Dimitrie Cantemir

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Portret al lui Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir (1673-1723) a fost un cărturar de formație umanistă și de reputație europeană, elev al „școlii mari” a Patriarhiei de Constantinopol cu profesori formați în universitățile Apusului, îndeosebi la Padova. Cantemir a fost un istoric, geograf, filozof, muzicolog, orientalist, cunoscător al multor limbi străine, lăsând posterității și unele lucrări filozofice, în care apar numeroase elemente de teologie ortodoxă, precum și lucrări teologice.

Cantemir este primul român care scrie o lucrare privitoare la doctrina altei religii. În Rusia, Cantemir a scris înspre apărarea doctrinei și tradiției Bisericii Ortodoxe față de învățăturile luterane, calvine și catolice. Deși lucrările teologice nu se ridică la valoarea lucrărilor sale istorice (Descriptio Moldaviae, Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor, Istoria imperiului otoman), lucrările discutate mai jos îl așează pe Dimitrie Cantemir printre premergătorii teologiei ortodoxe românești[1].

„În zilele noastre tot norodul ține de biserica creștinească a Răsăritului. Nu se îndoiește nimeni de slova credinței, nimeni nu se arată fără luare-aminte față de vreuna dintre porunci și nu face nimic din cele oprite de biserică. O erezie sau un eretic nu s-au arătat vreodată în Moldova și cu atât mai puțin s-ar fi putut răspândi. Poate că pricina este și că norodul nu a primit niciodată învățătura scolastică și cea vicleană a clevetitorilor, ci a crezut că simplitatea Evangheliei și învățătura Sfinților Părinți bisericești sunt îndestulătoare pentru mântuirea sufletului și fără școală.”
(Dimitrie Cantemir[2])

Divanul

Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea sau giudețul sufletului cu trupul, tipărită la Iași, în 1698, cu text românesc și grecesc, era o carte de educație morală în spirit ortodox, o carte de îndrumare creștinească sau de zidire sufletească, cu o antologie de texte și de învățături luate din Sfânta Scriptură, din filozofii antici și gânditorii mai noi.

Tema lucrării este raportul dintre om și lume, prezentat sub forma unei dispute sau dialog între lume și omul înțelept, trup și suflet, materie și spirit, păcat și virtute, pe baza celor spuse de Sfântul Apostol Pavel (la Gal. V, 17).

În epoca patristică tema a fost dezbătută de Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Efrem Sirul, iar mai târziu de Filip Solitarul, scriitor ascetic bizantin din sec. XI (în lucrarea Dioptra), de Mihail Choniates în sec. XII (în lucrarea Personificări felurite de gâlceavă și mai ales de judecată), pe care Dimitrie Cantemir i-a putut avea ca model. A putut folosi, de asemenea, unele lucrări teologice și filozofice medievale (Thesaurus biblicus, o lucrare a teologului unitarian lituanian Andrei Wissowatius ș.a.).

Analizând cuprinsul acestei lucrări, se constată că Dimitrie Cantemir se situează în gândirea sa între morala creștină și etica filozofică. Lucrarea are multe elemente profane, adevărurile de credință le explică sau le apără cu ajutorul rațiunii, ca un filozof, și nu ca un teolog. Detesta izolarea și asceza predicată de unii scriitori patristici și postpatristici, punând accentul pe viața de aici, și nu pe cea de dincolo. Cu toate acestea, Divanul poate fi considerat și ca o lucrare de morală creștină și de spiritualitate ortodoxă românească.

Icoana de nezugrăvit a științei sacrosante

Lucrarea Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (Imaginea științei sacre, care nu se poate zugrăvi), scrisă în anul 1700, la Constantinopol, a fost concepută în două volume, din care a redactat numai primul.

Tratează diferite probleme de filozofie și de teologie:

  • teoria cunoașterii (socotind că izvorul ei este revelația divină)
  • originea universului (pe care-l socotește creat de Dumnezeu)
  • progresul creației (având o concepție deistă, Dumnezeu nu mai intervine în desfășurarea vieții universului după creație)
  • problema timpului (noțiunea de timp fiind latentă, subordonată ideii de eternitate a divinității)
  • problema liberului arbitru și a predestinației, pe care caută să le împace.

Deci, toate problemele filozofice pe care le pune caută să le rezolve în spiritul doctrinei creștine. Se pare că a fost influențat de filosofia medicului și alchimistului Hamand Johan Baptist van Helmont (1577-1644). Forma de expunere este aceea a unei convorbiri între Creator și creatură, într-o formă alegorică.

Activitatea în Rusia

Dispute teologice

O altă lucrare, de data aceasta numai de teologie, a fost scrisă în perioada șederii sale în Rusia.

Se intitulează Loca obscura in Catechist, quae ab anonymo authore slaveno idiomate edita et Pervoe ucenie otrokom intitulata est, dilucidata autore Demetrio Cantemirio (Locuri obscure în Catehismul tipărit în slavonește de un autor anonim sub titlul «Prima învățătură pentru copii», lămurite de...).

A fost scrisă în latinește, apoi a tradus-o în rusește secretarul său I. Ilinski. Era un răspuns (245 pag. ms.) la lucrarea lui Teofan Procopovici, episcop de Pskov, mai târziu arhiepiscop al Novgorodului și președinte al noului Sinod dirigent al Bisericii ruse, tipărită în 1720, sub titlul menționat mai sus, având ca model catehismele protestante ale vremii (Întâia învățătură a apărut și la Râmnic, în trei ediții: 1726 slavo-română, 1727 și 1734 slavă).

Cărturarul moldovean lămurea învățăturile ortodoxe interpretate greșit de Teofan Procopovici - influențat de protestanți - făcând obiecțiuni și asupra planului Catehismului și a felului în care era prezentat materialul.

Analizând răspunsul dat de Cantemir, impresionează, în primul rând, larga sa informație teologică. El redă o mulțime de citate biblice și patristice, rugăciuni și imnuri din cărțile de cult (Octoih, Ceaslov, Acatist), hotărâri ale Sinoadelor ecumenice ș.a., care-l arată ca un adânc cunoscător al teologiei cu toate ramurile ei (dogmatică, morală, liturgică etc.).

De notat și faptul că el se situează pe poziția de apărător al doctrinei și al tradițiilor Bisericii Ortodoxe față de învățăturile luterane, calvine și catolice.

Sistemul religiei mahomedane

În sfârșit, este de amintită lucrarea Sistemul religiei mahomedane, scrisă tot în Rusia, în latinește, tradusă apoi în rusește și tipărită la Petersburg în 1722, care ar putea fi socotită prima lucrare privitoare la doctrina altei religii, scrisă de un român.

Note

  1. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
  2. Bogdan Honciuc. «Loca obscura...» în cadrul proiectului cantemirian de apărare a ortodoxiei. 2021. URL: https://www.researchgate.net/publication/356144714_Loca_obscura_in_cadrul_proiectului_cantemirian_de_aparare_a_ortodoxiei

Surse

  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.