Diacon

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Acest articol face parte din seria Cler

Ordinele mari

Episcop – Preot – Diacon

Ordinele mici

Subdiacon – Citeț Cantor – Acolit

Ordine dispărute

Horepiscop – Exorcist Paznicul ușii – Diaconiță

Titluri episcopale

Patriarh – Catolicos Arhiepiscop – Mitropolit Vicar – Titular

Titluri preoțești

Protopop – Paroh Protosinghel – Sachelar Iconom – Iconom stavrofor

Titluri diaconale

Arhidiacon Protodiacon – Ierodiacon

Titluri monahale

Arhimandrit Stareț – Egumen – Econom

Adiacente

Hirotonie – Axios Veșminte Formule de adresare Distincții bisericești Exarh – Vicar

Editați această casetă

Diaconul este al treilea şi cel mai mic grad al ordinelor mari ale clerului din Biserica Ortodoxă, fiind după episcop şi preot. Cuvântul diacon (în greceşte διάκονος) înseamnă servitor şi iniţial se referea la o persoană care servea la mese. atentie, este diferita fata de articol

Diaconia

Diaconul este ajutorul preotului şi episcopului în slujbele bisericii şi îi ajută la săvârşirea tainelor. Totuşi, un diacon nu poate săvârşi slujbele de unul singur.

Cu binecuvântarea preotului sau a episcopului care slujeşte, diaconul conduce comunitatea prezentă în rugăciunile colective şi citeşte din Sfânta Scriptură în timpul slujbelor. De asemenea, el este responsabil de amenjările necesare în timpul slujirilor publice şi îi atenţionează pe oameni la momentele necesare.

În plus, diaconul mai poate realiza şi alte sarcini legate de viaţa Bisericii, din când în când cu binecuvântarea şi sub îndrumarea preotului sau episcopului său.

Un diacon poate primi binecuvântare de la episcopul sau preotul său paroh să împartă Sfânta Euharistie credincioşilor, fie din al doilea potir la Sfânta Liturghie obişnuită unde slujeşte un preot fie la slujba numită obedniţa care se slujeşte atunci când preotul este absent. Cu toate acestea, în niciunul din cazuri, diaconul nu sfinţeşte Sfintele Daruri de unul singur.

Rangurile diaconilor

Din punct de vedere al Tainelor, toţi diaconii sunt egali între ei. Cu toate acestea, ei au rangul şi slujesc în funcţie de vechimea de la hirotonire.

La fel ca în cazul episcopilor şi preoţilor, există diferite ranguri administrative printre diaconi. Un diacon în vârstă al unei catedrale sau al unei biserici importante poate primi titlul de protodiacon şi pretinde prioritate atunci când slujeşte împreună cu alţi diaconi. Diaconul şef numit pe lângă persoana unui episcop este numit arhidiacon. Un diacon care este şi monah este numit ierodiacon.

Etichetă

La ocaziile oficiale (de exemplu, în antetul unei scrisori sau când este prezentat un vorbitor), adresarea politicoasă către un diacon se face cu formula "Cuviosul Diacon [Ioan]." Diacon este adesea abreviat Dcn. sau Dn.

În situaţii obişnuite, de exemplu conversaţii uzuale, este adecvat să se facă referire la un diacon cu formula "Diaconul [Ioan]." Este de notat că în anumite tradiţii se obişnuieşte ca diaconii să fie apelaţi cu formula "Părinte"—de exemplu, "Părinte Diacon [Ioan]" sau chiar "Părinte [Ioan]."

Diaconii nu pot binecuvânta, de aceea este inadecvat să ceri binecuvântarea unui diacon şi să-i săruţi mâna. Binecuvântările sunt date doar de preoţi şi episcopi, astfel încât aceste exprimări ale cinstei le sunt rezervate.

Veşmintele diaconilor

Veşmintele diaconilor sunt stihar, orar şi mânecuţe.

Toate trei nivelele clerului superior poartă stihar. Stiharul este o tunică cu mâneci lungi care atinge pământul. Ea îi aminteşte purtătorului că harul Duhului Sfânt îl acoperă ca şi cu o haină a mântuirii şi bucuriei. Pentru diaconi, stiharul are mâneci largi şi este confecţionată dintr-un material mai greu decât în cazul preoţilor şi episcopilor, care îşi îmbracă stiharul pe sub alte veşminte.

A doua piesă a veşmintelor diaconului este orarul. Orarul este o fâşie îngustă de material pe care diaconii o înfăşăară în jurul corpului şi care se termină în faţă după ce trece peste umărul drept. El reprezintă harul Duhului Sfânt care îl unge pe diacon la hirotonire ca uleiul. Este veşmântul principal al diaconului iar fără el nu poate sluji. Atunci când diaconul conduce rugăciunea poporului sau când le cere atenţia, diaconul ţine un capăt al orarului său în mâna dreaptă ridicată. Epitrahilul preoţesc şi omoforul episcopului sunt modele specializate de orar.

A treia piesă a veşmintelor diaconului sunt mânecuţele. Acestea sunt manşete care sunt îmbrăcate peste încheieturile mâinii, legate cu un şiret lung. Această piesă este purtată şi de episcop şi de preot. Ea are rolul practic de a ţine legate mânecile hainelor de pe dedesubt în timpul slujbelor pentru a nu-l încurca pe purtător. De asemenea, îi amintesc purtătorului că el nu slujeşte prin propria lui putere ci cu ajutorul lui Dumnezeu.

Înainte ca diaconul să poată îmbrăca vreun veşmânt, el trebuie ca mai întâi să primească binecuvântarea episcopului sau preotului cu care slujeşte.

Vezi şi

• Diaconiţă
• Diakonissa

Legături externe

• The Ministry of Deacon (în ruseşte)
• The Deacon
• Clergy Etiquette[[bg:Д�?кон]]