De ce suntem ortodocși și nu protestanți, catolici sau budiști: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Articole originale: corectură ortografică)
m (diacritice noi (cu virgulă))
(Nu s-au afișat 7 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
Aceasta este o '''pagină cu un pronunţat caracter colectiv, în care fiecare este invitat să adauge câteva observaţii''' în care să arate pe scurt şi în mod clar de ce este el ortodox (ce găseşte el înălţător la noi), de ce nu are o altă credinţă (ce aspecte nedorite se află la alte religii şi nu se regăsesc la noi) sau, simplu, câteva gânduri frumoase izvorâte în sufletul lui privind ortodoxia.
+
Aceasta este o pagină cu un pronunțat caracter colectiv, în care fiecare este invitat să adauge câteva observații în care să arate pe scurt și în mod clar de ce este el ortodox (ce găsește el înălțător la noi), de ce nu are o altă credință (ce aspecte nedorite se află la alte religii și nu se regăsesc la noi) sau, simplu, câteva gânduri frumoase izvorâte în sufletul lui privind ortodoxia.
  
 
+
La sfîrșit se inserează link-uri către site-uri care promovează frumusețile ortodoxiei: articole proprii (ale acelora care publică pe această pagină) sau scrise de alții, site-uri dedicate unor mari teologi, site-uri ortodoxe, biblioteci ortodoxe on-line.
La sfîrşit se inserează '''link-uri către site-uri care promovează frumuseţile ortodoxiei''': articole proprii (ale acelora care publică pe această pagină) sau scrise de alţii, site-uri dedicate unor mari teologi, site-uri ortodoxe, biblioteci ortodoxe on-line.
 
  
 
==Sunt ortodox pentru că:==
 
==Sunt ortodox pentru că:==
* Am fost spiritist, buddhist, yogin, ateu, dar în toate aceste "credinţe" nu am găsit ceea ce căutam. Spiritismul nu este, de fapt, o religie, ci doar o încercare de a comunica cu spiritele oamenilor decedaţi. Pentru buddhist, totul este suferinţă, iar ţelul suprem este nirvana, vidul. Buddhistul nu are Dumnezeu. Yoginul vrea să scape de reîncarnări şi să se unească cu Brahman. Atât buddhistul, cât şi yoginul se consideră proprii lor dumnezei (vezi Lucifer). Ateismul este prostesc, dacă privim cât de minunat e alcătuit universul în care trăim. Probabilitatea ca universul şi viaţa să se fi născut din întâmplare, dintr-un big bang, tinde la 0... Sunt ortodox pentru că Dumnezeu mi-a arătat că există. Acum câţiva ani, mi-am cerut iertare cu lacrimi de la Dumnezeu, pentru că nu am crezut în El.Am simţit ceva ce nu am mai simţit decât peste mulţi ani. Pur şi simplu sufletul meu era înconjurat de o căldură şi pace imensă.Parcă pluteam...Am simţit ceva ca un mic curent apoi prin mâini şi o stare de linişte inexplicabilă timp de o săptămână...Această întâmplare m-a făcut să cred că Dumnezeu există şi că ne veghează mereu. El ne aşteaptă să ne întoarcem la el, aşa cum un tată îşi aşteaptă fiul... Apoi am început să citesc despre yoga, să învăţ sanscrita, să citesc texte antice yoghine. Începusem să mă cred una cu Brahman, cu Absolutul, să mă simt puternic. Consideram că totul e o iluzie. Puteam să-mi opresc orice gânduri după voinţă...Până când a apărut o persoană care m-a rugat să citesc nişte cărţi ortodoxe. Bineînţeles că le-am luat cu scârbă, dar nu am vrut să jignesc persoana respectivă, aşa că am început să citesc. Citindu-le, parcă ardea ceva în mine. Simţeam cum cuvântul lor mă arde şi mă macină. Acum ştiu că era ceva sau cineva în mine care mă făcea să fiu aşa, să fug de adevăr... În fine, am citit mai multe cărţi, am început să citesc şi Noul Testament şi până la urmă mi-am dat seama de groapa în care căzusem... Am fost şi la prima spovedanie dupa aproape 6 ani de pauză şi atunci am avut convingerea finală că ortodoxia este religia creştină adevărată, apostolică. În momentul când preotul a început să rostească rugăciunea de dezlegare, am simţit ceva care ieşea din mâinile lui şi intra înăuntrul meu, prin creştetul capului, până în adâncul inimii (acum ştiu că acel Ceva era Duhul Sfânt). Am simţit atunci ca şi cum fi fost cercetat până în adâncul sufletului şi apoi o căldură în inimă, un foc purificator. Apoi m-am simţit liber. Am ştiut că Dumnezeu m-a iertat cu adevărat şi am înţeles de ce este nevoie să vii în faţa unui preot ca să ţi se ierte păcatele. După ce am ieşit din Biserică, simţeam o pace nemaipomenită şi totul părea mai luminos. Era o lumină aparte în jur, toate mi se păreau bune şi simţeam un imbold de a-I da slavă lui Dumnezeu...Poate că toate acestea mi s-au întâmplat şi le-am observat tocmai pentru că mă îndepărtasem pentru mult timp de Dumnezeu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit mie, păcătosul, să gust puţin din frumuseţea Raiului... Dumnezeu să ne lumineze pe toţi şi să ne îndrepte pe toţi pe calea adevărului ortodox! Doamne ajută!
+
* Am fost spiritist, buddhist, yogin, ateu, dar în toate aceste "credințe" nu am găsit ceea ce căutam. Spiritismul nu este, de fapt, o religie, ci doar o încercare de a comunica cu spiritele oamenilor decedați. Pentru buddhist, totul este suferință, iar țelul suprem este nirvana, vidul. Buddhistul nu are Dumnezeu. Yoginul vrea să scape de reîncarnări și să se unească cu Brahman. Atât buddhistul, cât și yoginul se consideră propriii lor dumnezei (vezi Lucifer). Ateismul este prostesc, dacă privim cât de minunat e alcătuit universul în care trăim. Probabilitatea ca universul și viața să se fi născut din întâmplare, dintr-un big bang, tinde la 0... Sunt ortodox pentru că Dumnezeu mi-a arătat că există. Acum câțiva ani, mi-am cerut iertare cu lacrimi de la Dumnezeu, pentru că nu am crezut în El. Am simțit ceva ce nu am mai simțit decât peste mulți ani. Pur și simplu sufletul meu era înconjurat de o căldură și pace imensă. Parcă pluteam... Am simțit ceva ca un mic curent apoi prin mâini și o stare de liniște inexplicabilă timp de o săptămână... Această întâmplare m-a făcut să cred că Dumnezeu există și că ne veghează mereu. El ne așteaptă să ne întoarcem la el, așa cum un tată își așteaptă fiul... Apoi am început să citesc despre yoga, să învăț sanscrita, să citesc texte antice yoghine. Începusem să mă cred una cu Brahman, cu Absolutul, să mă simt puternic. Consideram că totul e o iluzie. Puteam să-mi opresc orice gânduri după voință... Până când a apărut o persoană care m-a rugat să citesc niște cărți ortodoxe. Bineînțeles că le-am luat cu scârbă, dar nu am vrut să jignesc persoana respectivă, așa că am început să citesc. Citindu-le, parcă ardea ceva în mine. Simțeam cum cuvântul lor mă arde și mă macină. Acum știu că era ceva sau cineva în mine care mă făcea să fiu așa, să fug de adevăr... În fine, am citit mai multe cărți, am început să citesc și Noul Testament și până la urmă mi-am dat seama de groapa în care căzusem... Am fost și la prima spovedanie după aproape 6 ani de pauză și atunci am avut convingerea finală că ortodoxia este religia creștină adevărată, apostolică. În momentul când preotul a început să rostească rugăciunea de dezlegare, am simțit ceva care ieșea din mâinile lui și intra înăuntrul meu, prin creștetul capului, până în adâncul inimii (acum știu că acel Ceva era Duhul Sfânt). Am simțit atunci ca și cum fi fost cercetat până în adâncul sufletului și apoi o căldură în inimă, un foc purificator. Apoi m-am simțit liber. Am știut că Dumnezeu m-a iertat cu adevărat și am înțeles de ce este nevoie să vii în fața unui preot ca să ți se ierte păcatele. După ce am ieșit din Biserică, simțeam o pace nemaipomenită și totul părea mai luminos. Era o lumină aparte în jur, toate mi se păreau bune și simțam un imbold de a-I da slavă lui Dumnezeu... Poate că toate acestea mi s-au întâmplat și le-am observat tocmai pentru că mă îndepărtasem pentru mult timp de Dumnezeu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit mie, păcătosul, să gust puțin din frumusețea Raiului... Dumnezeu să ne lumineze pe toți și să ne îndrepte pe toți pe calea adevărului ortodox! Doamne ajută!
* Dumnezeul la care se roagă creştinii şi iudeii nu apare într-un Univers predefinit, nu a apărut datorită unor legităţi aflate înaintea şi înafara Lui. El este în afara timpului şi tot ce există a fost creat de El.
+
* Dumnezeul la care se roagă creștinii și iudeii nu apare într-un Univers predefinit, nu a apărut datorită unor legităț aflate înaintea și înafara Lui. El este în afara timpului ș tot ce există a fost creat de El.
* Morala şi tot ce ţine de bine ar fi fraze fără valoare dacă n-ar exista El. Doar Dumnezeu este Cel care dă valoare moralei.
+
* Morala și tot ce țne de bine ar fi fraze fără valoare dacă n-ar exista El. Doar Dumnezeu este Cel care dă valoare moralei.
* El este însuşi Iubirea. Şi o arată frumos prin Însăşi existenţa Sa, care constă în Trei Persoane între care se poate manifesta iubirea. Căci iubirea necesită cel puţin două persoane...
+
* El este însuși Iubirea. Şi o arată frumos prin Însăși existența Sa, care constă în Trei Persoane între care se poate manifesta iubirea. Căci iubirea necesită cel puțin două persoane...
* Mântuirea se obţine prin efortul nostru, dar doar Dumnezeu este cel care decide rezultatul. Ea nu se poate plăti cu bani.
+
* Mântuirea se obține prin efortul nostru, dar doar Dumnezeu este cel care decide rezultatul. Ea nu se poate plăti cu bani.
* Viaţa de fiecare zi ne arată fapte uimitoare, care depăsesc cu mult cunoştinţele şi speranţa noastră.
+
* Viața de fiecare zi ne arată fapte uimitoare, care depășesc cu mult cunoștințele și speranța noastră.
* Toate sunt legate între ele într-un chip atât de minunat! Trebuie sa fie Cineva acolo sus...
+
* Toate sunt legate între ele într-un chip atât de minunat! Trebuie fie Cineva acolo sus...
* În mai toate religiile D(d)unezeu(eii) este/sunt o forţă neînduplecată în faţa căruia/căror trebuie să tremuri. Doar în Noul Testament Dumnezeu îţi arată că te iubeşte, se coboară la nivelul tău şi îţi şi libertatea de a decide tu ce să faci. (Lucru care se întâmplă parţial şi în Vechiul Testament).
+
* În mai toate religiile D(d)umnezeu(eii) este/sunt o forță neînduplecată în fața căruia/căror trebuie să tremuri. Doar în Noul Testament Dumnezeu îți arată că te iubește, se coboară la nivelul tău și îți și libertatea de a decide tu ce să faci. (Lucru care se întâmplă parțial și în Vechiul Testament).
* Atunci când intru într-o biserică ortodoxă simt pace, căldură, o atmosferă familară plăcută.
+
* Atunci când intru într-o biserică ortodoxă simt pace, căldură, o atmosferă familiară plăcută.
* Dacă intru într-o biserică catolică simt măreţie şi linişte. Dar o linişte rece.
+
* Dacă intru într-o biserică catolică simt măreție și liniște. Dar o liniște rece.
* Dacă are loc o conferinţă organizată de protestanţi, totul este perfect aranjat. Mă simt ca la o prezentare de produse a unei mari companii. Nimic nu este uitat. Nu lipseşte decât ... Dumnezeu.
+
* Dacă are loc o conferință organizată de protestanți, totul este perfect aranjat. Mă simt ca la o prezentare de produse a unei mari companii. Nimic nu este uitat. Nu lipsește decât... Dumnezeu.
* Înţelepciune. Odată, înţelepciunea celor zece porunci. Apoi, înţelepciunea de a le înlocui cu doar două: cu dragostea de Dumnezeu şi cu iubirea de aproapele. Pentru că atunci când iubeşti le împlineşti automat şi pe cele zece.
+
* Înțelepciune. O dată, înțelepciunea celor zece porunci. Apoi, înțelepciunea de a le înlocui cu doar două: cu dragostea de Dumnezeu și cu iubirea de aproapele. Pentru că atunci când iubești le împlinești automat și pe cele zece.
* Biserica Ortodoxă nu se implică în politică. Politica înseamnă multe lucruri necreştine, compromisuri, minciună, influenţarea oamenilor ca să se satisfacă interese umane, nu duhovniceşti. Un preot implicat în politică are prea puţin timp pentru Dumnezeu, este prins între a face interesul unor grupuri şi a apăra cuvântul lui Dumnezeu. Marii teologi şi duhovnici ai ultimelor secole au fost ortodocşi...
+
* Biserica Ortodoxă nu se implică în politică. Politica înseamnă multe lucruri necreștine, compromisuri, minciună, influențarea oamenilor ca să se satisfacă interese umane, nu duhovnicești. Un preot implicat în politică are prea puțin timp pentru Dumnezeu, este prins între a face interesul unor grupuri și a apăra cuvântul lui Dumnezeu. Marii teologi și duhovnici ai ultimelor secole au fost ortodocși...
* Bisericile ortodoxe sunt pline cu Har, oameni şi frumuseţe.
+
* Bisericile ortodoxe sunt pline cu Har, oameni și frumusețe.
* Ştiinţa modernă abia acum se apropie de ceea ce spuneau Părinţii Bisericii acum 1500 de ani. V-aţi întrebat oare ce este materia? A se vedea Sfântul Vasile Cel Mare şi Sfântul Maxim Mărturisitorul.
+
* Știința modernă abia acum se apropie de ceea ce spuneau Părinții Bisericii acum 1500 de ani. V-ați întrebat oare ce este materia? A se vedea Sfântul Vasile Cel Mare și Sfântul Maxim Mărturisitorul.
* Nu se încearcă în mod exagerat "modernizarea" Bisericii. Să nu uităm că ştiinţa evoluează mereu, aşa că ceea ce astăzi este considerat a fi un lucru modern, mâine va fi judecat ca fiind depăşit. Să supunem oare Biserica unei frunze în vânt? Nu vreau să critic ştiinţa, atâta doar că evidenţiez că ea se aproprie de infinitul pe care Dumnezeu l-a făcut. Ea are meritul că este în căutarea adevărului, dar etalonul este Dumnezeu Adevărul.
+
* Nu se încearcă în mod exagerat „modernizarea” Bisericii. Să nu uităm că știința evoluează mereu, așa că ceea ce astăzi este considerat a fi un lucru modern, mâine va fi judecat ca fiind depășit. Să supunem oare Biserica unei frunze în vânt? Nu vreau să critic știința, atâta doar că evidențiez că ea se aproprie de infinitul pe care Dumnezeu l-a făcut. Ea are meritul că este în căutarea adevărului, dar etalonul este Dumnezeu Adevărul.
 
* Mergeam cu bunicul la Biserică.
 
* Mergeam cu bunicul la Biserică.
* Iisus ne-a învăţat ce să facem ca să ne mântuim acum 2000 de ani şi de atunci nu a mai venit ca să ne înveţe altceva, astfel că acel mesaj trebuie să îl urmăm. Biserica Ortodoxă este biserica care a păstrat cel mai fidel învăţătura pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
+
* Iisus ne-a învățat ce să facem ca să ne mântuim acum 2000 de ani și de atunci nu a mai venit ca să ne învețe altceva, astfel că acel mesaj trebuie să îl urmăm. Biserica Ortodoxă este biserica care a păstrat cel mai fidel învățătura pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
* Sunt ortodox pentru că Dumnezeu a făcut mila cu robul său şi ,,Întorcandu-se, mi-a dat viaţa si din adâncurile pământului iarăşi m-a scos” Slavă întru cei de sus lui Dumnzeu.
+
* Sunt ortodox pentru că Dumnezeu a făcut milă cu robul său și „Întorcându-se, mi-a dat viață și din adâncurile pământului iarăși m-a scos”; Slavă întru cei de sus lui Dumnzeu!
* In primul rand,asa m-a nascut pamantul romanesc{adica mama}si pamantul grecesc{adica tata},apoi pentru ca ,pana sa-mi dau seama de comoara pe care mi-a incredintat-o Dumnezeu prin baia sfantului botez,am primit ,totusi,bunatatile pe care le-a pregatit El celor ce ILiubesc, prin Sfantul Trup si Sange, pe care ,parintii mei trupesti,mi-l administrau cand era de cuviinta.Apoi sunt ortodoxa din recunostinta fata de Bunul si Milostivul Dumnezeu, care, nicidecum nu m-a parasit ,in ciuda faptului ca am uitat binefacerile LUI si in desfranari si in uitare de cele ce am fost invatata ,am cheltuit viata mea si m-a scos pe mine din noroiul pacatelor,fara sa am cea mai neinsemnata contributie,pe piatra punand piciorul meu. In alta ordine de idei, numai in biserica Lui ma simt acasa,Maica Domnului mi-a aratat mila ei nespusa  Apoi, El m-A iubit pe mine intai,atunci cand educatia ateista, era gata sa distruga orice urma de umanitate din mine,fara macar sa gandesc de ce comoara ma lipsesc. M-am rugat mult sa ma ierte ,daca exista iertare pentru mine,iar El in milostivirea Sa,mi-a aparut in vis, venind pe norii cerului, sezand pe tronul slavei. Nu mi-a vorbit. Doar m-A privit. Dar ce privire..... Mustrare, blandete, majestate in acelasi timp ,iar sufletul meu striga" e Domnul, e Dumnezeul meu",desi nu aveam icoane,nu aveam o reprezentare a LUI... uitasem totul...de mult.Iata ca ajunsesem iar acasa ca fiul cel risipitor... Dar nu mi-A vorbit. a luat sceptrul si mi-a aratat cu el peste umar la cer. A disparut cum a venit, pe norii cerului. M-am trezit intr-o stare de bucurie nespusa, liniste si impacare, dar si cu sentimentul datoriei. Dupa cateva zile de cautari,mi-a cazut in mana o brosurica, tiparita in grafia veche"Carte dspre sfarsitul lumei"in care am citit: "adeca toti cei ce ati gresit,toti cei ce voiti sa mosteniti viata cea vesnica, cautati in sus la Dumnezeu, cautati la cer" Atunci am inteles ce a vrut sa-mi spuna Domnul, atunci am inteles Orodoxia e casa mea, e bucuria mea, e cantarea mea, e viata mea. Ce alte motive mi-ar trebui pentru a iubi ortodoxia?Ce alta motivatie i-ar trebui inimii mele sa cante cu fiecare respiratie"Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu". Amin
+
* În primul rând, așa m-a născut pământul românesc (adică mama) și pământul grecesc (adică tata), apoi pentru , până să-mi dau seama de comoara pe care mi-a încredințat-o Dumnezeu prin baia Sfântului Botez, am primit, totuși, bunătățile pe care le-a pregătit El celor ce-L iubesc, prin Sfântul Trup și Sânge, pe care, părinții mei trupești, mi-l administrau când era de cuviință. Apoi sunt ortodoxă din recunoștință față de Bunul și Milostivul Dumnezeu, care nicidecum nu m-a părăsit, în ciuda faptului am uitat binefacerile Lui, și în desfrânări, și în uitare de cele ce am fost învățată am cheltuit viața mea, și m-a scos din noroiul păcatelor, fără să am cea mai neînsemnată contribuție, pe piatră punând piciorul meu. În altă ordine de idei, numai în biserica Lui simt acasă, Maica Domnului mi-a arătat mila ei nespusă. Apoi, El m-a iubit pe mine întâi, atunci când educația ateistă, era gata să distrugă orice urmă de umanitate din mine, fără măcar să gândesc de ce comoară mă lipsesc. M-am rugat mult să mă ierte, dacă există iertare pentru mine, iar El, în milostivirea Sa, mi-a apărut în vis, venind pe norii cerului, șezând pe Tronul Slavei. Nu mi-a vorbit. Doar m-a privit. Dar ce privire... Mustrare, blândețe, majestate în acelasi timp, iar sufletul meu striga „e Domnul, e Dumnezeul meu”, deși nu aveam icoane, nu aveam o reprezentare a Lui... uitasem totul... de mult. Iată că ajunsesem iar acasă ca fiul cel risipitor... Dar nu mi-a vorbit. A luat sceptrul și mi-a arătat cu el peste umăr la cer. A dispărut cum a venit, pe norii cerului. M-am trezit într-o stare de bucurie nespusă, liniște și împăcare, dar și cu sentimentul datoriei. După câteva zile de cautări, mi-a căzut în mână o broșurică, tipărită în grafia veche, „Carte dspre sfârșitul lumei”, în care am citit: „adecă toți cei ce ați greșit, toți cei ce voiți să moșteniți viața cea veșnică, căutați în sus la Dumnezeu, căutați la cer”. Atunci am înțeles ce a vrut -mi spună Domnul, atunci am înțeles că Ortodoxia e casa mea, e bucuria mea, e cântarea mea, e viața mea. Ce alte motive mi-ar trebui pentru a iubi ortodoxia? Ce altă motivație i-ar trebui inimii mele să cânte cu fiecare respirație: „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu”. Amin.
* Sa le luam pe rand:
+
* Am convingerea că acum e cea mai bună cale de mântuire. Cum am putea să ne dăm seama de asta? Este cea mai bună religie cea cu cei mai mulți membri? Nu, căci la un moment dat Biserica ariană era cea mai puternică din Europa. Este religia cu cei mai mulți bani și putere lumească mântuitoare? Nu neapărat. Este mântuitoare religia care e considerată de Dumnezeu mântuitoare și pe care Dumnezeu o înzestrează cu multe minuni. M-am rugat la Dumnezeu să-mi spună ce cale e cea mai bună și un gând mi-a venit că ortodoxia e considerată cea mai bună de către Dumnezeu, căci are cele mai multe minuni.
De ce crestinism si nu islam, budism, yoga? Pentru ca Iisus a inviat pe pamant si a dat putere asupra mortii si discipolilor sai si asta nu s-a intamplat la Buda , Mahomed, Confucius si altii. Cand vorbim despre religie vorbim mai ales despre viata de dupa moarte si daca cel ce e cel ce incepe o religie nu are putere asupra mortii, in mod normal trebuie sa ai multe dubii.  
+
* le luăm pe rând:
De ce ortodoxie si nu catolicism sau protestantism? Pentru ca ortodoxia e cea mai iubita de Dumnezeu si asta se dovedeste prin multimea minunilor ce se intampla in ortodoxie. Minunile ortodoxiei sunt:
+
De ce creștinism și nu islam, budhism, yoga? Pentru Iisus a înviat pe pământ și a dat putere asupra morții și discipolilor săi și asta nu s-a întamplat la Budha, Mahomed, Confucius și alții. Când vorbim despre religie, vorbim mai ales despre viața de după moarte, și dacă cel ce începe o religie nu are putere asupra morții, în mod normal ar trebui să ai multe dubii.
 
+
De ce ortodoxie și nu catolicism sau protestantism? Pentru ortodoxia e cea mai iubită de Dumnezeu, și asta se dovedește prin mulțimea minunilor ce se întâmplă în ortodoxie. Minunile ortodoxiei sunt:
1. Lumina Sfanta. In fiecare an la Ierusalim in Biserica  ce s-a inaltat pe locul invierii apare o lumina ce vine din cer, se plimba prin Biserica . Lumina Sfanta vine doar la Patriarhul ortodox de la Ierusalim si nu la alte denominatiuni crestine. Mai multe la: http://www.orthodoxphotos.com/Pascha_Holy_Light/index.shtml
 
  
2. Apele Iordanului merg in sens invers pentru cateva minute. Cand Iisus a intrat in apele Iordanului pentru botez, acestea au inceput miscarea in sens invers . In fiecare an, la slujba de Boboteaza, apele acestea se misca in sens invers cateva minute cand crucile crestinilor ortodocsi sunt aruncate in apa.
+
1. Lumina Sfântă. În fiecare an, la Ierusalim, în Biserica ce s-a înalțat pe locul Învierii apare o lumină ce vine din cer, se plimbă prin Biserică. Lumina Sfântă vine doar la Patriarhul ortodox de la Ierusalim și nu la alte denominațiuni creștine. Mai multe la: http://www.orthodoxphotos.com/Pascha_Holy_Light/index.shtml
  
3. Apa sfintita. La sfintirea apei se schimba miscarea moleculara a apei din miscare Browniana dezordonata in miscare ordonata. Apa sfintita poate fi bauta si dupa un an desi apa obisnuita devine de nefolosit in acelasi interval de timp. la catolici apa sfintita nu rezista ca la ortodocsi.
+
2. Apele Iordanului merg în sens invers pentru câteva minute. Când Iisus a intrat în apele Iordanului pentru Botez, acestea au început mișcarea în sens invers. În fiecare an, la slujba de Bobotează, apele acestea se mișcă în sens invers câteva minute, când crucile creștinilor ortodocși sunt aruncate în apă.
  
4. Trupurile sfintilor nu putrezesc si mai mult realizeaza miracole dupa moarte. Sfantul Ioan Botezarul:http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/St._John_Maximovitch/index.shtml Saint John The Wonderworker un sfant  american: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/St._John_Maximovitch/index.shtml Acesti Sfinti au minuni si dupa moarte: http://saintjohnwonderworker.org/visitors_book_2007.htm  Aici sunt minunile Sfintei Parascheva: http://www.sfantaparascheva.com/minuni.php Darul profetiei si alte daruri intaresc puterea ortodoxiei.
+
3. Apa sfințită. La sfințirea apei se schimbă mișcarea moleculară a apei, din mișcare Browniană dezordonată, în mișcare ordonată. Apa sfințită poate fi baută și după un an, deși apa obișnuită devine de nefolosit în același interval de timp. La catolici apa sfințită nu rezistă ca la ortodocși.
  
Sunt ortodox pentru ca am convingerea ca acum e cea mai buna cale de mantuire. Cum am putea sa ne dam seama de asta. Este cea mai buna religie cea cu cei mai multi membri? Nu caci la un moment dat Biserica ariana era cea mai puternica din Europa. Este religia cu cei mai multi bani si putere lumeasca mantuitoare. Nu neaparat. Este mantuitoare religia care e considerata de Dumnezeu mantuitoare si pe care Dumnezeu o inzestreaza cu multe minuni. M-am rugat la Dumnezeu sa-mi spuna ce cale e cea mai buna si un gand mi-a venit ca ortodoxia e considerata cea mai buna de catre Dumnezeu caci are cele mai multe minuni.
+
4. Trupurile sfinților nu putrezesc și mai mult realizează miracole după moarte. Sfântul Ioan Botezarul: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/St._John_Maximovitch/index.shtml Saint John The Wonderworker un sfânt american: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/St._John_Maximovitch/index.shtml Acești Sfinți fac minuni și după moarte: http://saintjohnwonderworker.org/visitors_book_2007.htm Aici sunt minunile Sfintei Parascheva: http://www.sfantaparascheva.com/minuni.php Darul profeției și alte daruri întăresc puterea ortodoxiei.
  
== Sunt ortodox pentru ca Dumnezeu m-a invatat sa fiu==
+
== Sunt ortodox pentru Dumnezeu m-a învățat să fiu==
Merg prea departe spunand asta? La prima vedere poate..Insa de-a lungul vietii am avut experiente care m-au marcat,schimbat si eventual calauzit spre punctul de pornire. Am crescut ortodox, prin asta vorbind de acel ortodoxism 'pasiv' care ne caracterizeaza pe multi in Romania.A fi botezat ortodox, a merge la biserica cateodata,a pretinde ca exista o relatie cu Dumnezeu,a-I multumi cateodata pentru anumite lucruri din decenta crestina si nu din SUFLET. Suna familiar? Ei bine in acest fel era falsul meu ortodoxism.Pana la varsta de treisprezece ani eram evlavios colectionam icoane,citeam scripturi,ma rugam, chiar imi facusem un mic altar de rugaciune in camera mea.Insa dintr-un motiv sau altul tot ce era acolo in inima mea incepuse sa intre intr-un somn letargic.Pot invinui intrarea mea in adolescenta ,contactul cu lumea exterioara a celor mai mari,dorinta de a creste peste noapte..sau pot spune ca usor dar sigur incepusem sa cad in tentatiile pierzaniei.La paisprezece ani deja fumam si beam cu cei de doua ori mai in varsta ca mine. Asta e ceva care m-a marcat pe restul vietii, alcoolismul si tabagismul m-au urmat peste tot. Am emigrat la optsprezece ani si de atunci pot spune ca tot intre straini sunt.Daca as insirui toate experientele avute de-a lungul acestor ani v-as provoca imaginatia spre incredibil, spre fictiune.Dar ce face mai incredibila si tragica inca experienta mea este faptul ca nu este fictiune ,nu este vreun roman de aventura ci propria aventura a vietii mele.Am trecut prin aproape tot de la droguri la inchisori,munca cinstita, lume interlopa.(Intr-o zi cu voia bunului Dumnezeu voi imparti aceast experienta cu alti frati pierduti sau rataciti dintr-un motiv sau altul) Ma indepartam pe zi ce trecea din ce in ce mai mult de Dumnezeu.Cautam ceva sa-mi umple viata sa-mi dea satisfactie si nu gaseam.Auzeam vorbind de la altii de implinire cu Dumnezeu dar eram prea putin convins de ce auzeam sau vedeam. Pot spune insa ceva. Eu renuntasem la Dumnezeu ,nu pentru ca asa imi dorisem dar pentru ca imi facusem viata in asa fel incat sa nu las loc pentru EL. Eu renuntasem la EL dar EL nu a renuntat niciodata la mine.Adevarul este ca simteam ca Dumnezeu exista ,simteam ca era in inima mea insa ce nu reuseam era sa intru in dialog,in armonie cu EL.Dupa zece ani petrecuti in Peninsula Iberica m-am intors acasa ,frustrat,dezamagit si singur.Mama ma privea trista si-mi cerea in continuu sa ma rog "Roaga te mama ,spunea,ca doar bunul Dumnezeu te mai poate ajuta "O.K. Daca existi ajuta-ma" spuneam.Dar nu stiam ca EL avea ceva pentru mine, nu stiam ca desi ma rugam fara convingere fara sa cred ce EL m-ar auzi,dar EL m-a auzit, mi-a calauzit pasii usor, politicos,subtil dar sigur spre ceva ce nu mai simteam de la treisprezece ani. Dupa sase luni in Romania am plecat din nou de data aceasta spre Anglia.Cineva trebuia sa ma astepte in Londra dar nu s-a intamplat cum am vrut eu. Fara bani,fara prieteni, am ajuns foarte repede sa dorm pe strazi,in frig,in ploaie.As fi putut fura cum facusem de multe ori inainte dar dintr-un oarecare motiv pe care Dumnezeu il stie de data asta totul imi iesea pe dos,pur si simplu nu mai reuseam sa fiu ce am fost,acel eu plin de sine autosuficient.. Pentru cine nu stie 'a dormi ' pe strazi nu este un termen corect care sa explice odihna.Corpul nostru nu este facut pentru a suporta temperaturi scazute ,nu cand este slab nutritionat,exaustat,fizic si mental.Faptul ca putem intra in hipotermie in timpul somnului se caracterizeaza prin reactia corpului de vigilanta atunci cand din fericire ne trezim de frig. Spun din fericire pentru ca daca nu ne-am trezi de frig stiti ce s-ar intampla..Dupa multe saptamani pe strazi,saptamani marcate de foame,oboseala,frig,violenta extrema fizica si verbala,uz si abuz de alcool,dispretul semenilor,in fine cine se scalda in mocirla e mancat de porci,desi eu nu cerusem sa fiu in mocirla,mai mult am alunecat in ea decat sa spun ca am fost impins sau am sarit de buna voie,treaba este ca ajunsesem la limita. Dar scrie in Scripturi ca bunul Dumnezeu nu ne lasa sa induram mai mult decat putem suporta.Atunci in genunchi cu lacrimi in ochi in fata statuii lui Hristos i-am cerut ajutorul.Nu statuii ci Lui, Iisus. Plangand si cait, disperat si obosit AM CREZUT pentru prima data cu adevarat in EL si i-am cerut sa nu ma lase sa ma primeasca inapoi pentru ca nu mai aveam resurse interioare ,eram la limita limitelor.Iar EL m-a auzit.Lucrurile bune au inceput sa se intample in viata mea dupa aceea zi. Miracole!!Da,supe calde si hamburgueri giganti ,bai fiebinti si un pat ADEVARAT pe care sa dorm.Cum? Nu stiu si nici nu vreau sa explic decat prin acel "Nebanuite sunt caile Domnului" Bunul Dumnezeu topeste inimi si foloseste oamenii Sai pentru salvarea altora.In putin timp aveam deja un loc de dormit si o slujba. Cautam insa altceva ..cautam o biserica care sa fie locul in care sa ma simt ca fac parte din el.In care sa-l slavesc pe Dumnezeu o biserica si inca ceva: cineva cu care sa ma simt comfortabil sa-mi destainuesc gandurile,sa ascult si sa fiu ascultat.L-am rugat din nou pe EL si din nou mi-a dat ce am cerut .Prietena nu s-a lasat asteptata, o fata buna crestina foarte credinciosa,insa cu biserica a fost alta poveste, Dumnezeu m-a lasat sa vad sa simt si sa aleg chiar daca,stiu ca El avea si asta rezolvata pentru mine,totusi nu a intervenit radical ci m-a lasat sa vad prin propriile mele simturi. Astfel am 'sarit' din biserica in biserica de la adventisti la penticostali de la catolici pana la acele mici autonumite biserici in depozite cu spatii inchiriate (acele asa numite de unii ortodoxi ca secte) Am vazut diferite feluri de adorare ,multe putin ortodoxe sau conventionale.Am vazut extaz religios ,am vazut isterie religioasa , vorbit in limbi, transe religioase. Dar nu reuseam sa ma incadrez in ele,sa ma identific..ei vorbeu in limbi nu eu ,ei simteau Duhul Sfant nu eu,Dumnezeu avea un plan pentru ei dar nu acelasi pentru mine..Era experienta altora nu a mea.Astfel dupa luni de cautare ajunsesem un,ceea ce extrem protestantii numesc de "vizitator" .Cautam dar nu ma regaseam nicaieri.Si in timp ce altii plecau de la biserici umpluti pana la refuz cu 'Holy Spirit' eu ma simteam frustrat , inselat,mintit.Prietena mea era la curent cu ce se intampla si la randul ei se simtea nelinistita pentru ca isi dorea un barbat cu temelii solide in crestinism si nu un 'vizitator'. Cand eram aproape sa renunt a cauta in schimbul acelei relatii strict personale cu Dumnezeu iata ca raspunsul meu a venit. Sub forma unei biserici ortodoxe de limba engleza.Ca sa fiu mai exact prietena mea, care este penticostala a gasit aceeasta biserica pe internet cand am rugat-o sa caute o biserica aproape de zona in care locuiesc. Nu specificasem biserica ortodoxa ci doar biserica.Cand mi-a spus de aceasta biserica mi-a starnit curiozitatea :Biserica ortodoxa in limba engleza? Exista asa ceva?" Mi-am spus incredul si in prima duminica iata-ma la slujba ca de obicei sceptic si obosit de cautari.Dar asa cum Slujba a inceput lacrimi de bucurie mi-au dat in ochi,Iata-ma din nou acasa am simtit.In casa ta Doamne casa ta pe care nu o mai vizitasem de la varsta de treisprezece ani.Am regasit vechea iubire si ma simt fericit.In casa ta Doamne cu sfintele icoane cu mirosul 'evlavios' de tamaie si lumanari.Atunci pe loc am avut rapunsul la rugaciunea mea de a gasi Biserica corecta.Atunci vazand toti acei ortodoxi crediciosi englezi framantati de ortodoxism cu aceea dorinta si foame primara de a-L cunoaste pe Dumnezeu prin ortodoxism. Nici unul dintre ei nu s-a nascut ortodox ,eu eram unicul desi nu faptul ca eram nascut a contat ci faptul ca eram Re-nascut ortodox ca si ei,toti vin din alte diviziuni: protestanti,catolici,penticostali, metodisti.Si iata-i Ca niste copii in cautarea de al face fericit pe Tatal.Atunci am inteles cat noi romanii suntem de binecuvantati prin a ne naste ortodoxi si chiar asa fiind multi dintre noi nu ne doare nicaeri de chemarea adevarata a lui Dumnezeu. Nu doar biserica de lemn si piatra ci biserica din suflet aceea in care sufletul se simte bine cu Dumnezeu.Sfanta noastra Biserica Ortodoxa.Ca e ceea din Londra sau cea din Bacau sau cea din Toronto, e aceeiasi Biserica Noastra Ortodoxa. Cum stiu eu ca vine de la Dumnezeu ? Nu stiu ci simt si de fapt de ce as vrea sa stiu cand Dumnezeu ne spune clar "Sa credem prin credinta nu prin vaz" Iar a credea prin credinta inseamna a simti cu inima si sufletul ce Dumnezeu are de bine pentru noi copii Sai.Amin si Lui Dumnezeu Lauda. C. R.
+
Merg prea departe spunând asta? La prima vedere poate.. Însă de-a lungul vieții am avut experiențe care m-au marcat, schimbat și, eventual, călăuzit spre punctul de pornire. Am crescut ortodox, prin asta vorbind de acel ortodoxism 'pasiv' care ne caracterizează pe mulți în România. A fi botezat ortodox, a merge la biserica uneori, a pretinde că există o relație cu Dumnezeu, a-I mulțumi câteodată pentru anumite lucruri, din decentă creștină și nu din SUFLET. Sună familiar? Ei bine, în acest fel era falsul meu ortodoxism. Până la vârsta de treisprezece ani eram evlavios, colecționam icoane, citeam scripturi, mă rugăm, chiar îmi făcusem un mic altar de rugăciune în camera mea. Însă, dintr-un motiv sau altul, tot ce era acolo în inima mea începuse să între într-un somn letargic. Pot învinui intrarea mea în adolescență, contactul cu lumea exterioară a celor mai mari, dorința de a crește peste noapte...sau pot spune că ușor, dar sigur, începusem să cad în tentațiile pierzaniei. La paisprezece ani deja fumam și beam cu cei de două ori mai în vârstă ca mine. Asta e ceva care m-a marcat pe restul vieții, alcoolismul și tabagismul m-au urmat peste tot.
 +
Am emigrat la optsprezece ani, și de atunci pot spune tot între străini sunt. Dacă aș înșirui toate experiențele avute de-a lungul acestor ani, v-provoca imaginația spre incredibil, spre ficțiune. Dar ce face mai incredibilă și tragică încă experiența mea este faptul nu este ficțiune, nu este vreun roman de aventură, ci propria aventură a vieții mele. Am trecut prin aproape tot, de la droguri, la închisori, muncă cinstită, lume interlopă.(Într-o zi, cu voia Bunului Dumnezeu voi împărți această experiență cu alți frați pierduți sau rătăciți dintr-un motiv sau altul) Mă îndepărtam pe zi ce trecea din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Căutam ceva -mi umple viața să-mi dea satisfacție și nu găseam. Auzeam vorbind de la alții de împlinire cu Dumnezeu, dar eram prea puțin convins de ce auzeam sau vedeam. Pot spune însă ceva. Eu renunțasem la Dumnezeu, nu pentru că așa îmi dorisem, ci pentru că îmi făcusem viața în așa fel încât să nu las loc pentru EL. Eu renunțasem la EL, dar EL nu a renunțat niciodată la mine. Adevărul este că simțeam că Dumnezeu există, simțeam că era în inima mea, însă ce nu reușeam era să întru în dialog, în armonie cu EL.  
 +
După zece ani petrecuți în Peninsula Iberică m-am întors acasă, frustrat, dezamăgit și singur. Mama privea tristă și-mi cerea încontinuu să mă rog. "Roagă-te mamă,spunea,doar Bunul Dumnezeu te mai poate ajuta".O.K. "Dacă exiști, ajută-mă, spuneam. Dar nu știam că EL avea ceva pentru mine, nu știam că, deși mă rugam fără convingere, fără să cred EL m-ar auzi, dar EL m-a auzit, mi-a călăuzit pașii ușor, politicos, subtil, dar sigur spre ceva ce nu mai simțeam de la treisprezece ani.  
 +
După șase luni în România am plecat din nou, de data aceasta spre Anglia. Cineva trebuia să mă aștepte în Londra, dar nu s-a întâmplat cum am vrut eu. Fără bani, fără prieteni, am ajuns foarte repede dorm pe străzi, în frig, în ploaie. fi putut fura, cum făcusem de multe ori înainte, dar dintr-un oarecare motiv, pe care Dumnezeu îl știe, de data asta totul îmi ieșea pe dos, pur și simplu nu mai reușeam să fiu ce am fost, acel eu plin de sine atotsuficient... Pentru cine nu știe, 'a dormi ' pe străzi nu este un termen corect care explice odihnă. Corpul nostru nu este făcut pentru a suporta temperaturi scăzute, nu când este slab nutriționat, epuizat fizic și mental. Faptul putem intra în hipotermie în timpul somnului se caracterizează prin reacția corpului de vigilență atunci când, din fericire, ne trezim de frig. Spun din fericire, pentru că dacă nu ne-am trezi de frig, știți ce s-ar întâmpla...După multe săptămâni pe străzi, săptămâni marcate de foame, oboseală, frig, violență extremă fizică și verbală, uz și abuz de alcool, disprețul semenilor (în fine, cine se scaldă în mocirlă e mâncat de porci, deși eu nu cerusem fiu în mocirlă), mai mult am alunecat în ea decât să spun am fost împins sau am sărit de bună voie, treaba este ajunsesem la limită. Dar scrie în Scripturi că Bunul Dumnezeu nu ne lasă să îndurăm mai mult decât putem suporta. Atunci, în genunchi, cu lacrimi în ochi, în fața statuii lui Hristos i-am cerut ajutorul. Nu statuii, ci Lui, Iisus. Plângând și căit, disperat și obosit AM CREZUT pentru prima dată cu adevărat în EL și i-am cerut nu lase, să mă primească înapoi, pentru nu mai aveam resurse interioare, eram la limita limitelor. Iar EL m-a auzit. Lucrurile bune au început să se întâmple în viața mea după acea zi. Miracole!! Da, supe calde și hamburgueri giganți, băi fiebinți și un pat ADEVĂRAT pe care dorm. Cum? Nu știu și nici nu vreau explic decât prin acel "Nebănuite sunt căile Domnului";Bunul Dumnezeu topește inimi și folosește oamenii Săi pentru salvarea altora. În puțin timp aveam deja un loc de dormit și o slujbă. Căutam însă altceva...căutam o biserică, locul în care să mă simt fac parte din el. În care -l slăvesc pe Dumnezeu, o biserică și încă ceva: cineva cu care să mă simt confortabil să-mi destăinuesc gândurile, ascult și să fiu ascultat. L-am rugat din nou pe EL și din nou mi-a dat ce am cerut. Prietena nu s-a lăsat așteptată, o fată bună creștină, foarte credinciosă. Însă cu biserica a fost altă poveste, Dumnezeu m-a lăsat să văd, să simt și să aleg, chiar dacă știu că El avea și asta rezolvată pentru mine, totuși nu a intervenit radical, ci m-a lăsat să văd prin propriile mele simțuri. Astfel am 'sărit' din biserică în biserică, de la adventiști la penticostali, de la catolici până la acele mici autonumite biserici, în depozite cu spații închiriate (acele așa- numite de unii ortodocși ca secte). Am văzut diferite feluri de adorare, multe puțin ortodoxe sau convenționale. Am văzut extaz religios, am văzut isterie religioasă, vorbit în limbi, transe religioase. Dar nu reușeam să mă încadrez în ele, să mă identific...ei vorbeau în limbi, nu eu, ei simțeau Duhul Sfânt, nu eu, Dumnezeu avea un plan pentru ei, dar nu același pentru mine...Era experiența altora, nu a mea.
 +
Astfel, după luni de căutare ajunsesem ceea ce extrem protestanții numesc un "vizitator". Căutam, dar nu mă regăseam nicăieri. Şi în timp ce alții plecau de la biserici umpluți până la refuz cu 'Holy Spirit', eu mă simțeam frustrat, înșelat, mințit. Prietena mea era la curent cu ce se întâmpla și la rândul ei se simțea neliniștită, pentru că își dorea un bărbat cu temelii solide în creștinism, și nu un 'vizitator'. Când eram aproape să renunț a căuta în schimbul acelei relații strict personale cu Dumnezeu, iată că răspunsul meu a venit sub forma unei biserici ortodoxe de limba engleză. Ca fiu mai exact, prietena mea, care este penticostală, a găsit această biserică pe Internet când am rugat-o caute o biserică aproape de zona în care locuiesc. Nu specificasem biserica ortodoxă, ci doar biserică. Când mi-a spus de această biserică mi-a stârnit curiozitatea: "Biserică ortodoxă în limba engleză? Există așa ceva?", mi-am spus incredul. Şi în prima duminică iată-la slujbă, ca de obicei sceptic și obosit de căutări. Dar așa cum Slujba a început, lacrimi de bucurie mi-au dat în ochi; iată-din nou acasă, am simțit. În casa ta Doamne, casa ta pe care nu o mai vizitasem de la vârsta de treisprezece ani. Am regăsit vechea iubire și mă simt fericit. În casa ta Doamne, cu sfintele icoane, cu mirosul 'evlavios' de tămâie și lumânări. Atunci, pe loc am avut răpunsul la rugăciunea mea de a găsi Biserica corectă. Atunci, văzând toți acei ortodocși credicioși englezi, frământați de ortodoxie cu acea dorință și foame primară de a-L cunoaște pe Dumnezeu prin ortodoxie. Niciunul dintre ei nu s-a născut ortodox, eu eram unicul, deși nu faptul eram născut a contat, ci faptul eram Re-născut ortodox, că și ei, toți, vin din alte diviziuni: protestanți, catolici, penticostali, metodiști. Şi iată-i Ca niște copii în căutarea de a-L face fericit pe Tatăl. Atunci am înțeles cât suntem de binecuvântați noi românii, prin a ne naște ortodocși, și chiar așa fiind, pe mulți dintre noi nu ne doare nicăieri de chemarea adevărată a lui Dumnezeu. Nu doar biserica de lemn și piatră, ci biserica din suflet, aceea în care sufletul se simte bine cu Dumnezeu. Sfânta noastră Biserică Ortodoxă. e cea din Londra, din Bacău, sau cea din Toronto, e aceeași Biserica Noastră Ortodoxă. Cum știu eu vine de la Dumnezeu? Nu știu, ci simt, și de fapt de ce vrea să știu când Dumnezeu ne spune clar: "credem prin credință, nu prin văz". Iar a crede prin credință înseamnă a simți cu inima și sufletul ceea ce Dumnezeu are de bine pentru noi copiii Săi. Amin și Lui Dumnezeu Laudă. C. R.
  
 
==Articole originale==
 
==Articole originale==
* [[Protestantism şi ecumenism, sau de ce să fii ortodox]]
+
* [[Protestantism și ecumenism, sau de ce să fii ortodox]]
  
==Articole scrise de alţii==
+
==Articole scrise de alții==
*[http://static.scribd.com/docs/3m7aty0ksru9p.swf  Pr.prof.dr.Dumitru STANILOAE:De ce suntem ortodocsi?]
+
*[http://static.scribd.com/docs/3m7aty0ksru9p.swf  Pr.prof.dr.Dumitru STĂNILOAIE: De ce suntem ortodocși?]
  
 
Ortodoxie
 
Ortodoxie
Părintele Ilie Cleopa. Călăuză în credinţa ortodoxă. Cap. II - Despre Ortodoxie
+
Părintele Ilie Cleopa. Călăuză în credința ortodoxă. Cap. II - Despre Ortodoxie
 
02/02/08
 
02/02/08
Părintele Ilie Cleopa. Călăuză în credinţa ortodoxă. Cap. II - Despre Ortodoxie
+
Părintele Ilie Cleopa. Călăuză în credința ortodoxă. Cap. II - Despre Ortodoxie
05:40:39 pm, Categorii: Cãrti duhovnicesti, Crestinism, Parintele Cleopa, Călăuză în credinţa ortodoxă   
+
05:40:39 pm, Categorii: Cãrți duhovnicești, Creștinism, Părintele Cleopa, Călăuză în credința ortodoxă   
"Credinciosul: Ce se înţelege prin „ortodoxie"?
+
"Credinciosul: Ce se înțelege prin „ortodoxie"?
Preotul: Cuvântul „ortodoxie", frate, este de origine greacă, format din orthos şi doxa, adică dreapta credinţă, inchinare adevărată, sobornicească, învăţătură care se plasează în continuitatea directă şi neîntreruptă a Tradiţiei apostolice, prin intermediul teologiei patristice şi neopatristice şi care formează credinţa comună a Bisericii neîmpărţite din primul mileniu. Ortodoxia se identifică cu însăşi tradiţia apostolică, aşa cum a tost confirmată, interpretată şi dezvoltată prin consensul Bisericii Universale. De fapt, didascalia - adică regula de credinţă apostolică - a fost criteriul de bază al Ortodoxiei.
+
Preotul: Cuvântul „ortodoxie", frate, este de origine greacă, format din orthos și doxa, adică dreapta credință, închinare adevărată, sobornicească, învățătură care se plasează în continuitatea directă și neîntreruptă a Tradiției apostolice, prin intermediul teologiei patristice și neopatristice și care formează credința comună a Bisericii neîmpărțite din primul mileniu. Ortodoxia se identifică cu însăși tradiția apostolică, așa cum a fost confirmată, interpretată și dezvoltată prin consensul Bisericii Universale. De fapt, didascalia - adică regula de credință apostolică - a fost criteriul de bază al Ortodoxiei.
 
[Continuare:]
 
[Continuare:]
  
De aceea, orice ruptură în continuitatea Tradiţiei apostolice a fost considerată ca o corupţie sau abandonare a Ortodoxiei, care poate să ia forma fie a unei erezii, fie a unei „confesiuni" separate (Dicţionar de teologie Ortodoxă, de Preot Dr. Ioan Bria, Bucureşti, 1981, p. 272-277).
+
De aceea, orice ruptură în continuitatea Tradiției apostolice a fost considerată ca o corupție sau abandonare a Ortodoxiei, care poate să ia forma fie a unei erezii, fie a unei „confesiuni" separate (Dicționar de teologie Ortodoxă, de Preot Dr. Ioan Bria, București, 1981, p. 272-277).
Credinciosul: Dar unde se găseşte expusă exact învăţătura credinţei ortodoxe?
+
Credinciosul: Dar unde se găsește expusă exact învățătura credinței ortodoxe?
Preotul: Scurt, dar cuprinzător, expunerea exactă a credinţei ortodoxe se găseşte în Dogmatica Sfântului loan Damaschin.
+
Preotul: Scurt, dar cuprinzător, expunerea exactă a credinței ortodoxe se găsește în Dogmatica Sfântului loan Damaschin.
Credinciosul: Dar prin care mijloace s-a menţinut până în zilele noastre învătătura de credinţă ortodoxă exactă şi neschimbată?
+
Credinciosul: Dar prin care mijloace s-a menținut până în zilele noastre învățătura de credință ortodoxă exactă și neschimbată?
Preotul: Aici, frate, ar fi multe de vorbit, dar aşa, cât mai pe scurt, îţi voi spune: Sfânta credinţă cea dreptmăritoare a Bisericii lui Hristos (Ortodoxia) s-a menţinut neschimbată, de-a lungul veacurilor, prin învăţătura Sfintei Scripturi şi prin Sfânta Tradiţie apostolică, prin hotărârile celor cinci Sinoade Apostolice (vezi Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. de Preot Dr. D. Fecioru şi Prof. Dr. Olimp Căciulă, Bucureşti, 1938, p. 26-27); prin învăţăturile canoanelor celor şapte Sinoade ecumenice şi ale celor locale, deoarece după învăţătura dumnezeiescului părinte Ioan Gură de Aur, „Cârma Bisericii lui Hristos sunt dumnezeieştile canoane” (vezi Pidalionul de Neamţ, ed. 1844, fila 7) ; apoi prin Pravilele Bisericeşti, aşa cum a fost Pravila Mare Bisericească, Îndreptarea Legii, 1652, Pravila de la Govora, 1640, Pravila lui Vasile Lupu ş.a.  
+
Preotul: Aici, frate, ar fi multe de vorbit, dar așa, cât mai pe scurt, îți voi spune: Sfânta credință cea dreptmăritoare a Bisericii lui Hristos (Ortodoxia) s-a menținut neschimbată, de-a lungul veacurilor, prin învățătura Sfintei Scripturi și prin Sfânta Tradiție apostolică, prin hotărârile celor cinci Sinoade Apostolice (vezi Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. de Preot Dr. D. Fecioru și Prof. Dr. Olimp Căciulă, București, 1938, p. 26-27); prin învățăturile canoanelor celor șapte Sinoade ecumenice și ale celor locale, deoarece după învățătura dumnezeiescului părinte Ioan Gură de Aur, „Cârma Bisericii lui Hristos sunt dumnezeieștile canoane” (vezi Pidalionul de Neamț, ed. 1844, fila 7) ; apoi prin Pravilele Bisericești, așa cum a fost Pravila Mare Bisericească, Îndreptarea Legii, 1652, Pravila de la Govora, 1640, Pravila lui Vasile Lupu ș.a.  
Credindosul: Dar ce înseamnă Sinod ecumenic şi local şi prin ce se deosebesc ele?
+
Credindosul: Dar ce înseamnă Sinod ecumenic și local și prin ce se deosebesc ele?
Preotul: Sinod ecumenic se cheamă acela la care iau parte patriarhii, mitropoliţii, episcopii şi alţi conducători spirituali ai Bisericii din toată lumea creştină. Acest sinod este judecător prea înalt al pricinilor bisericeşti, ca cel ce urmează Bisericii soborniceşti, adică a toată lumea (vezi Dumnezeieştile Dogme ale Bisericii Ortodoxe, M-rea Neamţ, 1816, p. 30; cf. şi Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, ed. 1952, p. 167); şi iarăşi: Sinod ecumenic este acela la care se vor uni, într-o singură mărturisire a credinţei, toţi patriarhii şi episcopii lumii creştine (vezi Pidalionul de Neamţ, ed. 1844, fila 75).
+
Preotul: Sinod ecumenic se cheamă acela la care iau parte patriarhii, mitropoliții, episcopii și alți conducători spirituali ai Bisericii din toată lumea creștină. Acest sinod este judecător prea înalt al pricinilor bisericești, ca cel ce urmează Bisericii sobornicești, adică a toată lumea (vezi Dumnezeieștile Dogme ale Bisericii Ortodoxe, M-rea Neamț, 1816, p. 30; cf. și Învățătura de credință creștină ortodoxă, ed. 1952, p. 167); și iarăși: Sinod ecumenic este acela la care se vor uni, într-o singură mărturisire a credinței, toți patriarhii și episcopii lumii creștine (vezi Pidalionul de Neamț, ed. 1844, fila 75).
Credinciosul: Dar sinodul local ce este şi prin ce se deosebeşte de cel ecumenic?
+
Credinciosul: Dar sinodul local ce este și prin ce se deosebește de cel ecumenic?
Preotul: Sinodul local este acela la care iau parte episcopii dintr-o ţară sau numai dintr-o parte a lumii creştine. El se deosebeşte de cel ecumenic prin faptul că acesta se poate întruni numai la porunca celor ce conduc ţările, pe când cel local se întruneşte din porunca celui dintâi episcop (vezi Dumnezeieştile Dogme, p. 29).
+
Preotul: Sinodul local este acela la care iau parte episcopii dintr-o țară sau numai dintr-o parte a lumii creștine. El se deosebește de cel ecumenic prin faptul că acesta se poate întruni numai la porunca celor ce conduc țările, pe când cel local se întrunește din porunca celui dintâi episcop (vezi Dumnezeieștile Dogme, p. 29).
Credinciosul: Au mai fost şi alte mijloace prin care Ortodoxia şi-a menţinut unitatea şi integritatea?
+
Credinciosul: Au mai fost și alte mijloace prin care Ortodoxia și-a menținut unitatea și integritatea?
Preotul: Multe şi felurite au fost mijloacele spirifuale şi administrative prin care Sfânta Ortodoxie şi-a păstrat până în zilele noastre unitatea, precum:
+
Preotul: Multe și felurite au fost mijloacele spirifuale și administrative prin care Sfânta Ortodoxie și-a păstrat până în zilele noastre unitatea, precum:
  
- Constituirea cultului bizantin din secolele VI-VIII, în care locul principal l-au ocupat Liturghiile bizantine. Acest rit a jucat un rol capital în menţinerea unităţii cultice şi spirituale a Ortodoxiei;
+
- Constituirea cultului bizantin din secolele VI-VIII, în care locul principal l-au ocupat Liturghiile bizantine. Acest rit a jucat un rol capital în menținerea unității cultice și spirituale a Ortodoxiei;
- Apoi, sinteza dogmatică făcută de Sfântul loan Damaschin (secolul VIII) şi mai ales aportul său teologic în criza iconoclasmului provocată de islamism;
+
- Apoi, sinteza dogmatică făcută de Sfântul loan Damaschin (secolul VIII) și mai ales aportul său teologic în criza iconoclasmului provocată de islamism;
- Contribuţia teologică a Patriarhului Fotie (820-895) şi mai ales enciclica sa din 867, in care acuză de erezie pe papa Nicolae I (858-867);
+
- Contribuția teologică a Patriarhului Fotie (820-895) și mai ales enciclica sa din 867, în care acuză de erezie pe papa Nicolae I (858-867);
- Sinodul local din 879-880, care restaurează pe Fotie şi deci reconcilierea cu Biserica Romană (papa loan al VIII-lea, 872-
+
- Sinodul local din 879-880, care restaurează pe Fotie și deci reconcilierea cu Biserica Romană (papa loan al VIII-lea, 872-889);
889);
+
- Activitatea misionară în Europa centrală a fraților macedoneni Chiril († 869) și Metodie († 884), «apostolii slavilor», trimiși de împăratul bizantin Mihail al III-lea, la cererea prințului Rostislav;
- Activitatea misionară în Europa centrală a fraţilor macedoneni Chiril († 869) şi Metodie († 884), «apostolii slavilor», trimişi de împăratul bizantin Mihail al III-lea, la cererea prinţului Rostislav;
+
- Rezistența ortodocșilor împotriva Sinoadelor unioniste (Lion 1274; Ferrara - Florența 1438 - 1439), care aveau un caracter antiortodox;
- Rezistenţa ortodocşilor împotriva Sinoadelor unioniste (Lion 1274; Ferrara - Florenţa 1438 - 1439), care aveau un caracter antiortodox;
+
- Sinodul de la Constantinopol din 1459 sub Ghenadie Scolasticul - cel dintâi patriarh după căderea Constantinopolului (1453) care a respins unirea de la Florența, cu toate că Împăratul loan al VIII-lea o recunoscuse;
- Sinodul de la Constantinopol din 1459 sub Ghenadie Scolasticul - cel dintâi patriarh după căderea Constantinopolului (1453) care a respins unirea de la Florenţa, cu toate că Împăratul loan al VIII-lea o recunoscuse;
+
- Adăugăm înnoirea isihastă din secolul XIV, care a condus la formarea adevăratei teologii bizantine. Isihasmul a fost ilustrat de mari teologi și mistici, ca: Sfântul Maxim Mărturisitorul (sec. VII), Sfântul Simion Noul Teolog (sec. XI), Sfântul Grigorie Sinaitul (sec. XIV), Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. Doctrina Sfântului Grigorie Palama despre distincția între esența lui Dumnezeu ca atare, inaccesibilă spiritului creat, și energiile divine necreate, prin care omul se împărtășește direct din viața dumnezeirii – doctrină aprobată de sinoadele de la Constantinopol din 1341, 1347 și 1351 -, constituie o nouă precizare patristică a Ortodoxiei;
- Adăugăm înnoirea isihastă din secolul XIV, care a condus la formarea adevăratei teologii bizantine. Isihasmul a fost ilusţrat de mari teologi şi mistici, ca: Sfântul Maxim Mărturisitorul (sec. VII), Sfântul Simion Noul Teolog (sec. XI), Sfântul Grigorie Sinaitul (sec. XIV), Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. Doctrina Sfântului Grigorie Palama despre distincţia între esenţa lui Dumnezeu ca atare, inaccesibilă spiritului creat, şi energiile divine necreate, prin care omul se împărtăşeşte direct din viaţa dumnezeirii – doctrină aprobată de sinoadele de la Constantinopol din 1341, 1347 şi 1351 -, constituie o nouă precizare patristică a Ortodoxiei;
+
- Sub influența Ortodoxiei neopatristice din secolul XIV, care are un caracter defensiv în fața teologiei scolastice latine, se încearcă o oarecare disociere a Bisericii de imperiu, deoarece termenii «simfonici» stabiliți de împăratul Justinian (527-565) deveniseră prea rigizi;
- Sub influenţa Ortodoxiei neopatristice din secolul XIV, care are un caracter defensiv în faţa teologiei scolastice latine, se încearcă o oarecare disociere a Bisericii de imperiu, deoarece termenii «simfonici» stabiliţi de împăratul Justinian (527-565) deveniseră prea rigizi;
 
 
- Sinodul de la Constantinopol, din 1484, fixează Taina Mirungerii ca modalitate de primire a catolicilor la Ortodoxie;
 
- Sinodul de la Constantinopol, din 1484, fixează Taina Mirungerii ca modalitate de primire a catolicilor la Ortodoxie;
 
- Doctrina despre Sfintele Taine capătă o formă definitivă, mai ales datorită lui Simion al Tesalonicului (sec. XV);
 
- Doctrina despre Sfintele Taine capătă o formă definitivă, mai ales datorită lui Simion al Tesalonicului (sec. XV);
 
- Comentariul critic asupra protestantismului, făcut de Patriarhul Ieremia al II-lea la răspunsul dat teologilor luterani de la Tübingen (care trimiseseră patriarhului în 1573-1574 «Confesiunea de la Augsburg»);
 
- Comentariul critic asupra protestantismului, făcut de Patriarhul Ieremia al II-lea la răspunsul dat teologilor luterani de la Tübingen (care trimiseseră patriarhului în 1573-1574 «Confesiunea de la Augsburg»);
- O prezentare a Ortodoxiei, făcută de Patriarhul de mai târziu al Alexandriei, Mitrofan Kritopoulos (1630-1639), într-o „Mărturisire de credinţă” (1625), adresată teologilor protestanţi din Helmstad;
+
- O prezentare a Ortodoxiei, făcută de Patriarhul de mai târziu al Alexandriei, Mitrofan Kritopoulos (1630-1639), într-o „Mărturisire de credință” (1625), adresată teologilor protestanți din Helmstad;
- În 1629, Patriarhul Chiril Lucaris publică la Geneva o «Mărturisire de credinţă», în care îşi însuşeşte principalele doctrine ale calvinismului. O serie de sinoade locale condamnă această Mărturisire: Constantinopol (1638), Kiev (1640), Iaşi (1642), Ierusalim (1672) şi iarăşi Constantinopol (1691);
+
- În 1629, Patriarhul Chiril Lucaris publică la Geneva o «Mărturisire de credință», în care își însușește principalele doctrine ale calvinismului. O serie de sinoade locale condamnă această Mărturisire: Constantinopol (1638), Kiev (1640), Iași (1642), Ierusalim (1672) și iarăși Constantinopol (1691);
- Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă, Mitropolitul Kievului (1633-1646), discutată şi interpretată de Sinodul de la Iaşi din 1642, este tradusă în greceşte de teologul Meletie Sirigul şi aprobată de Sinodul de la Constantinopol din 1643;
+
- Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă, Mitropolitul Kievului (1633-1646), discutată și interpretată de Sinodul de la Iași din 1642, este tradusă în grecește de teologul Meletie Sirigul și aprobată de Sinodul de la Constantinopol din 1643;
- Altă «Mărturisire de credinţă» care a ţinut Ortodoxia pe drumul ei cel drept a fost şi cea a Patriarhului Dositei şi actele Sinodului de la Ierusalim din 1672. Acest sfânt sinod a respins calvinismul lui Chiril Lucaris;
+
- Altă «Mărturisire de credință» care a ținut Ortodoxia pe drumul ei cel drept a fost și cea a Patriarhului Dositei și actele Sinodului de la Ierusalim din 1672. Acest sfânt sinod a respins calvinismul lui Chiril Lucaris;
- Tot patriarhul Dositei publică în România o colecţie de texte teologice bizantine;
+
- Tot patriarhul Dositei publică în România o colecție de texte teologice bizantine;
- Apoi sinoadele locale din secolul XVII (Iaşi 1642, Moscova 1666-1667 şi Ierusalim 1672) au adus o contribuţie importantă la redescoperirea materiei sacramentale a Bisericii şi la punerea în valoare a caracterului dinamic al Tradiţiei, ceea ce n-a fost întotdeauna şi pretutindeni înţeles în mod corect;
+
- Apoi sinoadele locale din secolul XVII (Iași 1642, Moscova 1666-1667 și Ierusalim 1672) au adus o contribuție importantă la redescoperirea materiei sacramentale a Bisericii și la punerea în valoare a caracterului dinamic al Tradiției, ceea ce n-a fost întotdeauna și pretutindeni înțeles în mod corect;
- Sinodul de la Moscova condamnă pe «vechii credincioşi», care reduceau Ortodoxia la o religie ritualistă;
+
- Sinodul de la Moscova condamnă pe «vechii credincioși», care reduceau Ortodoxia la o religie ritualistă;
- Formarea Bisericilor uniate (sau greco-catolice) se realizează prin presiunea autorităţilor politice din Polonia şi Austria, în regiuni ortodoxe: Brest (1596), Ujhord (1649), Mucacevo (1664), Transilvania (1701). Rezistenţa ortodocşilor a arătat nu numai că Orientul nu poate fi o simplă dieceză romană, dar şi exista o contradicţie de fond între sistemul Bisericilor locale in răsărit şi sistemul papal in apus;
+
- Formarea Bisericilor uniate (sau greco-catolice) se realizează prin presiunea autorităților politice din Polonia și Austria, în regiuni ortodoxe: Brest (1596), Ujhord (1649), Mucacevo (1664), Transilvania (1701). Rezistența ortodocșilor a arătat nu numai că Orientul nu poate fi o simplă dieceză romană, dar și există o contradicție de fond între sistemul Bisericilor locale în răsărit și sistemul papal in apus;
- Un sinod al patriarhilor orientali din 1755 declară invalidat botezul latinilor şi al armenilor, fapt pentru care aceştia vor fi primiti la Ortodoxie prin rebotezare;
+
- Un sinod al patriarhilor orientali din 1755 declară invalidat botezul latinilor și al armenilor, fapt pentru care aceștia vor fi primiți la Ortodoxie prin rebotezare;
- «Filocalia», marea colecţie de texte de spiritualitate, apare in 1782 la Veneţia, editată de către Nicodim Aghioritul (1749-1808, canonizat in 1955), împreună cu Macarie din Corint;
+
- «Filocalia», marea colecție de texte de spiritualitate, apare în 1782 la Veneția, editată de către Nicodim Aghioritul (1749-1808, canonizat în 1955), împreună cu Macarie din Corint;
- Stareţul Paisie Velicikovski (1722-1794) traduce in slavonă Filocalia, care apare la Moscova in 1793 şi care a salvat Ortodoxia rusă de latinizare;
+
- Starețul Paisie Velicikovski (1722-1794) traduce în slavonă Filocalia, care apare la Moscova în 1793 și care a salvat Ortodoxia rusă de latinizare;
- În 1848 patriarhii răsăritului publică o enciclică in care condamnă «papismul» ca erezie;
+
- În 1848 patriarhii răsăritului publică o enciclică în care condamnă «papismul» ca erezie;
- În acelaşi sens, Patriarhul Antim, în răspunsul dat in 1894 la enciclica Papei Leon al XIII-lea «Praeclara Gratulationis», condamnă dogma catolică despre «Imaculata concepţie» şi cea despre infailibilitatea papală (vezi mai pe larg în Dicţionar de teologie ortodoxă, p. 273-277 ş.a.);
+
- În același sens, Patriarhul Antim, în răspunsul dat în 1894 la enciclica Papei Leon al XIII-lea «Praeclara Gratulationis», condamnă dogma catolică despre «Imaculata concepție» și cea despre infailibilitatea papală (vezi mai pe larg în Dicționar de teologie ortodoxă, p. 273-277 ș.a.);
  
Au mai ajutat la menţinerea nealterată şi neschimbată a Ortodoxiei, de-a lungul vremilor, şi următoarele:
+
Au mai ajutat la menținerea nealterată și neschimbată a Ortodoxiei, de-a lungul vremilor, și următoarele:
  
a) şcolile teologice de grad universitar;
+
a) școlile teologice de grad universitar;
 
b) seminariile teologice;
 
b) seminariile teologice;
c) sinoadele locale şi naţionale;
+
c) sinoadele locale și naționale;
 
d) adunările eparhiale;
 
d) adunările eparhiale;
e) conferinţele protopopilor şi ale consiliilor parohiale;
+
e) conferințele protopopilor și ale consiliilor parohiale;
f) predicile rostite de preoţi spre luminarea poporului la oraşe şi la sate;
+
f) predicile rostite de preoți spre luminarea poporului la orașe și la sate;
g) unele asociaţii bisericeşti cu caracter misionar;
+
g) unele asociații bisericești cu caracter misionar;
h) viaţa canonică şi tipiconală a monahilor din toate sfintele mănăstiri, precum şi
+
h) viața canonică și tipiconală a monahilor din toate sfintele mănăstiri, precum și
i) educaţia pe care părinţii creştini ortodocşi au dat-o copiilor lor pentru a ţine cu toată sfinţenia dreapta credinţă în care s-au născut;
+
i) educația pe care părinții creștini ortodocși au dat-o copiilor lor pentru a ține cu toată sfințenia dreapta credință în care s-au născut;
  
Acestea sunt, pe scurt, mijloacele spirituale prin care Ortodoxia s-a ţinut pe drumul cel drept până în zilele noastre."
+
Acestea sunt, pe scurt, mijloacele spirituale prin care Ortodoxia s-a ținut pe drumul cel drept până în zilele noastre."
  
 
Părintele Ilie Cleopa
 
Părintele Ilie Cleopa
  
==Carţi în format electronic==
+
==Cărți în format electronic==
 
* [http://www.myriobiblos.gr/ www.myriobiblos.gr]
 
* [http://www.myriobiblos.gr/ www.myriobiblos.gr]
 
* [http://www.crestinortodox.ro/ CrestinOrtodox.ro - articole ortodoxe]
 
* [http://www.crestinortodox.ro/ CrestinOrtodox.ro - articole ortodoxe]
* [http://www.sfaturiortodoxe.ro/ SfaturiOrtodoxe.ro - articole şi cărţi ortodoxe]
+
* [http://www.sfaturiortodoxe.ro/ SfaturiOrtodoxe.ro - articole și cărți ortodoxe]
* [http://dorinfather.wordpress.com/ Biblioteca Teologică - sute de cărţi ortodoxe şi nu numai]
 
  
 
==Site-uri dedicate unor mari teologi==
 
==Site-uri dedicate unor mari teologi==
Linia 123: Linia 123:
 
==Site-uri ortodoxe==
 
==Site-uri ortodoxe==
 
* [http://www.patriarhia.ro/ Site-ul Patriarhiei Române]
 
* [http://www.patriarhia.ro/ Site-ul Patriarhiei Române]
* [http://www.ec-patr.gr/en/links.htm Legăturile către Patriarhatele ortodoxe]. Observaţie: deoarece adresele pentru patriarhatele României şi ale Moscovei au fost modificate faţă de această listă, noile lor adrese au fost actualizate şi legăturile către ele au fost evidenţiate în mod distinct.  
+
* [http://www.ec-patr.gr/en/links.htm Legăturile către Patriarhatele ortodoxe]. Observație: deoarece adresele pentru patriarhatele României și ale Moscovei au fost modificate față de această listă, noile lor adrese au fost actualizate și legăturile către ele au fost evidențiate în mod distinct.  
* [http://xxc.ru/english/ Patriarhatul Moscovei]. Aceasta este adresa catedralei. La adresa patriarhatului, furnizată chiar la această adresă, se află în prezent informaţii de cu totul altă natură.
+
* [http://xxc.ru/english/ Patriarhatul Moscovei]. Aceasta este adresa catedralei. La adresa patriarhatului, furnizată chiar la această adresă, se află în prezent informații de cu totul altă natură.
 
* [http://www.indianorthodoxchurch.com/ Biserica Ortodoxă din India (necalcedoniană)]
 
* [http://www.indianorthodoxchurch.com/ Biserica Ortodoxă din India (necalcedoniană)]
* [http://www.crestinism-ortodox.ro/ Crestinism-Ortodox.ro - învăţătură, istoric, etc]
+
* [http://www.crestinism-ortodox.ro/ Crestinism-Ortodox.ro - învățătură, istoric, etc]
 
* [http://www.credo.ro/ Credo.ro - portal ortodox]  
 
* [http://www.credo.ro/ Credo.ro - portal ortodox]  
* [http://www.ortodoxmedia.com/ OrtodoxMedia.com - înregistrări conferinţe, predici şi muzică]
+
* [http://www.ortodoxmedia.com/ OrtodoxMedia.com - înregistrări conferințe, predici și muzică]
 
* [http://www.ortodox.as.ro/ www.ortodox.as.ro]
 
* [http://www.ortodox.as.ro/ www.ortodox.as.ro]
 
* [http://en.wikipedia.org/wiki/Eastern_Orthodox_Churches Eastern Orthodox Churches]
 
* [http://en.wikipedia.org/wiki/Eastern_Orthodox_Churches Eastern Orthodox Churches]
 
* [http://www.filocalia.ro/ Filocalia]
 
* [http://www.filocalia.ro/ Filocalia]
* [http://bastrix.wordpress.com/ Teologie pentru azi - un blog creştin ortodox updatat zilnic]
+
* [http://bastrix.wordpress.com/ Teologie pentru azi - un blog creștin ortodox updatat zilnic]
  
 
[[Categorie:Apologetică]]
 
[[Categorie:Apologetică]]

Versiunea de la data 13 mai 2014 13:13

Aceasta este o pagină cu un pronunțat caracter colectiv, în care fiecare este invitat să adauge câteva observații în care să arate pe scurt și în mod clar de ce este el ortodox (ce găsește el înălțător la noi), de ce nu are o altă credință (ce aspecte nedorite se află la alte religii și nu se regăsesc la noi) sau, simplu, câteva gânduri frumoase izvorâte în sufletul lui privind ortodoxia.

La sfîrșit se inserează link-uri către site-uri care promovează frumusețile ortodoxiei: articole proprii (ale acelora care publică pe această pagină) sau scrise de alții, site-uri dedicate unor mari teologi, site-uri ortodoxe, biblioteci ortodoxe on-line.

Sunt ortodox pentru că:

  • Am fost spiritist, buddhist, yogin, ateu, dar în toate aceste "credințe" nu am găsit ceea ce căutam. Spiritismul nu este, de fapt, o religie, ci doar o încercare de a comunica cu spiritele oamenilor decedați. Pentru buddhist, totul este suferință, iar țelul suprem este nirvana, vidul. Buddhistul nu are Dumnezeu. Yoginul vrea să scape de reîncarnări și să se unească cu Brahman. Atât buddhistul, cât și yoginul se consideră propriii lor dumnezei (vezi Lucifer). Ateismul este prostesc, dacă privim cât de minunat e alcătuit universul în care trăim. Probabilitatea ca universul și viața să se fi născut din întâmplare, dintr-un big bang, tinde la 0... Sunt ortodox pentru că Dumnezeu mi-a arătat că există. Acum câțiva ani, mi-am cerut iertare cu lacrimi de la Dumnezeu, pentru că nu am crezut în El. Am simțit ceva ce nu am mai simțit decât peste mulți ani. Pur și simplu sufletul meu era înconjurat de o căldură și pace imensă. Parcă pluteam... Am simțit ceva ca un mic curent apoi prin mâini și o stare de liniște inexplicabilă timp de o săptămână... Această întâmplare m-a făcut să cred că Dumnezeu există și că ne veghează mereu. El ne așteaptă să ne întoarcem la el, așa cum un tată își așteaptă fiul... Apoi am început să citesc despre yoga, să învăț sanscrita, să citesc texte antice yoghine. Începusem să mă cred una cu Brahman, cu Absolutul, să mă simt puternic. Consideram că totul e o iluzie. Puteam să-mi opresc orice gânduri după voință... Până când a apărut o persoană care m-a rugat să citesc niște cărți ortodoxe. Bineînțeles că le-am luat cu scârbă, dar nu am vrut să jignesc persoana respectivă, așa că am început să citesc. Citindu-le, parcă ardea ceva în mine. Simțeam cum cuvântul lor mă arde și mă macină. Acum știu că era ceva sau cineva în mine care mă făcea să fiu așa, să fug de adevăr... În fine, am citit mai multe cărți, am început să citesc și Noul Testament și până la urmă mi-am dat seama de groapa în care căzusem... Am fost și la prima spovedanie după aproape 6 ani de pauză și atunci am avut convingerea finală că ortodoxia este religia creștină adevărată, apostolică. În momentul când preotul a început să rostească rugăciunea de dezlegare, am simțit ceva care ieșea din mâinile lui și intra înăuntrul meu, prin creștetul capului, până în adâncul inimii (acum știu că acel Ceva era Duhul Sfânt). Am simțit atunci ca și cum aș fi fost cercetat până în adâncul sufletului și apoi o căldură în inimă, un foc purificator. Apoi m-am simțit liber. Am știut că Dumnezeu m-a iertat cu adevărat și am înțeles de ce este nevoie să vii în fața unui preot ca să ți se ierte păcatele. După ce am ieșit din Biserică, simțeam o pace nemaipomenită și totul părea mai luminos. Era o lumină aparte în jur, toate mi se păreau bune și simțam un imbold de a-I da slavă lui Dumnezeu... Poate că toate acestea mi s-au întâmplat și le-am observat tocmai pentru că mă îndepărtasem pentru mult timp de Dumnezeu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit mie, păcătosul, să gust puțin din frumusețea Raiului... Dumnezeu să ne lumineze pe toți și să ne îndrepte pe toți pe calea adevărului ortodox! Doamne ajută!
  • Dumnezeul la care se roagă creștinii și iudeii nu apare într-un Univers predefinit, nu a apărut datorită unor legităț aflate înaintea și înafara Lui. El este în afara timpului ș tot ce există a fost creat de El.
  • Morala și tot ce țne de bine ar fi fraze fără valoare dacă n-ar exista El. Doar Dumnezeu este Cel care dă valoare moralei.
  • El este însuși Iubirea. Şi o arată frumos prin Însăși existența Sa, care constă în Trei Persoane între care se poate manifesta iubirea. Căci iubirea necesită cel puțin două persoane...
  • Mântuirea se obține prin efortul nostru, dar doar Dumnezeu este cel care decide rezultatul. Ea nu se poate plăti cu bani.
  • Viața de fiecare zi ne arată fapte uimitoare, care depășesc cu mult cunoștințele și speranța noastră.
  • Toate sunt legate între ele într-un chip atât de minunat! Trebuie să fie Cineva acolo sus...
  • În mai toate religiile D(d)umnezeu(eii) este/sunt o forță neînduplecată în fața căruia/căror trebuie să tremuri. Doar în Noul Testament Dumnezeu îți arată că te iubește, se coboară la nivelul tău și îți dă și libertatea de a decide tu ce să faci. (Lucru care se întâmplă parțial și în Vechiul Testament).
  • Atunci când intru într-o biserică ortodoxă simt pace, căldură, o atmosferă familiară plăcută.
  • Dacă intru într-o biserică catolică simt măreție și liniște. Dar o liniște rece.
  • Dacă are loc o conferință organizată de protestanți, totul este perfect aranjat. Mă simt ca la o prezentare de produse a unei mari companii. Nimic nu este uitat. Nu lipsește decât... Dumnezeu.
  • Înțelepciune. O dată, înțelepciunea celor zece porunci. Apoi, înțelepciunea de a le înlocui cu doar două: cu dragostea de Dumnezeu și cu iubirea de aproapele. Pentru că atunci când iubești le împlinești automat și pe cele zece.
  • Biserica Ortodoxă nu se implică în politică. Politica înseamnă multe lucruri necreștine, compromisuri, minciună, influențarea oamenilor ca să se satisfacă interese umane, nu duhovnicești. Un preot implicat în politică are prea puțin timp pentru Dumnezeu, este prins între a face interesul unor grupuri și a apăra cuvântul lui Dumnezeu. Marii teologi și duhovnici ai ultimelor secole au fost ortodocși...
  • Bisericile ortodoxe sunt pline cu Har, oameni și frumusețe.
  • Știința modernă abia acum se apropie de ceea ce spuneau Părinții Bisericii acum 1500 de ani. V-ați întrebat oare ce este materia? A se vedea Sfântul Vasile Cel Mare și Sfântul Maxim Mărturisitorul.
  • Nu se încearcă în mod exagerat „modernizarea” Bisericii. Să nu uităm că știința evoluează mereu, așa că ceea ce astăzi este considerat a fi un lucru modern, mâine va fi judecat ca fiind depășit. Să supunem oare Biserica unei frunze în vânt? Nu vreau să critic știința, atâta doar că evidențiez că ea se aproprie de infinitul pe care Dumnezeu l-a făcut. Ea are meritul că este în căutarea adevărului, dar etalonul este Dumnezeu Adevărul.
  • Mergeam cu bunicul la Biserică.
  • Iisus ne-a învățat ce să facem ca să ne mântuim acum 2000 de ani și de atunci nu a mai venit ca să ne învețe altceva, astfel că acel mesaj trebuie să îl urmăm. Biserica Ortodoxă este biserica care a păstrat cel mai fidel învățătura pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
  • Sunt ortodox pentru că Dumnezeu a făcut milă cu robul său și „Întorcându-se, mi-a dat viață și din adâncurile pământului iarăși m-a scos”; Slavă întru cei de sus lui Dumnzeu!
  • În primul rând, așa m-a născut pământul românesc (adică mama) și pământul grecesc (adică tata), apoi pentru că, până să-mi dau seama de comoara pe care mi-a încredințat-o Dumnezeu prin baia Sfântului Botez, am primit, totuși, bunătățile pe care le-a pregătit El celor ce-L iubesc, prin Sfântul Trup și Sânge, pe care, părinții mei trupești, mi-l administrau când era de cuviință. Apoi sunt ortodoxă din recunoștință față de Bunul și Milostivul Dumnezeu, care nicidecum nu m-a părăsit, în ciuda faptului că am uitat binefacerile Lui, și în desfrânări, și în uitare de cele ce am fost învățată am cheltuit viața mea, și m-a scos din noroiul păcatelor, fără să am cea mai neînsemnată contribuție, pe piatră punând piciorul meu. În altă ordine de idei, numai în biserica Lui mă simt acasă, Maica Domnului mi-a arătat mila ei nespusă. Apoi, El m-a iubit pe mine întâi, atunci când educația ateistă, era gata să distrugă orice urmă de umanitate din mine, fără măcar să gândesc de ce comoară mă lipsesc. M-am rugat mult să mă ierte, dacă există iertare pentru mine, iar El, în milostivirea Sa, mi-a apărut în vis, venind pe norii cerului, șezând pe Tronul Slavei. Nu mi-a vorbit. Doar m-a privit. Dar ce privire... Mustrare, blândețe, majestate în acelasi timp, iar sufletul meu striga „e Domnul, e Dumnezeul meu”, deși nu aveam icoane, nu aveam o reprezentare a Lui... uitasem totul... de mult. Iată că ajunsesem iar acasă ca fiul cel risipitor... Dar nu mi-a vorbit. A luat sceptrul și mi-a arătat cu el peste umăr la cer. A dispărut cum a venit, pe norii cerului. M-am trezit într-o stare de bucurie nespusă, liniște și împăcare, dar și cu sentimentul datoriei. După câteva zile de cautări, mi-a căzut în mână o broșurică, tipărită în grafia veche, „Carte dspre sfârșitul lumei”, în care am citit: „adecă toți cei ce ați greșit, toți cei ce voiți să moșteniți viața cea veșnică, căutați în sus la Dumnezeu, căutați la cer”. Atunci am înțeles ce a vrut să-mi spună Domnul, atunci am înțeles că Ortodoxia e casa mea, e bucuria mea, e cântarea mea, e viața mea. Ce alte motive mi-ar trebui pentru a iubi ortodoxia? Ce altă motivație i-ar trebui inimii mele să cânte cu fiecare respirație: „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu”. Amin.
  • Am convingerea că acum e cea mai bună cale de mântuire. Cum am putea să ne dăm seama de asta? Este cea mai bună religie cea cu cei mai mulți membri? Nu, căci la un moment dat Biserica ariană era cea mai puternică din Europa. Este religia cu cei mai mulți bani și putere lumească mântuitoare? Nu neapărat. Este mântuitoare religia care e considerată de Dumnezeu mântuitoare și pe care Dumnezeu o înzestrează cu multe minuni. M-am rugat la Dumnezeu să-mi spună ce cale e cea mai bună și un gând mi-a venit că ortodoxia e considerată cea mai bună de către Dumnezeu, căci are cele mai multe minuni.
  • Să le luăm pe rând:

De ce creștinism și nu islam, budhism, yoga? Pentru că Iisus a înviat pe pământ și a dat putere asupra morții și discipolilor săi și asta nu s-a întamplat la Budha, Mahomed, Confucius și alții. Când vorbim despre religie, vorbim mai ales despre viața de după moarte, și dacă cel ce începe o religie nu are putere asupra morții, în mod normal ar trebui să ai multe dubii. De ce ortodoxie și nu catolicism sau protestantism? Pentru că ortodoxia e cea mai iubită de Dumnezeu, și asta se dovedește prin mulțimea minunilor ce se întâmplă în ortodoxie. Minunile ortodoxiei sunt:

1. Lumina Sfântă. În fiecare an, la Ierusalim, în Biserica ce s-a înalțat pe locul Învierii apare o lumină ce vine din cer, se plimbă prin Biserică. Lumina Sfântă vine doar la Patriarhul ortodox de la Ierusalim și nu la alte denominațiuni creștine. Mai multe la: http://www.orthodoxphotos.com/Pascha_Holy_Light/index.shtml

2. Apele Iordanului merg în sens invers pentru câteva minute. Când Iisus a intrat în apele Iordanului pentru Botez, acestea au început mișcarea în sens invers. În fiecare an, la slujba de Bobotează, apele acestea se mișcă în sens invers câteva minute, când crucile creștinilor ortodocși sunt aruncate în apă.

3. Apa sfințită. La sfințirea apei se schimbă mișcarea moleculară a apei, din mișcare Browniană dezordonată, în mișcare ordonată. Apa sfințită poate fi baută și după un an, deși apa obișnuită devine de nefolosit în același interval de timp. La catolici apa sfințită nu rezistă ca la ortodocși.

4. Trupurile sfinților nu putrezesc și mai mult realizează miracole după moarte. Sfântul Ioan Botezarul: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/St._John_Maximovitch/index.shtml Saint John The Wonderworker un sfânt american: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/St._John_Maximovitch/index.shtml Acești Sfinți fac minuni și după moarte: http://saintjohnwonderworker.org/visitors_book_2007.htm Aici sunt minunile Sfintei Parascheva: http://www.sfantaparascheva.com/minuni.php Darul profeției și alte daruri întăresc puterea ortodoxiei.

Sunt ortodox pentru că Dumnezeu m-a învățat să fiu

Merg prea departe spunând asta? La prima vedere poate.. Însă de-a lungul vieții am avut experiențe care m-au marcat, schimbat și, eventual, călăuzit spre punctul de pornire. Am crescut ortodox, prin asta vorbind de acel ortodoxism 'pasiv' care ne caracterizează pe mulți în România. A fi botezat ortodox, a merge la biserica uneori, a pretinde că există o relație cu Dumnezeu, a-I mulțumi câteodată pentru anumite lucruri, din decentă creștină și nu din SUFLET. Sună familiar? Ei bine, în acest fel era falsul meu ortodoxism. Până la vârsta de treisprezece ani eram evlavios, colecționam icoane, citeam scripturi, mă rugăm, chiar îmi făcusem un mic altar de rugăciune în camera mea. Însă, dintr-un motiv sau altul, tot ce era acolo în inima mea începuse să între într-un somn letargic. Pot învinui intrarea mea în adolescență, contactul cu lumea exterioară a celor mai mari, dorința de a crește peste noapte...sau pot spune că ușor, dar sigur, începusem să cad în tentațiile pierzaniei. La paisprezece ani deja fumam și beam cu cei de două ori mai în vârstă ca mine. Asta e ceva care m-a marcat pe restul vieții, alcoolismul și tabagismul m-au urmat peste tot. Am emigrat la optsprezece ani, și de atunci pot spune că tot între străini sunt. Dacă aș înșirui toate experiențele avute de-a lungul acestor ani, v-aș provoca imaginația spre incredibil, spre ficțiune. Dar ce face mai incredibilă și tragică încă experiența mea este faptul că nu este ficțiune, nu este vreun roman de aventură, ci propria aventură a vieții mele. Am trecut prin aproape tot, de la droguri, la închisori, muncă cinstită, lume interlopă.(Într-o zi, cu voia Bunului Dumnezeu voi împărți această experiență cu alți frați pierduți sau rătăciți dintr-un motiv sau altul) Mă îndepărtam pe zi ce trecea din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Căutam ceva să-mi umple viața să-mi dea satisfacție și nu găseam. Auzeam vorbind de la alții de împlinire cu Dumnezeu, dar eram prea puțin convins de ce auzeam sau vedeam. Pot spune însă ceva. Eu renunțasem la Dumnezeu, nu pentru că așa îmi dorisem, ci pentru că îmi făcusem viața în așa fel încât să nu las loc pentru EL. Eu renunțasem la EL, dar EL nu a renunțat niciodată la mine. Adevărul este că simțeam că Dumnezeu există, simțeam că era în inima mea, însă ce nu reușeam era să întru în dialog, în armonie cu EL. După zece ani petrecuți în Peninsula Iberică m-am întors acasă, frustrat, dezamăgit și singur. Mama mă privea tristă și-mi cerea încontinuu să mă rog. "Roagă-te mamă,spunea,că doar Bunul Dumnezeu te mai poate ajuta".O.K. "Dacă exiști, ajută-mă, spuneam. Dar nu știam că EL avea ceva pentru mine, nu știam că, deși mă rugam fără convingere, fără să cred că EL m-ar auzi, dar EL m-a auzit, mi-a călăuzit pașii ușor, politicos, subtil, dar sigur spre ceva ce nu mai simțeam de la treisprezece ani. După șase luni în România am plecat din nou, de data aceasta spre Anglia. Cineva trebuia să mă aștepte în Londra, dar nu s-a întâmplat cum am vrut eu. Fără bani, fără prieteni, am ajuns foarte repede să dorm pe străzi, în frig, în ploaie. Aș fi putut fura, cum făcusem de multe ori înainte, dar dintr-un oarecare motiv, pe care Dumnezeu îl știe, de data asta totul îmi ieșea pe dos, pur și simplu nu mai reușeam să fiu ce am fost, acel eu plin de sine atotsuficient... Pentru cine nu știe, 'a dormi ' pe străzi nu este un termen corect care să explice odihnă. Corpul nostru nu este făcut pentru a suporta temperaturi scăzute, nu când este slab nutriționat, epuizat fizic și mental. Faptul că putem intra în hipotermie în timpul somnului se caracterizează prin reacția corpului de vigilență atunci când, din fericire, ne trezim de frig. Spun din fericire, pentru că dacă nu ne-am trezi de frig, știți ce s-ar întâmpla...După multe săptămâni pe străzi, săptămâni marcate de foame, oboseală, frig, violență extremă fizică și verbală, uz și abuz de alcool, disprețul semenilor (în fine, cine se scaldă în mocirlă e mâncat de porci, deși eu nu cerusem să fiu în mocirlă), mai mult am alunecat în ea decât să spun că am fost împins sau am sărit de bună voie, treaba este că ajunsesem la limită. Dar scrie în Scripturi că Bunul Dumnezeu nu ne lasă să îndurăm mai mult decât putem suporta. Atunci, în genunchi, cu lacrimi în ochi, în fața statuii lui Hristos i-am cerut ajutorul. Nu statuii, ci Lui, Iisus. Plângând și căit, disperat și obosit AM CREZUT pentru prima dată cu adevărat în EL și i-am cerut să nu mă lase, să mă primească înapoi, pentru că nu mai aveam resurse interioare, eram la limita limitelor. Iar EL m-a auzit. Lucrurile bune au început să se întâmple în viața mea după acea zi. Miracole!! Da, supe calde și hamburgueri giganți, băi fiebinți și un pat ADEVĂRAT pe care să dorm. Cum? Nu știu și nici nu vreau să explic decât prin acel "Nebănuite sunt căile Domnului";Bunul Dumnezeu topește inimi și folosește oamenii Săi pentru salvarea altora. În puțin timp aveam deja un loc de dormit și o slujbă. Căutam însă altceva...căutam o biserică, locul în care să mă simt că fac parte din el. În care să-l slăvesc pe Dumnezeu, o biserică și încă ceva: cineva cu care să mă simt confortabil să-mi destăinuesc gândurile, să ascult și să fiu ascultat. L-am rugat din nou pe EL și din nou mi-a dat ce am cerut. Prietena nu s-a lăsat așteptată, o fată bună creștină, foarte credinciosă. Însă cu biserica a fost altă poveste, Dumnezeu m-a lăsat să văd, să simt și să aleg, chiar dacă știu că El avea și asta rezolvată pentru mine, totuși nu a intervenit radical, ci m-a lăsat să văd prin propriile mele simțuri. Astfel am 'sărit' din biserică în biserică, de la adventiști la penticostali, de la catolici până la acele mici autonumite biserici, în depozite cu spații închiriate (acele așa- numite de unii ortodocși ca secte). Am văzut diferite feluri de adorare, multe puțin ortodoxe sau convenționale. Am văzut extaz religios, am văzut isterie religioasă, vorbit în limbi, transe religioase. Dar nu reușeam să mă încadrez în ele, să mă identific...ei vorbeau în limbi, nu eu, ei simțeau Duhul Sfânt, nu eu, Dumnezeu avea un plan pentru ei, dar nu același pentru mine...Era experiența altora, nu a mea. Astfel, după luni de căutare ajunsesem ceea ce extrem protestanții numesc un "vizitator". Căutam, dar nu mă regăseam nicăieri. Şi în timp ce alții plecau de la biserici umpluți până la refuz cu 'Holy Spirit', eu mă simțeam frustrat, înșelat, mințit. Prietena mea era la curent cu ce se întâmpla și la rândul ei se simțea neliniștită, pentru că își dorea un bărbat cu temelii solide în creștinism, și nu un 'vizitator'. Când eram aproape să renunț a căuta în schimbul acelei relații strict personale cu Dumnezeu, iată că răspunsul meu a venit sub forma unei biserici ortodoxe de limba engleză. Ca să fiu mai exact, prietena mea, care este penticostală, a găsit această biserică pe Internet când am rugat-o să caute o biserică aproape de zona în care locuiesc. Nu specificasem biserica ortodoxă, ci doar biserică. Când mi-a spus de această biserică mi-a stârnit curiozitatea: "Biserică ortodoxă în limba engleză? Există așa ceva?", mi-am spus incredul. Şi în prima duminică iată-mă la slujbă, ca de obicei sceptic și obosit de căutări. Dar așa cum Slujba a început, lacrimi de bucurie mi-au dat în ochi; iată-mă din nou acasă, am simțit. În casa ta Doamne, casa ta pe care nu o mai vizitasem de la vârsta de treisprezece ani. Am regăsit vechea iubire și mă simt fericit. În casa ta Doamne, cu sfintele icoane, cu mirosul 'evlavios' de tămâie și lumânări. Atunci, pe loc am avut răpunsul la rugăciunea mea de a găsi Biserica corectă. Atunci, văzând toți acei ortodocși credicioși englezi, frământați de ortodoxie cu acea dorință și foame primară de a-L cunoaște pe Dumnezeu prin ortodoxie. Niciunul dintre ei nu s-a născut ortodox, eu eram unicul, deși nu faptul că eram născut a contat, ci faptul că eram Re-născut ortodox, că și ei, toți, vin din alte diviziuni: protestanți, catolici, penticostali, metodiști. Şi iată-i Ca niște copii în căutarea de a-L face fericit pe Tatăl. Atunci am înțeles cât suntem de binecuvântați noi românii, prin a ne naște ortodocși, și chiar așa fiind, pe mulți dintre noi nu ne doare nicăieri de chemarea adevărată a lui Dumnezeu. Nu doar biserica de lemn și piatră, ci biserica din suflet, aceea în care sufletul se simte bine cu Dumnezeu. Sfânta noastră Biserică Ortodoxă. Că e cea din Londra, din Bacău, sau cea din Toronto, e aceeași Biserica Noastră Ortodoxă. Cum știu eu că vine de la Dumnezeu? Nu știu, ci simt, și de fapt de ce aș vrea să știu când Dumnezeu ne spune clar: "Să credem prin credință, nu prin văz". Iar a crede prin credință înseamnă a simți cu inima și sufletul ceea ce Dumnezeu are de bine pentru noi copiii Săi. Amin și Lui Dumnezeu Laudă. C. R.

Articole originale

Articole scrise de alții

Ortodoxie Părintele Ilie Cleopa. Călăuză în credința ortodoxă. Cap. II - Despre Ortodoxie 02/02/08 Părintele Ilie Cleopa. Călăuză în credința ortodoxă. Cap. II - Despre Ortodoxie 05:40:39 pm, Categorii: Cãrți duhovnicești, Creștinism, Părintele Cleopa, Călăuză în credința ortodoxă "Credinciosul: Ce se înțelege prin „ortodoxie"? Preotul: Cuvântul „ortodoxie", frate, este de origine greacă, format din orthos și doxa, adică dreapta credință, închinare adevărată, sobornicească, învățătură care se plasează în continuitatea directă și neîntreruptă a Tradiției apostolice, prin intermediul teologiei patristice și neopatristice și care formează credința comună a Bisericii neîmpărțite din primul mileniu. Ortodoxia se identifică cu însăși tradiția apostolică, așa cum a fost confirmată, interpretată și dezvoltată prin consensul Bisericii Universale. De fapt, didascalia - adică regula de credință apostolică - a fost criteriul de bază al Ortodoxiei. [Continuare:]

De aceea, orice ruptură în continuitatea Tradiției apostolice a fost considerată ca o corupție sau abandonare a Ortodoxiei, care poate să ia forma fie a unei erezii, fie a unei „confesiuni" separate (Dicționar de teologie Ortodoxă, de Preot Dr. Ioan Bria, București, 1981, p. 272-277). Credinciosul: Dar unde se găsește expusă exact învățătura credinței ortodoxe? Preotul: Scurt, dar cuprinzător, expunerea exactă a credinței ortodoxe se găsește în Dogmatica Sfântului loan Damaschin. Credinciosul: Dar prin care mijloace s-a menținut până în zilele noastre învățătura de credință ortodoxă exactă și neschimbată? Preotul: Aici, frate, ar fi multe de vorbit, dar așa, cât mai pe scurt, îți voi spune: Sfânta credință cea dreptmăritoare a Bisericii lui Hristos (Ortodoxia) s-a menținut neschimbată, de-a lungul veacurilor, prin învățătura Sfintei Scripturi și prin Sfânta Tradiție apostolică, prin hotărârile celor cinci Sinoade Apostolice (vezi Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. de Preot Dr. D. Fecioru și Prof. Dr. Olimp Căciulă, București, 1938, p. 26-27); prin învățăturile canoanelor celor șapte Sinoade ecumenice și ale celor locale, deoarece după învățătura dumnezeiescului părinte Ioan Gură de Aur, „Cârma Bisericii lui Hristos sunt dumnezeieștile canoane” (vezi Pidalionul de Neamț, ed. 1844, fila 7) ; apoi prin Pravilele Bisericești, așa cum a fost Pravila Mare Bisericească, Îndreptarea Legii, 1652, Pravila de la Govora, 1640, Pravila lui Vasile Lupu ș.a. Credindosul: Dar ce înseamnă Sinod ecumenic și local și prin ce se deosebesc ele? Preotul: Sinod ecumenic se cheamă acela la care iau parte patriarhii, mitropoliții, episcopii și alți conducători spirituali ai Bisericii din toată lumea creștină. Acest sinod este judecător prea înalt al pricinilor bisericești, ca cel ce urmează Bisericii sobornicești, adică a toată lumea (vezi Dumnezeieștile Dogme ale Bisericii Ortodoxe, M-rea Neamț, 1816, p. 30; cf. și Învățătura de credință creștină ortodoxă, ed. 1952, p. 167); și iarăși: Sinod ecumenic este acela la care se vor uni, într-o singură mărturisire a credinței, toți patriarhii și episcopii lumii creștine (vezi Pidalionul de Neamț, ed. 1844, fila 75). Credinciosul: Dar sinodul local ce este și prin ce se deosebește de cel ecumenic? Preotul: Sinodul local este acela la care iau parte episcopii dintr-o țară sau numai dintr-o parte a lumii creștine. El se deosebește de cel ecumenic prin faptul că acesta se poate întruni numai la porunca celor ce conduc țările, pe când cel local se întrunește din porunca celui dintâi episcop (vezi Dumnezeieștile Dogme, p. 29). Credinciosul: Au mai fost și alte mijloace prin care Ortodoxia și-a menținut unitatea și integritatea? Preotul: Multe și felurite au fost mijloacele spirifuale și administrative prin care Sfânta Ortodoxie și-a păstrat până în zilele noastre unitatea, precum:

- Constituirea cultului bizantin din secolele VI-VIII, în care locul principal l-au ocupat Liturghiile bizantine. Acest rit a jucat un rol capital în menținerea unității cultice și spirituale a Ortodoxiei; - Apoi, sinteza dogmatică făcută de Sfântul loan Damaschin (secolul VIII) și mai ales aportul său teologic în criza iconoclasmului provocată de islamism; - Contribuția teologică a Patriarhului Fotie (820-895) și mai ales enciclica sa din 867, în care acuză de erezie pe papa Nicolae I (858-867); - Sinodul local din 879-880, care restaurează pe Fotie și deci reconcilierea cu Biserica Romană (papa loan al VIII-lea, 872-889); - Activitatea misionară în Europa centrală a fraților macedoneni Chiril († 869) și Metodie († 884), «apostolii slavilor», trimiși de împăratul bizantin Mihail al III-lea, la cererea prințului Rostislav; - Rezistența ortodocșilor împotriva Sinoadelor unioniste (Lion 1274; Ferrara - Florența 1438 - 1439), care aveau un caracter antiortodox; - Sinodul de la Constantinopol din 1459 sub Ghenadie Scolasticul - cel dintâi patriarh după căderea Constantinopolului (1453) care a respins unirea de la Florența, cu toate că Împăratul loan al VIII-lea o recunoscuse; - Adăugăm înnoirea isihastă din secolul XIV, care a condus la formarea adevăratei teologii bizantine. Isihasmul a fost ilustrat de mari teologi și mistici, ca: Sfântul Maxim Mărturisitorul (sec. VII), Sfântul Simion Noul Teolog (sec. XI), Sfântul Grigorie Sinaitul (sec. XIV), Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. Doctrina Sfântului Grigorie Palama despre distincția între esența lui Dumnezeu ca atare, inaccesibilă spiritului creat, și energiile divine necreate, prin care omul se împărtășește direct din viața dumnezeirii – doctrină aprobată de sinoadele de la Constantinopol din 1341, 1347 și 1351 -, constituie o nouă precizare patristică a Ortodoxiei; - Sub influența Ortodoxiei neopatristice din secolul XIV, care are un caracter defensiv în fața teologiei scolastice latine, se încearcă o oarecare disociere a Bisericii de imperiu, deoarece termenii «simfonici» stabiliți de împăratul Justinian (527-565) deveniseră prea rigizi; - Sinodul de la Constantinopol, din 1484, fixează Taina Mirungerii ca modalitate de primire a catolicilor la Ortodoxie; - Doctrina despre Sfintele Taine capătă o formă definitivă, mai ales datorită lui Simion al Tesalonicului (sec. XV); - Comentariul critic asupra protestantismului, făcut de Patriarhul Ieremia al II-lea la răspunsul dat teologilor luterani de la Tübingen (care trimiseseră patriarhului în 1573-1574 «Confesiunea de la Augsburg»); - O prezentare a Ortodoxiei, făcută de Patriarhul de mai târziu al Alexandriei, Mitrofan Kritopoulos (1630-1639), într-o „Mărturisire de credință” (1625), adresată teologilor protestanți din Helmstad; - În 1629, Patriarhul Chiril Lucaris publică la Geneva o «Mărturisire de credință», în care își însușește principalele doctrine ale calvinismului. O serie de sinoade locale condamnă această Mărturisire: Constantinopol (1638), Kiev (1640), Iași (1642), Ierusalim (1672) și iarăși Constantinopol (1691); - Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă, Mitropolitul Kievului (1633-1646), discutată și interpretată de Sinodul de la Iași din 1642, este tradusă în grecește de teologul Meletie Sirigul și aprobată de Sinodul de la Constantinopol din 1643; - Altă «Mărturisire de credință» care a ținut Ortodoxia pe drumul ei cel drept a fost și cea a Patriarhului Dositei și actele Sinodului de la Ierusalim din 1672. Acest sfânt sinod a respins calvinismul lui Chiril Lucaris; - Tot patriarhul Dositei publică în România o colecție de texte teologice bizantine; - Apoi sinoadele locale din secolul XVII (Iași 1642, Moscova 1666-1667 și Ierusalim 1672) au adus o contribuție importantă la redescoperirea materiei sacramentale a Bisericii și la punerea în valoare a caracterului dinamic al Tradiției, ceea ce n-a fost întotdeauna și pretutindeni înțeles în mod corect; - Sinodul de la Moscova condamnă pe «vechii credincioși», care reduceau Ortodoxia la o religie ritualistă; - Formarea Bisericilor uniate (sau greco-catolice) se realizează prin presiunea autorităților politice din Polonia și Austria, în regiuni ortodoxe: Brest (1596), Ujhord (1649), Mucacevo (1664), Transilvania (1701). Rezistența ortodocșilor a arătat nu numai că Orientul nu poate fi o simplă dieceză romană, dar și că există o contradicție de fond între sistemul Bisericilor locale în răsărit și sistemul papal in apus; - Un sinod al patriarhilor orientali din 1755 declară invalidat botezul latinilor și al armenilor, fapt pentru care aceștia vor fi primiți la Ortodoxie prin rebotezare; - «Filocalia», marea colecție de texte de spiritualitate, apare în 1782 la Veneția, editată de către Nicodim Aghioritul (1749-1808, canonizat în 1955), împreună cu Macarie din Corint; - Starețul Paisie Velicikovski (1722-1794) traduce în slavonă Filocalia, care apare la Moscova în 1793 și care a salvat Ortodoxia rusă de latinizare; - În 1848 patriarhii răsăritului publică o enciclică în care condamnă «papismul» ca erezie; - În același sens, Patriarhul Antim, în răspunsul dat în 1894 la enciclica Papei Leon al XIII-lea «Praeclara Gratulationis», condamnă dogma catolică despre «Imaculata concepție» și cea despre infailibilitatea papală (vezi mai pe larg în Dicționar de teologie ortodoxă, p. 273-277 ș.a.);

Au mai ajutat la menținerea nealterată și neschimbată a Ortodoxiei, de-a lungul vremilor, și următoarele:

a) școlile teologice de grad universitar; b) seminariile teologice; c) sinoadele locale și naționale; d) adunările eparhiale; e) conferințele protopopilor și ale consiliilor parohiale; f) predicile rostite de preoți spre luminarea poporului la orașe și la sate; g) unele asociații bisericești cu caracter misionar; h) viața canonică și tipiconală a monahilor din toate sfintele mănăstiri, precum și i) educația pe care părinții creștini ortodocși au dat-o copiilor lor pentru a ține cu toată sfințenia dreapta credință în care s-au născut;

Acestea sunt, pe scurt, mijloacele spirituale prin care Ortodoxia s-a ținut pe drumul cel drept până în zilele noastre."

Părintele Ilie Cleopa

Cărți în format electronic

Site-uri dedicate unor mari teologi

Site-uri ortodoxe