Diaconiță

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 23 ianuarie 2011 21:30, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (traducere, format:reorg)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită o reorganizare.
Dacă socotiți necesar, discutați diferitele aspecte ale reorganizării în pagina de discuții a acestui articol.


Acest articol face parte din seria
Cler
Antiochian local synod.jpg
Ordinele mari
EpiscopPreotDiacon
Ordinele mici
SubdiaconCiteț
CantorAcolit
Ordine dispărute
HorepiscopExorcist
Paznicul ușiiDiaconiță
Titluri episcopale
PatriarhCatolicos
ArhiepiscopMitropolit
VicarTitular
Titluri preoțești
ProtopopParoh
ProtosinghelSachelar
IconomIconom stavrofor
Titluri diaconale
Arhidiacon
ProtodiaconIerodiacon
Titluri monahale
Arhimandrit
StarețEgumenEconom
Adiacente
HirotonieAxios
Veșminte
Formule de adresare
Distincții bisericești
ExarhVicar
Editați această casetă


Acesta este un articol despre ordinul diaconiţelor. Dacă doreaţi să ajungeţi la articolul despre soţia diaconului, vedeţi articolul Diaconeasa.

Diaconiţele au fost unul dintre ordinele clericale din Biserica primară. Există puţine informaţii cu pricire la activităţile lor din acea vreme, dar este limpede că ajutau îndeosebi la administrarea Tainelor şi catehizarea femeilor şi fetelor. Întrucât era considerat nepotrivit ca un bărbat să atingă direct o femeie, diaconiţele trebuiau să ajute mai ales la administrarea Botezului şi a Sfântului Mir.

Putem spune că este anacronic să afirmăm că diaconiţele nu aveau acelaşi rol liturgic ca şi diaconii în Biserica timpurie. Aceasta ar însemna să le atribuim diaconilor un rol pe care l-au căpătat mult mai târziu în istoria Bisericii.

În Biserica primară, diaconiţele aveau probabil un rol liturgic similar cu cel al diaconului, ba chiar unul mai complex, dată fiind că preotului, ca bărbat, nu îi era îngăduit să le atingă pe catehumene sau pe femeile pentru care se făcea Taina Sfântului Maslu. De aceea, este foarte probabil că diaconiţele erau cele care aplicau Sfântul Mir sau uleiul sfinţit pe trupul femeilor. Preotul rostea rugăciunile şi supraveghea întreaga procedură, însă cel mai probabil nu se atingea de trupul femeilor respective. Diaconii nu ar fi avut nevoie să joace acest rol, întrucât preotul însuşi putea săvârşi mirungerea sau ungerea cu uleiul sfinţit pentru bărbaţi.

De la începuturile ei, la jumătatea secolului al XIX-lea, Biserica Japoniei a avut diaconiţe. Primul episcop al Japoniei, Sf. Nkolai Kasatkin a fost ajutat de mai multe diaconiţe în timpul slujirii sale episcopale.

În aceeaşi perioadă, Biserica Rusiei, Biserica-mamă a Bisericii Japoniei ava şi ea un număr de diaconiţe. Din puţinele materiale de care dispunem, se pare că Biserica Rusiei a avut dintotdeauna diaconiţe.

De-a lungul ultimelor secole, în Biserica Greciei au existat din când în când diaconiţe şi pare să fi avut dintodeauna diaconiţe în mănăstirile feminine. În anul 2004, Sf. Sinod al Bisericii Greciei a restabilit oficial doaconatul feminin.[1]

Biserica Ortodoxă Rusă mai are încă diaconiţe.[2]

În mănăstirile feminine, rolul diaconiţelor pare să fie cel de a menţine buna rânduială şi funcţionare a bisericii mănăstirii, lucru socotit mai potrivit decât aducerea în mănăstire a unor diaconi.

În anul 2006, mănăstirile româneşti şi bulgăreşti de mai mari dimensiuni par să aibă câte o diaconiţă care de regulă ocupă rangul al doilea după stareţă. În România, acestea poartă veşminte distinctive (camilafca şi mantia călugărească) în timpul slujbelor la care îl asistă pe preot.

Însă reintroducerea diaconiţelor în bisericile de parohie sau în catedrale este o cu totul altă problemă, deoarece practica slujirii diaconiţelor aici pare să fi dispărut din Biserica bizantină cu circa 600 de ani în urmă, după Căderea Constantinopolului.

Sursa

  • Deaconesses (Nota bene: Articolul a fost reprodus cu permisiunea administratorilor siteului antiochian.net ).

Note

  1. "Grant Her Your Spirit" de Phyllis Zagano, America: The National Catholic Weekly, February 7, 2005.
  2. Apud "Deaconesses", care trimite la punctul 8 din Minuta şedinţei Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, 11 aprilie 2006 ca dovadă a faptului că în Biserica rusă mai există diaconiţe.

A se vedea şi

Legături externe