Diavol: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Galerie de imagini)
Linia 1: Linia 1:
 
{{Îngeri}}
 
{{Îngeri}}
'''Diavolul''' (gr. διάβολος - sl. ''dijavolu'') este o fiinţa spirituală decăzută, un [[înger]] căzut, un duh / spirit rău.
+
[[Image:Iuda primind plata pentru trădarea lui Iisus.jpg|right|200px|left|Viaţa lui Iisus, Iuda primind plata pentru trădarea sa- Giotto di Bondone, sec 13-14, Cappella Scrovegni a Padova ]]
 +
'''Diavolul''' (gr. διάβολος - sl. ''dijavolu'') este un duh (spirit) rău, un [[înger]] căzut<ref>Lc10.18</ref><ref>Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer , spune Iisus</ref>, . El este izgonit din rai din pricina trufiei sale şi aruncat pe pământ.<ref>Apoc12.9</ref> Sub forma şarpelui şiret<ref>Fac3.1</ref> o  ispiteşte pe Eva şi aceasta mănâncă din pomul cunoaşterii binelui şi răului şi apoi îi dă şi lui Adam care mănâncă şi el.<ref>Fac, cap3</ref> Puterea sa este permanent controlată de Dumnezeu, fapt vădit de istoria lui Iov<ref>Iov1.12, 2.6</ref> şi de episodul demonizatului din ţinutul Gadarei<ref>Mc5.1-20, Lc8.26-39</ref>. Dumnezeu nu permite diavolului să ispitească pe om peste puterile sale de a-i rezista, aşa cum spune apostolul Pavel.<ref>1 Cor 10, 13</ref> Iisus a scos duhurile necurate de nenumărate ori în timpul vieţii sale<ref>Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18,Mc5.1-20, Lc8.26-39</ref>Apostolii au avut şi ei această putere încă de pe vremea când Iisus era cu ei.<ref>Mt17.14-21, Mc9.14-29, Lc9.37-43</ref> După înviere apostolilor le-a fost dată puterea deplină de a scoate toate duhurile necurate<ref>Mc 6.7</ref> putându-se folosi şi de post<ref>căci în timpul vieţii Mântuitorului apostolii nu posteau căci mirele era cu ei-Mc2.19</ref><ref>FA5.16, 8.7</ref>Diavolul este prin esenţa lui şiret<ref>Fac3.1</ref> trufaş, ucigaş<ref>(,,el putând să arunce şi trupul şi sufletul în gheenă, cum spune Iisus-Mt10.28, Lc12.4, pentru uciderea trupului vezi şi declaraţia tatălui unui demonizat, care spunea că duhul cel rău vroia să-l omoare, aruncându-l când în foc când în apă-Mc9.22)</ref> , ,,mincinos şi tatăl minciunii", cum spune apostolul Ioan<ref>Ioan 8.44</ref> Şi diavolii cred în Dumnezeu şi se cutremură, cum spune apostolul Iacov<ref>Iac2.9</ref>, având o simplă credinţă dar însoţită numai de fapte rele. Oamenii pot fi posedaţi de unul, cum se întâmplă cel mai adesea dar şi de mai mulţi demoni, cum a fost cazul demonizatului din ţinutul Gadarei, stăpânit de o legiune de demoni<ref>Mc5.9,15, Lc8.30</ref> sau al Mariei Magdalena din care Mântuitorul scosese şapte draci<ref>Mc16.9</ref>Diavolul cutreieră pâmântul şi ispiteşte pe oameni, aşa este arătat în Cartea lui Iov.<ref>Iov1.7,2.2</ref> El este Dumnezeul veacului acestuia<ref>2Cor 4.4</ref>, puterea sa fiind îngăduită de Dumnezeu. La sfărşitul veacurilor toţi demonii vor fi aruncaţi în iazul de foc şi de pucioasă şi vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor. <ref>Apoc20.10</ref>   
  
 
==Nume==
 
==Nume==
 +
[[Image:Adam şi Eva 3.jpg|thumb|100px|right|Adam şi Eva- Lucas Cranach Bătrânul, sec 16, Bode-Museum, Berlin]]
 
În ebraică sau aramaică era cunoscut sub numele de Satan sau Satana (Mt. 4, 10 ; Mc. 4, 15 ; Fapte 5, 3; 26, 18 ; Apoc. 12, 9).
 
În ebraică sau aramaică era cunoscut sub numele de Satan sau Satana (Mt. 4, 10 ; Mc. 4, 15 ; Fapte 5, 3; 26, 18 ; Apoc. 12, 9).
  
Linia 18: Linia 20:
  
 
Când îi este permis, duhul cel rău ispiteşte pe om, şi încearcă să-l dezbine de semeni şi de Dumnezeu, încearcă să sădească ură şi minciună între oameni. Totuşi, această ispitire nu este peste măsurile omului: "Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească" (1 Cor 10, 13).
 
Când îi este permis, duhul cel rău ispiteşte pe om, şi încearcă să-l dezbine de semeni şi de Dumnezeu, încearcă să sădească ură şi minciună între oameni. Totuşi, această ispitire nu este peste măsurile omului: "Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească" (1 Cor 10, 13).
 +
 +
==Note==
 +
<references />
 +
==Bibliografie==
 +
  
 
==Articole conexe==
 
==Articole conexe==

Versiunea de la data 5 noiembrie 2011 13:40

Acest articol face parte din seria
Îngeri
Îngeri și demoni
Înger | Diavol
Îngerul Domnului | Îngerul păzitor
Mihail | Gavriil | Rafail | Uriel
Lucifer
Cele nouă cete îngerești
Prima ierarhie: Serafimi | Heruvimi | Tronuri
A doua ierarhie: Puteri | Stăpâniri | Principate
A treia ierarhie: Virtuți | Arhangheli | Îngeri
Editați această casetă
Viaţa lui Iisus, Iuda primind plata pentru trădarea sa- Giotto di Bondone, sec 13-14, Cappella Scrovegni a Padova

Diavolul (gr. διάβολος - sl. dijavolu) este un duh (spirit) rău, un înger căzut[1][2], . El este izgonit din rai din pricina trufiei sale şi aruncat pe pământ.[3] Sub forma şarpelui şiret[4] o ispiteşte pe Eva şi aceasta mănâncă din pomul cunoaşterii binelui şi răului şi apoi îi dă şi lui Adam care mănâncă şi el.[5] Puterea sa este permanent controlată de Dumnezeu, fapt vădit de istoria lui Iov[6] şi de episodul demonizatului din ţinutul Gadarei[7]. Dumnezeu nu permite diavolului să ispitească pe om peste puterile sale de a-i rezista, aşa cum spune apostolul Pavel.[8] Iisus a scos duhurile necurate de nenumărate ori în timpul vieţii sale[9]Apostolii au avut şi ei această putere încă de pe vremea când Iisus era cu ei.[10] După înviere apostolilor le-a fost dată puterea deplină de a scoate toate duhurile necurate[11] putându-se folosi şi de post[12][13]Diavolul este prin esenţa lui şiret[14] trufaş, ucigaş[15] , ,,mincinos şi tatăl minciunii", cum spune apostolul Ioan[16] Şi diavolii cred în Dumnezeu şi se cutremură, cum spune apostolul Iacov[17], având o simplă credinţă dar însoţită numai de fapte rele. Oamenii pot fi posedaţi de unul, cum se întâmplă cel mai adesea dar şi de mai mulţi demoni, cum a fost cazul demonizatului din ţinutul Gadarei, stăpânit de o legiune de demoni[18] sau al Mariei Magdalena din care Mântuitorul scosese şapte draci[19]Diavolul cutreieră pâmântul şi ispiteşte pe oameni, aşa este arătat în Cartea lui Iov.[20] El este Dumnezeul veacului acestuia[21], puterea sa fiind îngăduită de Dumnezeu. La sfărşitul veacurilor toţi demonii vor fi aruncaţi în iazul de foc şi de pucioasă şi vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor. [22]

Nume

Adam şi Eva- Lucas Cranach Bătrânul, sec 16, Bode-Museum, Berlin

În ebraică sau aramaică era cunoscut sub numele de Satan sau Satana (Mt. 4, 10 ; Mc. 4, 15 ; Fapte 5, 3; 26, 18 ; Apoc. 12, 9).

Alte numiri în limba română: drac, demon, "necuratul", "aghiuţă", "cel rău" etc.

Mai ales începând cu Evul Mediu, un alt nume sub care diavolul este cunoscut, dar care teologic trebuie nuanţat, este cel de Lucifer.

Căderea dracilor

Tradiţia Bisericii Ortodoxe reţine două motive ale căderii demonilor din starea îngerească:

Lucrarea diavolilor

Sfinţii Părinţi învaţă că diavolul nu poate face nimic fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur înţelege aceasta din istoria demonizaţilor din ţinutul Gadarei şi din istoria lui Iov.

Când îi este permis, duhul cel rău ispiteşte pe om, şi încearcă să-l dezbine de semeni şi de Dumnezeu, încearcă să sădească ură şi minciună între oameni. Totuşi, această ispitire nu este peste măsurile omului: "Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească" (1 Cor 10, 13).

Note

  1. Lc10.18
  2. Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer , spune Iisus
  3. Apoc12.9
  4. Fac3.1
  5. Fac, cap3
  6. Iov1.12, 2.6
  7. Mc5.1-20, Lc8.26-39
  8. 1 Cor 10, 13
  9. Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18,Mc5.1-20, Lc8.26-39
  10. Mt17.14-21, Mc9.14-29, Lc9.37-43
  11. Mc 6.7
  12. căci în timpul vieţii Mântuitorului apostolii nu posteau căci mirele era cu ei-Mc2.19
  13. FA5.16, 8.7
  14. Fac3.1
  15. (,,el putând să arunce şi trupul şi sufletul în gheenă, cum spune Iisus-Mt10.28, Lc12.4, pentru uciderea trupului vezi şi declaraţia tatălui unui demonizat, care spunea că duhul cel rău vroia să-l omoare, aruncându-l când în foc când în apă-Mc9.22)
  16. Ioan 8.44
  17. Iac2.9
  18. Mc5.9,15, Lc8.30
  19. Mc16.9
  20. Iov1.7,2.2
  21. 2Cor 4.4
  22. Apoc20.10

Bibliografie

Articole conexe

Galerie de imagini