Dimitrie cel Nou din Basarabi: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Legături externe)
(Cinstirea Sfântului Dimitrie cel Nou în România)
Linia 37: Linia 37:
 
După căderea comunismului, pelerinajele s-au reluat, crescând în amploare an de an, spre a ajunge unul din cele mai importante din România, după cel al Sfintei [[Parascheva de la Iaşi|Parascheva]] de la Iaşi. Racla cu moaştele sfântului, deschisă, este scoasă în fiecare an spre cinstire de către credincioşi, fiind aşezată sub un baldachin, lângă Catedrala Patriarhală din Bucureşti.  
 
După căderea comunismului, pelerinajele s-au reluat, crescând în amploare an de an, spre a ajunge unul din cele mai importante din România, după cel al Sfintei [[Parascheva de la Iaşi|Parascheva]] de la Iaşi. Racla cu moaştele sfântului, deschisă, este scoasă în fiecare an spre cinstire de către credincioşi, fiind aşezată sub un baldachin, lângă Catedrala Patriarhală din Bucureşti.  
  
 +
[[Image:Basarabovo-Monastery-Bulgaria-Church-Iconostasis.jpg|right|thumb|Iconostasul bisericii mănăstirii din Basarabovo, Bulgaria]]
 
În anul 2005, o icoană cuprinzând părticele din moaştele Sfântului a fost dăruită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Bisericii Bulgariei, fiind aşezată în mănăstirea de la Basarabovo, locul unde s-a nevoit sfântul.
 
În anul 2005, o icoană cuprinzând părticele din moaştele Sfântului a fost dăruită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Bisericii Bulgariei, fiind aşezată în mănăstirea de la Basarabovo, locul unde s-a nevoit sfântul.
  

Versiunea de la data 25 octombrie 2008 19:02

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi (sau Basarabov) a trăit în secolul al XIII-lea, în vremea ţaratului vlaho-bulgar. S-a născut în satul Basarabi (în Bulgaria de azi) şi s-a nevoit într-o peşteră în apropiere. Moaştele sale se găsesc în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, drept pentru care, datorită evlaviei credincioşilor de aici, Sfântul a primit şi numele de ocrotitor al Bucureştilor. Prăznuirea sa se face pe 27 octombrie.


Viaţa

Sfântul Dimitrie cel Nou a trăit în secolul al XIII-lea. S-a născut în satul Basarabi, lângă Rusciuc (Bulgaria de azi) aflat pe marginea râului Lom, în vremea ţaratului vlaho-bulgar al lui Petru şi Ioniţă Asan. A fost o vreme păstor. Îmbrăţişând însă viaţa monahală, a intrat într-o mânăstire orânduită într-o peşteră din apropierea locului său de origine (mănăstirea mai există şi în zilele noastre). Nevoindu-se cu post, rugăciune şi priveghere, s-a învrednicit de darul facerii de minuni. Cunoscându-şi dinainte ceasul morţii, şi-a ales ca mormânt un loc apropiat, între două pietre unde singur s-a dus şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Mai multe nu se cunosc despre viaţa Sfântului, care ar fi rămas necunoscut dacă nu ar fi fost descoperit din mila lui Dumnezeu.

Descoperirea Sfintelor sale Moaşte şi mutarea lor

După mai multă vreme, crescând apele râului Lom, s-a surpat malul de lângă peşteră şi au căzut mai multe pietre din stâncă, între care cele între care se aflau moaştele Sfântului, care au căzut în apă. Iar după o vreme, Sfântul s-a arătat unei fete bolnave, zicându-i să-l scoată din apă, iar el o va tămădui. Copila a zis părinţilor ei, care au mers împreună cu preoţi şi cu o mulţime mare de oameni, au aflat moaştele oamenilor neputrezite şi luminate.

Ştirea despre aflarea moaştelor Sfântului s-a răspândit repede, astfel că domnitorul Munteniei de atunci a trimis mai mulţi preoţi şi boieri ca să le ia şi să le aducă la biserica de la Curtea domnească. Însă nevoind atunci Sfântul să meargă la Bucureşti, după ce au mers o vreme, în dreptul unei fântâni, moaştele s-au făcut foarte grele şi nu au mai putut fi mutate. Atunci, punând moaştele Sfântului într-un car la care au înjugat doi junci neînvăţaţi, i-au lăsat să meargă unde vor voi, iar aceştia s-au întors în satul Basarabi. Întorcându-se trimişii la Bucureşti şi povestind cele întâmplate, domnitorul Munteniei a trimis atunci bani şi s-a ridicat o biserică în cinstea Cuviosului Dimitrie acolo, unde au fost aşezate şi moaştele Sfântului, făcând multe minuni.

În vremea războiului între Imperiul Rus şi cel Otoman, între 1769-1774, cucerind ruşii întreaga zonă, au ajuns şi în câteva sate de peste Dunăre, între care şi Basarabi, de unde moaştele Sfântului au fost luate de generalul Petru Salticov spre a fi duse în Rusia. Însă un creştin din Valahia, Hagi Dimitrie, le-a cerut de la general ca răsplată şi răscumpărare pentru cele suferite în timpul războiului. Generalul a dăruit atunci moaştele Sfântului Ţării Româneşti, fiind primite de mitropolitul de atunci, Grigorie al II-lea al Ungrovlahiei şi de tot poporul cu mare cinste. Moaştele Sfântului au fost aşezate în Catedrala mitropolitană a Ungrovlahiei, la Bucureşti, unde se găsesc până astăzi. În vremea aceea, pentru rugăciunile Sfântului, a încetat nu doar războiul, ci şi o epidemie de ciumă ce se pornise în acea vreme. Mâna dreaptă a Sfântului a fost trimisă însă la Kiev.

În timpul Primului Război Mondial, în perioada ocupaţiei germane, mai mulţi soldaţi bulgari au încercat să ia moaştele Sfântului din Catedrală, pentru a le duce în Bulgaria. Dar aflând bucureştenii, s-a făcut tulburare mare în oraş, astfel încât chiar germanii au dat dispoziţii ca aliaţii lor bulgari să înapoieze moaştele Sfântului.

Minunile

Mai multe din aceste minuni s-au petrecut şi cu moaştele sale, încă de când erau încă la Basarabi. Căci din prea multa evlavie către sfântul, mai mulţi credincioşi şi credincioase au încercat să fure părticele din acestea, fie nu s-au putut mişca din loc, fie au rămas ca împietriţi, pentru că sfântul nu voia să îngăduie asemenea lucruri, astfel că numai după ce şi-au cerut iertare de la Sfântul Dimitrie au putut pleca vindecaţi.

Un episcop de Preslav, pe nume Ioanichie, îmbolnăvind-se greu, a fost adus la biserica Sfântului şi, adus fiind de cei care îl purtau în vremea Sfintei Liturghii, după trei ceasuri s-a ridicat sănătos, putând să umble singur.

De asemeni, de când moaştele Sfântului au fost aduse la Bucureşti, Cuviosul Dimitrie a făcut multe minuni, aducând vindecări, ocrotind oraşul şi dăruind multe binecuvântări celor ce se închină cu credinţă la Sfintele sale Moaşte.

DE COMPLETAT

Cinstirea Sfântului Dimitrie cel Nou în România

Sfântul Dimitrie a fost primit cu mare bucurie şi evlavie în România. Aducând multe binecuvântări oraşului şi ţării, evlavia credincioşilor faţă de acesta a crescut mereu. Se obişnuia a scoate moaştele sale în procesiune prin oraş sau pe câmpuri în vremea epidemiilor, a secetei sau ploilor. În ziua de prăznuire a Sfântului, uneori chiar dinainte, racla cu moaştele Sfântului este deschisă, spre a fi cinstită de credincioşi.

În perioada comunistă, pelerinajele la moaştele Sfântului nu au mai putut avea aceeai amploare. Totuşi evlavia credincioşilor faţă de dânsul nu a scăzut, iar el a continuat să ocrotească oraşul, ţara şi Patriarhia însăşi. În anul 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis generalizarea cultului său în întreaga Biserică Ortodoxă Română, ceea ce s-a şi făcut, printr-o slujbă specială, în 27 octombrie 1955.

După mărturia fericitului întru adormire patriarh Teoctist, ajutorul Sfântului Dimitrie s-a făcut simţit şi în ultimii ani ai comunismului, când regimul Ceauşescu a încercat, fără succes, mutarea Patriarhiei de la locul său [citare / referință critică necesară].

După căderea comunismului, pelerinajele s-au reluat, crescând în amploare an de an, spre a ajunge unul din cele mai importante din România, după cel al Sfintei Parascheva de la Iaşi. Racla cu moaştele sfântului, deschisă, este scoasă în fiecare an spre cinstire de către credincioşi, fiind aşezată sub un baldachin, lângă Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Iconostasul bisericii mănăstirii din Basarabovo, Bulgaria

În anul 2005, o icoană cuprinzând părticele din moaştele Sfântului a fost dăruită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Bisericii Bulgariei, fiind aşezată în mănăstirea de la Basarabovo, locul unde s-a nevoit sfântul.

Datorită numărului mare al credincioşilor veniţi, care stau ore, uneori zeci de ore la rând spre a se închina Sfintelor Moaşte, numărul zilelor în care racla este aşezată spre cinstire aici a crescut progresiv, ajungând în 2008 la şase zile (23-28 ctombrie). Cu ocazia pelerinajului din 2008, spre bucuria credincioşilor evlavioşi, au fost aduse din Grecia, spre cinstire împreună cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, părticele din moaştele Sfântului Apostol Pavel.

Imnografie

Tropar (glasul al 8-lea):

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip,
căci luând crucea ai urmat lui Hristos
şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător,
ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
Pentru aceasta, şi cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.

Condac (glasul al 8-lea):

Apărător al său, nebiruit şi neînfrânt,
ca cel ce prin tine din nevoi s-a izbăvit,
te pune înaintea oraşului tău, Dimitrie;
şi, ca cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, de toate nevoile izbăveşte-l,
ca să strigăm ţie:
Bucură-te, făcătorule de minuni, Dimitrie!”

Iconografie

  • Sfântul Dimitrie cel Nou se zugrăveşte după chipul sfinţilor cuvioşi, purtând mantie cu glugă, iar în mână ţinând o cruce.

A se vedea şi

Surse

Legături externe