, precum şi pentru că la Calcedon a refuzat să apară în faţa sinodului deşi fusese convocat de trei ori.[1]

Caracterul şi poziţia sa sunt subiect de dispută între bisericile ortodox orientale pe de o parte şi bisericile ortodoxă răsăriteană şi romano-catolică pe de altă parte.

Bisericile ortodoxe orientale sunt acuzate, în general, de celelalte biserici că acceptă doctrina eutihiană a monofizismului—acest fapt este respins de către bisericile în cauză, deoarece ele îl consideră pe Eutihie ca fiind eretic, la fel ca toate celelalte biserici, şi prin aceea că s-au răscumpărat din această erezie la Al Doilea Sinod de la Efes,[2] dar acest lucru ocupă un loc important în diferenţele dintre aceste biserici orientale şi celelalte biserici creştine care au mult mai numeroşi adepţi, dar şi în conflictele civile şi fricţiunile din acea epocă şi din cele de după din Imperiul Roman de Răsărit.

De aici, în încurcătura tipică a schismelor, conform cu principalele facţiuni creştine, el a fost mai degrabă un Patriarh al Alexandriei care a devenit eretic, care într-un joc de putere preventiv, caracteristic megalomaniei, a încercat să îi excomunice pe mulţi alţi episcopi care se opuneau credinţei sale în monofizism, inclusiv pe Leon.

În consecinţă, el a fost excomunicat de către Leon, cel mai probabil imediat după începerea anului 450, ca o reacţie la controversele de la Sinodul tâlhăresc de la Efes, pe care îl prezidase la cererea împăratului în dauna lui Leon. Acesta trebuia să fie al patrulea sinod ecumenic dar poate fi descris doar ca fără efect şi ciudat, fiind caracterizat de hotărâri luate în absenţa dezbaterilor, decizii prin care personalităţi importante ale facţiunilor creştine erau măcelărite in absentia prin excomunicare şi ale cărui decizii, au fost, în consecinţă, toate anulate de Leo dar şi de către următorul sinod ecumenic din 451, numit Sinodul de la Calcedon (numit pe scară largă ca Sinodul IV Ecumenic de către majoritatea Bisericilor Creştine importante; în schimb, Bisericile Ortodoxe Orientale numite anterior acceptă Sinodul II de la Efes ca fiind canonic şi nu acceptă Sinodul de la Calcedon şi nici Crezul Calcedonian).

Cealaltă parte implicată în controversă, în afară de Dioscor, este Leon, fiecare considerându-l pe celălalt eretic. Principalii factori din spatele acestei dispute sunt încă actuali şi constituie subiectul discuţiilor dintre biserici.[3]

Cercetări recente sugerează că atât Leon cât şi Dioscor au fost ortodocşi pentru că ambii erau de acord cu Sfântul Chiril al Alexandriei, în special cu cele Doisprezece Capitole, cu toate că fiecare fusese considerat eretic de către partea cealaltă [4].

În Mai 1973, după cincisprezece secole, Papa Șenuda al III-lea (Gayyid) al Alexandriei l-a vizitat pe Papa Paul al VI-lea al Romei şi au declarat că au o credinţă comună referitor la firea lui Hristos, subiect care provocase schisma Bisericii la Sinodul de la Calcedon.[5] Totuşi, acest fapt este disputat, deoarece principalii lideri ai schismei ne-calcedoniene au condamnat în mod distinct înţelegerile Sfântului Chiril cu Sfântul Ioan al Antiohiei. De exemplu, Timotei Ailouros (ucenicul şi succesorul lui Dioscor), a scris: "Chiril... după ce a lămurit în chip minunat o înţeleaptă mărturisire a Ortodoxiei, s-a arătat nestatornic şi trebuie mustrat pentru că a propovăduit o învăţătură contrară: după ce mai înainte a afirmat că trebuie să vorbim de o (singură) Fire a lui Dumnezeu Cuvântul, a distrus dogma pe care o formulase şi a fost prins mărturisind două Firi ale lui Hristos." [6]

O declaraţie similară a fost stabilită între Bisericile ortodoxe orientale şi Biserica Ortodoxă răsăriteană în anii 1990. În vara lui 2001, Patriarhiile Ortodoxă Coptă şi Ortodoxă Greacă de Alexandria au convenit să-şi recunoască reciproc botezul făcut de cealaltă.[7].

Prima parte a vieţii

Înainte de a deveni Papă, Dioscor a slujit ca decan al Şcolii catehetice din Alexandria şi a fost secretarul personal al lui Sfântului Chiril cel Mare, Patriarh al Alexandriei, pe care l-a însoţit la Sinodul III Ecumenic care s-a ţinut la Efes.

Eutihie și Nestorie

În lupta sa împotriva lui Nestorie, Sfântul Chiril a explicat unirea dintre cele două firi ale lui Hristos (dumnezeirea şi umanitatea sa) ca "lăuntrică şi adevărată fără nici o separare, schimbare sau confuzie." El a respins teoria antiohiană a "sălăşluirii" sau "suprapunerii" sau "participării apropiate" ca nefiind pe deplin capabile să exprime unirea cea adevărată. El a acuzat teoria aceasta că permite divizarea celor două ipostasuri ale lui Hristos exact la fel cum a propovăduit Nestorie.

Astfel, formula ortodoxă tradiţională adoptată de Chiril şi Dioscor a fost "o singură fire întrupată" care se traduce în greceşte prin mia-physis şi nu prin mono-physis. Ei au înţeles prin mia: unul; dar nu "unul singur" ci "unul în unitate"; "altceva decât două firi"; aşa cum a declarat Dioscor. El a insistat pe "o singură fire" a lui Hristos pentru a afirma unitatea, identitatea unică a lui Hristos, ca unealtă de apărare a credinţei Bisericii împotriva nestorianismului. Astfel, Hristos este Dumnezeu şi om într-unul singur.

Pe de altă parte, formula antiohiană era "două firi după unire" care se traduce prin dio physis. Această formulă explică faptul că Hristos are două firi, el fiind Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului şi aceea că Dumnezeu nu suferă şi nici nu moare.

Sfântul Chiril însuşi a acceptat formula antiohiană în înţelegerile sale cu Sfântul Ioan al Antiohiei:

"Cu privire la exprimările evanghelice şi apostolice referitoare la Domnul, ştim că oamenii care sunt pricepuţi în ale teologiei le-au atribuit pe unele din ele Persoanei celei una, în timp ce pe celelalte le-au împărţit între cele două Firi, pe cele care erau potrivite lui Dumnezeu atribuindu-le dumnezeirii lui Hristos, iar pe cele care erau mai umile, firii Sale umane. Citind aceste sfinte cuvinte ale Voastre şi găsind că noi înşine gândim în acelaşi mod—pentru că este un Domn, o credinţă, un Botez—am dat slavă lui Dumnezeu, Mântuitorul tuturor"[8]

A urmat o luptă între Eutihie şi Teodoret. Eutihie a fost un arhimandrit al unei mănăstiri din Constantinopol. El a apărat formula "o singură fire" împotriva a "două firi." El a conchis că dumnezeirea absorbise umanitatea lui Hristos. Teodoret i-a acuzat pe Eutihie şi pe Chiril şi a publicat o lungă lucrare polemică împotriva lor. Sinodul de la Calcedon a avut loc în 448, Eutihie fiind condamnat şi exilat.

Iniţial, Leon i-a scris lui Eutihie lăudându-i zelul în combaterea dualismului nestorian. Dar mai târziu, s-a răzgândit; probabil atunci când a auzit că împăratul i-a scris lui Disocor, chemându-l la un sinod la care să se discute acest subiect. Leon, care nu fusese implicat în conflictul dintre hristologiile alexandrină şi antiohiană, a trimis la Constantinopol faimosul său Tomos (scrisoare) - dar nu pentru a împăca părţile în conflict, ci pentru a-i defăima teologii alexandrini.

Sinodul al II-lea de la Efes

Atunci, împăratul Teodosie al II-lea a convocat Sinodul II de la Efes (numit şi „Sinodul tâlhăresc de la Efes”), în 449 şi i-a cerut lui Dioscor să exercite o autoritate supremă asupra lucrărilor, ca preşedinte al sinodului. Eutihie a fost reabilitat deoarece s-a oferit să se căiască şi deoarece Leo i-a scris lui Flavian spunându-i că trebuie să fie amabil cu Eutihie şi să-l ierte dacă se căieşte.

Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon

Apoi, în 28 iulie 450, împăratul Teodosie a murit iar sora sa Pulcheria Împărăteasa şi soţul ei Marcian au fost încoronaţi ca împăraţi. Pulcheria a sprijinit Roma împotriva Alexandriei. Ea a strâns semnături pentru "Tomul" lui Leo ca acesta să fie considerat ca baza discuţiilor pentru un nou sinod care urma să se ţină la Calcedon. În acelaşi timp, ea a decis să nu lase Romei autoritatea supremă în Biserică. Ea a refuzat cererea lui Leo de a se ţine sinodul în Italia, sinodul fiind ţinut, în schimb, în Răsărit. Deşi se consideră că Sinodul de la Calcedon l-a condamnat pe Eutihie, cel asupra căruia s-a îndreptat sinodul într-adevăr a fost Dioscor, deoarece Eutihie se afla deja în Siria de Nord, unde fusese exilat înainte de începerea sinodului.

În timpul sinodului, Dioscor a explicat de ce trebuia păstrată formula "o Fire întrupată a lui Dumnezeu Cuvântul" (o formulă care fusese deja justificată şi definită la Primul Sinod de la Efes). Când au auzit "o singură fire," unii episcopi au strigat că "Eutihie a spus şi el aceste lucruri." Aici, Dioscor a clarificat opinia alexandrină, spunând: "Nu vorbim despre amestecare [contopire], nici despre împărţire [divizare], nici despre schimbare." Dioscor a încercat să-şi prezinte clar poziţia: aceea că el nu accepta "două Firi după unire," dar că nu avea obiecţii la formula "din două firi după unire."

Când prezidiul a început prezentarea ordinii de zi a sinodului, Paschasinus, delegatul roman, a spus: "Avem dispoziţii de la Roma ca Dioscor să nu aibă un loc în acest sinod. Dacă acest lucru se întâmplă, atunci el trebuie dat afară." Când prezidiul a întrebat ce făcuse Dioscor, delegatul roman a replicat: "A îndrăznit să prezideze un sinod fără autorizarea Scaunului apostolic al Romei, un lucru care nu s-a mai întâmplat până acum şi care nu se cuvine să se mai întâmple."

Împăratul a cerut sinodului să-i înlăture pe alexandrini şi să proclame o nouă formulă de credinţă care să aducă întreaga Biserică din Răsărit sub autoritatea Constantinopolului. Aceştia s-au folosit de Leon ca de o unealtă pentru a-şi atinge scopul, folosindu-se de ostilitatea lui faţă de Alexandria, pe care o privea ca un obstacol în instaurarea autorităţii papale peste Biserica din lumea întreagă.

Verdictul delegaţilor a fost anunţat: Dioscor al Alexandriei, Iuvenalie al Ierusalimului, Talasie al Cezareei, Eusebiu al Ancyrei, Eustaţie de Berytus şi Vasile al Seleuciei —aceştia erau oamenii responsabili de deciziile de la Sinodul al II-lea de la Efes şi ca atare toţi trebuiau depuşi. Astfel, patriarhul Alexandriei a fost exilat în insula Gangra. De fapt, Dioscor nu a fost condamnat nominal la Calcedon din cauza ereziei sale teologice, ci din cauza nerespectării canoanelor la Sinodul tâlhăresc de la Efes.

Noua formulă de credinţă

Sub o presiune puternică, episcopii de la sinod au acceptat noua formulă de credinţă, astfel încât Alexandria va pierde autoritatea teologică. În plus, atunci când delegaţii au încercat să impună autoritatea papală peste Biserica universală, tăcerea s-a transformat în revoltă. În scrisori repetate şi mânioase, Leo şi-a făcut cunoscută opoziţia la acest sinod deoarece considera Roma şi Constantinopolul egale.

Exilul lui Dioscor

După aceste incidente, un mesager de la Constantinopol a ajuns la Alexandria unde a anunţat exilul patriarhului Dioscor şi numirea unui preot alexandrin care se numea Proterius ca patriarh imperial, i.e., străin/ne-egiptean, peste Alexandria, acesta având aprobarea împăratului. El a ameninţat pe orice va încerca să-şi arate nesupunerea. Patriarhul melchit, care fusese numit de împărat, s-a înconjurat de soldaţi care pedepseau pe toţi cei care se opuneau poruncilor imperiale.

În anul 457, pe 11 septembrie, patriarhul Dioscor a murit în exil, în Asia Mică.[9] Când copţii au auzit acest lucru, ei s-au adunat împreună cu clerul şi l-au ales pe Timotei, ucenicul lui Dioscor, să fie noul patriarh. Acest lucru a devenit o practică regulată în Biserica Coptă, care încă nu s-a împăcat cu Patriarhiile Ortodoxe nici până în zilele noastre.


Casetă de succesiune:
Dioscor al Alexandriei
Precedat de:
Chiril I
Patriarh al Alexandriei
444-451
Urmat de:
Proterie (succesiune calcedoniană)
Timotei al II-lea (succesiune necalcedoniană)



A se vedea și

Note

Surse

Legături externe