Diavol: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
 
{{Îngeri}}
 
{{Îngeri}}
[[Image:Iuda primind plata pentru trădarea lui Iisus.jpg|right|200px|left|Viaţa lui Iisus, Iuda primind plata pentru trădarea sa- Giotto di Bondone, sec 13-14, Cappella Scrovegni a Padova ]]
+
[[Image:Iuda primind plata pentru trădarea lui Iisus.jpg|thumb|200px|right|Viaţa lui Iisus, Iuda primind plata pentru trădarea sa- Giotto di Bondone, sec 13-14, Cappella Scrovegni a Padova ]]
 
'''Diavolul''' (gr. διάβολος - sl. ''dijavolu'') este un duh (spirit) rău, un [[înger]] căzut<ref>Lc10.18</ref><ref>Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer , spune [[Iisus]]</ref> El este izgonit din [[rai]] din pricina [[mândria|trufiei]] sale<ref>Iuda 1.6</ref> şi aruncat pe pământ.<ref>Apoc12.9</ref> Sub forma şarpelui şiret<ref>Fac3.1</ref> o  [[ispita|ispiteşte]] pe [[Adam şi Eva|Eva]] şi aceasta mănâncă din pomul [[cercetarea|cunoaşterii]] binelui şi răului şi apoi îi dă şi lui [[Adam şi Eva|Adam]] care mănâncă şi el.<ref>Fac, cap3</ref> Puterea Celui rău este permanent controlată de [[Dumnezeu]], fapt vădit de istoria lui [[Iov]]<ref>Iov1.12, 2.6</ref> şi de episodul demonizatului din ţinutul Gadarei.<ref>Mc5.1-20, Lc8.26-39</ref> Dumnezeu nu permite Celui rău să-l ispitească pe om peste puterile sale oferindu-i totdeauna şi mijlocul de a rezista ispitei, aşa cum spune [[apostolul Pavel]].<ref>1 Cor 10, 13</ref> [[Iisus]] a scos duhurile necurate de nenumărate ori în timpul vieţii sale<ref>Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18,Mc5.1-20, Lc8.26-39</ref>[[Apostol]]ii au avut şi ei această putere încă de pe vremea când Iisus era cu ei.<ref>Mt17.14-21, Mc9.14-29, Lc9.37-43</ref> După [[Înviere|înviere]] apostolilor le-a fost dată puterea deplină de a scoate toate duhurile necurate<ref>Mc 6.7</ref> putându-se folosi şi de [[post]]<ref> În timpul vieţii Mântuitorului apostolii nu posteau căci mirele era cu ei-Mc2.19</ref><ref>FA5.16, 8.7</ref>Cel rău poate vorbi prin gura celui posedat, evangheliile înregistrând multe discuţii între Iisus şi demonii din oameni.<ref>Mc5.9,15, Lc8.30</ref>Cel rău este prin esenţa lui şiret<ref>Fac3.1</ref> trufaş, ucigaş<ref>El poate să arunce şi trupul şi sufletul în gheenă, cum spune Iisus-Mt10.28, Lc12.4, pentru uciderea trupului vezi şi declaraţia tatălui unui demonizat, care spunea că duhul cel rău vroia să-l omoare, aruncându-l când în foc când în apă-Mc9.22)</ref> , ,,mincinos şi tatăl minciunii", cum spune apostolul Ioan<ref>Ioan 8.44</ref> Şi diavolii cred în Dumnezeu şi se cutremură, cum spune [[apostolul Iacov]]<ref>Iac2.9</ref>, având o simplă credinţă dar însoţită numai de fapte rele. Oamenii pot fi posedaţi de unul, cum se întâmplă cel mai adesea dar şi de mai mulţi demoni, cum a fost cazul demonizatului din ţinutul Gadarei, stăpânit de o legiune de demoni<ref>Mc5.9,15, Lc8.30</ref> sau al [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]] din care Mântuitorul scosese şapte draci<ref>Mc16.9</ref>Cel Rău cutreieră pâmântul şi ispiteşte pe oameni, aşa este arătat în [[Cartea lui Iov]].<ref>Iov1.7,2.2</ref> El este ,,Dumnezeul veacului acestuia", aşa cum spune apostolul Pavel<ref>2Cor 4.4</ref>, puterea sa fiind îngăduită de Dumnezeu. La sfărşitul veacurilor toţi demonii vor fi aruncaţi în focul cel veşnic gătit lor lor, aşa cum ne spune Iisus<ref>Mt25.41</ref> unde vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor, aşa cum ne încredinţează [[apostolul Ioan]]<ref>Apoc20.10</ref>[[Apostolul Petru]] ne spune să veghem căci ,,potrivnicul nostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită."<ref>1Pet5.8</ref>Veghea şi rugăciunea sunt armele creştinului împotriva Celui Rău, împotriva căderii în ispită, precum reiese din vorbele Mântuitorului.<ref>Mt26.41</ref>     
 
'''Diavolul''' (gr. διάβολος - sl. ''dijavolu'') este un duh (spirit) rău, un [[înger]] căzut<ref>Lc10.18</ref><ref>Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer , spune [[Iisus]]</ref> El este izgonit din [[rai]] din pricina [[mândria|trufiei]] sale<ref>Iuda 1.6</ref> şi aruncat pe pământ.<ref>Apoc12.9</ref> Sub forma şarpelui şiret<ref>Fac3.1</ref> o  [[ispita|ispiteşte]] pe [[Adam şi Eva|Eva]] şi aceasta mănâncă din pomul [[cercetarea|cunoaşterii]] binelui şi răului şi apoi îi dă şi lui [[Adam şi Eva|Adam]] care mănâncă şi el.<ref>Fac, cap3</ref> Puterea Celui rău este permanent controlată de [[Dumnezeu]], fapt vădit de istoria lui [[Iov]]<ref>Iov1.12, 2.6</ref> şi de episodul demonizatului din ţinutul Gadarei.<ref>Mc5.1-20, Lc8.26-39</ref> Dumnezeu nu permite Celui rău să-l ispitească pe om peste puterile sale oferindu-i totdeauna şi mijlocul de a rezista ispitei, aşa cum spune [[apostolul Pavel]].<ref>1 Cor 10, 13</ref> [[Iisus]] a scos duhurile necurate de nenumărate ori în timpul vieţii sale<ref>Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18,Mc5.1-20, Lc8.26-39</ref>[[Apostol]]ii au avut şi ei această putere încă de pe vremea când Iisus era cu ei.<ref>Mt17.14-21, Mc9.14-29, Lc9.37-43</ref> După [[Înviere|înviere]] apostolilor le-a fost dată puterea deplină de a scoate toate duhurile necurate<ref>Mc 6.7</ref> putându-se folosi şi de [[post]]<ref> În timpul vieţii Mântuitorului apostolii nu posteau căci mirele era cu ei-Mc2.19</ref><ref>FA5.16, 8.7</ref>Cel rău poate vorbi prin gura celui posedat, evangheliile înregistrând multe discuţii între Iisus şi demonii din oameni.<ref>Mc5.9,15, Lc8.30</ref>Cel rău este prin esenţa lui şiret<ref>Fac3.1</ref> trufaş, ucigaş<ref>El poate să arunce şi trupul şi sufletul în gheenă, cum spune Iisus-Mt10.28, Lc12.4, pentru uciderea trupului vezi şi declaraţia tatălui unui demonizat, care spunea că duhul cel rău vroia să-l omoare, aruncându-l când în foc când în apă-Mc9.22)</ref> , ,,mincinos şi tatăl minciunii", cum spune apostolul Ioan<ref>Ioan 8.44</ref> Şi diavolii cred în Dumnezeu şi se cutremură, cum spune [[apostolul Iacov]]<ref>Iac2.9</ref>, având o simplă credinţă dar însoţită numai de fapte rele. Oamenii pot fi posedaţi de unul, cum se întâmplă cel mai adesea dar şi de mai mulţi demoni, cum a fost cazul demonizatului din ţinutul Gadarei, stăpânit de o legiune de demoni<ref>Mc5.9,15, Lc8.30</ref> sau al [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]] din care Mântuitorul scosese şapte draci<ref>Mc16.9</ref>Cel Rău cutreieră pâmântul şi ispiteşte pe oameni, aşa este arătat în [[Cartea lui Iov]].<ref>Iov1.7,2.2</ref> El este ,,Dumnezeul veacului acestuia", aşa cum spune apostolul Pavel<ref>2Cor 4.4</ref>, puterea sa fiind îngăduită de Dumnezeu. La sfărşitul veacurilor toţi demonii vor fi aruncaţi în focul cel veşnic gătit lor lor, aşa cum ne spune Iisus<ref>Mt25.41</ref> unde vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor, aşa cum ne încredinţează [[apostolul Ioan]]<ref>Apoc20.10</ref>[[Apostolul Petru]] ne spune să veghem căci ,,potrivnicul nostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită."<ref>1Pet5.8</ref>Veghea şi rugăciunea sunt armele creştinului împotriva Celui Rău, împotriva căderii în ispită, precum reiese din vorbele Mântuitorului.<ref>Mt26.41</ref>     
  

Versiunea de la data 8 noiembrie 2011 11:52

Acest articol face parte din seria
Îngeri
Îngeri și demoni
Înger | Diavol
Îngerul Domnului | Îngerul păzitor
Mihail | Gavriil | Rafail | Uriel
Lucifer
Cele nouă cete îngerești
Prima ierarhie: Serafimi | Heruvimi | Tronuri
A doua ierarhie: Puteri | Stăpâniri | Principate
A treia ierarhie: Virtuți | Arhangheli | Îngeri
Editați această casetă
Viaţa lui Iisus, Iuda primind plata pentru trădarea sa- Giotto di Bondone, sec 13-14, Cappella Scrovegni a Padova

Diavolul (gr. διάβολος - sl. dijavolu) este un duh (spirit) rău, un înger căzut[1][2] El este izgonit din rai din pricina trufiei sale[3] şi aruncat pe pământ.[4] Sub forma şarpelui şiret[5] o ispiteşte pe Eva şi aceasta mănâncă din pomul cunoaşterii binelui şi răului şi apoi îi dă şi lui Adam care mănâncă şi el.[6] Puterea Celui rău este permanent controlată de Dumnezeu, fapt vădit de istoria lui Iov[7] şi de episodul demonizatului din ţinutul Gadarei.[8] Dumnezeu nu permite Celui rău să-l ispitească pe om peste puterile sale oferindu-i totdeauna şi mijlocul de a rezista ispitei, aşa cum spune apostolul Pavel.[9] Iisus a scos duhurile necurate de nenumărate ori în timpul vieţii sale[10]Apostolii au avut şi ei această putere încă de pe vremea când Iisus era cu ei.[11] După înviere apostolilor le-a fost dată puterea deplină de a scoate toate duhurile necurate[12] putându-se folosi şi de post[13][14]Cel rău poate vorbi prin gura celui posedat, evangheliile înregistrând multe discuţii între Iisus şi demonii din oameni.[15]Cel rău este prin esenţa lui şiret[16] trufaş, ucigaş[17] , ,,mincinos şi tatăl minciunii", cum spune apostolul Ioan[18] Şi diavolii cred în Dumnezeu şi se cutremură, cum spune apostolul Iacov[19], având o simplă credinţă dar însoţită numai de fapte rele. Oamenii pot fi posedaţi de unul, cum se întâmplă cel mai adesea dar şi de mai mulţi demoni, cum a fost cazul demonizatului din ţinutul Gadarei, stăpânit de o legiune de demoni[20] sau al Mariei Magdalena din care Mântuitorul scosese şapte draci[21]Cel Rău cutreieră pâmântul şi ispiteşte pe oameni, aşa este arătat în Cartea lui Iov.[22] El este ,,Dumnezeul veacului acestuia", aşa cum spune apostolul Pavel[23], puterea sa fiind îngăduită de Dumnezeu. La sfărşitul veacurilor toţi demonii vor fi aruncaţi în focul cel veşnic gătit lor lor, aşa cum ne spune Iisus[24] unde vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor, aşa cum ne încredinţează apostolul Ioan[25]Apostolul Petru ne spune să veghem căci ,,potrivnicul nostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită."[26]Veghea şi rugăciunea sunt armele creştinului împotriva Celui Rău, împotriva căderii în ispită, precum reiese din vorbele Mântuitorului.[27]

Nume

Adam şi Eva- Lucas Cranach Bătrânul, sec 16, Bode-Museum, Berlin

În ebraică sau aramaică era cunoscut sub numele de Satan sau Satana (Mt. 4, 10 ; Mc. 4, 15 ; Fapte 5, 3; 26, 18 ; Apoc. 12, 9).

Alte numiri în limba română: drac, demon, "necuratul", "aghiuţă", "cel rău" etc.

Mai ales începând cu Evul Mediu, un alt nume sub care diavolul este cunoscut, dar care teologic trebuie nuanţat, este cel de Lucifer.

Căderea dracilor

Tradiţia Bisericii Ortodoxe reţine două motive ale căderii demonilor din starea îngerească:

Lucrarea diavolilor

Sfinţii Părinţi învaţă că diavolul nu poate face nimic fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur înţelege aceasta din istoria demonizaţilor din ţinutul Gadarei şi din istoria lui Iov.

Când îi este permis, duhul cel rău ispiteşte pe om, şi încearcă să-l dezbine de semeni şi de Dumnezeu, încearcă să sădească ură şi minciună între oameni. Totuşi, această ispitire nu este peste măsurile omului: "Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească" (1 Cor 10, 13).

Note

  1. Lc10.18
  2. Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer , spune Iisus
  3. Iuda 1.6
  4. Apoc12.9
  5. Fac3.1
  6. Fac, cap3
  7. Iov1.12, 2.6
  8. Mc5.1-20, Lc8.26-39
  9. 1 Cor 10, 13
  10. Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18,Mc5.1-20, Lc8.26-39
  11. Mt17.14-21, Mc9.14-29, Lc9.37-43
  12. Mc 6.7
  13. În timpul vieţii Mântuitorului apostolii nu posteau căci mirele era cu ei-Mc2.19
  14. FA5.16, 8.7
  15. Mc5.9,15, Lc8.30
  16. Fac3.1
  17. El poate să arunce şi trupul şi sufletul în gheenă, cum spune Iisus-Mt10.28, Lc12.4, pentru uciderea trupului vezi şi declaraţia tatălui unui demonizat, care spunea că duhul cel rău vroia să-l omoare, aruncându-l când în foc când în apă-Mc9.22)
  18. Ioan 8.44
  19. Iac2.9
  20. Mc5.9,15, Lc8.30
  21. Mc16.9
  22. Iov1.7,2.2
  23. 2Cor 4.4
  24. Mt25.41
  25. Apoc20.10
  26. 1Pet5.8
  27. Mt26.41

Bibliografie

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2

Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag240-241, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2

Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului , Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă,pag 71-72, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4

Articole conexe

Galerie de imagini