Deoființă: Diferență între versiuni
| Linia 6: | Linia 6: | ||
==Relația cu termenii arieni== | ==Relația cu termenii arieni== | ||
| + | ==Menționarea termenului la Sfinții Părinți== | ||
| + | : "Este imposibil ca Dumnezeul universului să nu coexiste din veşnicie împreună cu chipul Său, care străluceşte atemporal, şi să nu aibă legătura cu El nu numai dincolo de timp, dar şi de toate veacurile. Căci pentru aceea, într-adevăr, se spune că este strălucire, ca să ne facă să înţelegem această legătură, şi că este pecete a ipostasului ca să ne înveţe deofiinţimea (ὁµοουσίος)" (Sfântul Vasile cel Mare, ''Contra lui Eunomie'', I, 20). | ||
| + | |||
| + | ==Surse== | ||
| + | *http://www.revistateologica.ro/articol.php?r=76&a=4700 | ||
[[Categorie:Teologie]] | [[Categorie:Teologie]] | ||
Versiunea de la data 25 aprilie 2013 10:07
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Termenul deoființă (ce traduce cuvântul din greaca veche ὁμοούσιος) este un termen teologic care desemnează unitatea de ființă (consubstanțialitatea) dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Termenul a fost introdus de Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) care a condamnat astfel arianismul, erezie care susținea că Fiul este doar o creatură a Tatălui.
Cuprins
Adopția la Sinodul I Ecumenic
Relația cu termenii arieni
- "Este imposibil ca Dumnezeul universului să nu coexiste din veşnicie împreună cu chipul Său, care străluceşte atemporal, şi să nu aibă legătura cu El nu numai dincolo de timp, dar şi de toate veacurile. Căci pentru aceea, într-adevăr, se spune că este strălucire, ca să ne facă să înţelegem această legătură, şi că este pecete a ipostasului ca să ne înveţe deofiinţimea (ὁµοουσίος)" (Sfântul Vasile cel Mare, Contra lui Eunomie, I, 20).
