Modificări

[[Image:Iuda primind plata pentru trădarea lui Iisus.jpg|thumb|200px|right|Viața lui Iisus, Iuda primind plata pentru trădarea sa, de Giotto di Bondone, sec 13-14, Cappella Scrovegni a Padova]]'''Diavolul''' (gr. διάβολος - sl. ''dijavolu'') este o fiinţa spirituală decăzutăun duh (spirit) rău, un [[Îngeri|înger]] căzut<ref>Lc 10.18</ref><ref>Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer, spune [[Iisus Hristos|Iisus]]</ref> El este izgonit din [[rai]] din pricina [[mândria|trufiei]] sale<ref>Iuda 1.6</ref> și aruncat pe pământ.<ref>Apoc 12.9</ref> Sub forma șarpelui șiret<ref>Fac 3.1</ref> o [[ispita|ispitește]] pe [[Adam și Eva|Eva]] și aceasta mănâncă din pomul [[cercetarea|cunoașterii]] binelui și răului și apoi îi dă și lui [[Adam și Eva|Adam]] care mănâncă și el.<ref>Fac, Cap3</ref> Puterea Celui rău este permanent controlată de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]], fapt vădit de istoria lui [[Iov]]<ref>Iov 1.12, 2.6</ref> și de episodul demonizatului din ținutul Gadarei.<ref>Mc 5.1-20, Lc 8.26-39</ref> Dumnezeu nu permite Celui rău să-l ispitească pe om peste puterile sale oferindu-i totdeauna și mijlocul de a rezista ispitei, așa cum spune [[apostolul Pavel]].<ref>1 Cor 10, 13</ref> [[Iisus Hristos|Iisus]] a scos duhurile necurate de nenumărate ori în timpul vieții sale.<ref>Lc 4.40-41, Lc 4.31-37, Lc 6.18, Mc 5.1-20, Lc 8.26-39</ref> [[Apostol]]ii au avut și ei această putere încă de pe vremea când Iisus era cu ei.<ref>Mt 17.14-21, Mc 9.14-29, Lc 9.37-43</ref> După [[Înviere|înviere]] apostolilor le-a fost dată puterea deplină de a scoate toate duhurile necurate<ref>Mc 6.7</ref> putându-se folosi și de [[Postul|post]].<ref> În timpul vieții Mântuitorului apostolii nu posteau căci mirele era cu ei (Mc 2.19)</ref><ref>FA 5.16, 8.7</ref> Cel rău poate vorbi prin gura celui posedat, evangheliile înregistrând multe discuții între Iisus și demonii din oameni.<ref>Mc 5.9,15, Lc 8.30</ref> Cel rău este prin esența lui șiret<ref>Fac 3.1</ref> trufaș, ucigaș<ref>El poate să arunce și trupul și sufletul în gheenă, cum spune Iisus (Mt 10.28, Lc 12.4), pentru uciderea trupului vezi și declarația tatălui unui demonizat, care spunea că duhul cel rău vroia să-l omoare, aruncându-l când în foc când în apă (Mc 9.22)</ref>, „mincinos și tatăl minciunii”, cum spune apostolul Ioan<ref>Ioan 8.44</ref> Și diavolii cred în Dumnezeu și se cutremură, cum spune [[apostolul Iacov]]<ref>Iac 2.9</ref>, având o simplă credință dar însoțită numai de fapte rele. Oamenii pot fi posedați de unul, cum se întâmplă cel mai adesea dar și de mai mulți demoni, cum a fost cazul demonizatului din ținutul Gadarei, stăpânit de o legiune de demoni<ref>Mc 5.9, 15, Lc 8.30</ref> sau al [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]] din care Mântuitorul scosese șapte draci.<ref>Mc 16.9</ref> Cel Rău cutreieră pământul și ispitește pe oameni, precum este arătat în [[Cartea lui Iov]].<ref>Iov 1.7, 2.2</ref> El este „Dumnezeul veacului acestuia”, așa cum spune apostolul Pavel<ref>2Cor 4.4</ref>, puterea sa fiind îngăduită de Dumnezeu. La sfârșitul veacurilor toți demonii vor fi aruncați în focul cel veșnic gătit lor, așa cum ne spune Iisus<ref>Mt 25.41</ref> unde vor fi chinuiți zi și noapte în vecii vecilor, așa cum ne încredințează [[apostolul Ioan]]<ref>Apoc 20.10</ref> [[Apostolul Petru]] ne spune să veghem căci „potrivnicul nostru, diavolul, umblă ca un duh leu răcnind, căutând pe cine să înghită”.<ref>1Pet 5.8</ spirit răuref> Veghea și rugăciunea sunt armele creștinului împotriva Celui Rău, împotriva căderii în ispită, precum reiese din vorbele Mântuitorului.<ref>Mt 26.41</ref>

[[Image:Adam şi Eva 3.jpg|thumb|100px|right|Adam și Eva, de Lucas Cranach Bătrânul, sec 16, Bode-Museum, Berlin]]În ebraică sau aramaică era cunoscut sub numele de Satan sau Satana (Mt. 4, 10 ; Mc. 4, 15 ; Fapte 5, 3; 26, 18 ; Apoc. 12, 9).

Alte numiri în limba română: drac, demon, "necuratul"„necuratul”, "aghiuţă"„aghiuță”, "cel rău" „cel rău” etc.

Mai ales începând cu Evul Mediu, un alt nume sub care diavolul este cunoscut, dar care [[Teologie|teologic]] trebuie nuanţatnuanțat, este cel de [[Lucifer]].

[[TradiţiaSfânta Tradiție|Tradiția]] Bisericii Ortodoxe reţine reține două motive ale căderii demonilor din starea îngerească:

*[[mândria]] sau orgoliul împotriva lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]]

[[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți]] învaţă învață că diavolul nu poate face nimic fără îngăduinţa îngăduința lui Dumnezeu. Sfântul [[Ioan Gură de Aur]] înţelege înțelege aceasta din istoria demonizaţilor demonizaților din ţinutul ținutul Gadarei şi și din istoria lui [[Iov]].

Când îi este permis, duhul cel rău ispiteşte ispitește pe om, şi și încearcă să-l dezbine de semeni şi și de Dumnezeu, încearcă să sădească ură şi și minciună între oameni. TotuşiTotuși, această ispitire nu este peste măsurile omului: "Nu „Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească" omenească”. (1 Cor 10, 13).

*[[ÎngerÎngeri]]

Image:Iadul 2.jpg|Très Riches Heures du duc de Berry,Limbourg Brothers, sec al XV-leaImage:Iadul-Coppo di Marcovaldo.JPG|Iadul-Coppo di Marcovaldo, sec al XIII-leaImage:Iadul 4.jpg|Fra Angelico-Das Jüngste Gericht, detaliu, sec al XV-lea

Image:Adam şi Eva 3.jpg|Adam şi și Eva- Lucas Cranach Bătrânul, sec 16, Bode-Museum, BerlinImage:Iuda primind plata pentru trădarea lui Iisus.jpg|Giotto di Bondone, sec 13-14, Cappella Scrovegni a Padova, Viața lui Iisus, Iuda primind plata pentru trădarea saImage:Diavol.5.jpg|Theodor Kittelsen, ilustrație carte 1936Image:Exorcism.4.jpg|Exorcizarea-Les Très Riches Heures du duc de Berry, pagina 166r, the Musée Condé, ChantillyImage:Iov 2.png|Iov, Gravură în lemn, Nuremberg Chronicle, 1493