Daria: Diferență între versiuni
m (d.Hr.) |
m (→Viaţa: typo) |
||
| Linia 11: | Linia 11: | ||
văzând curajul cu care aceştia răbdau chinurile, arătându-se ei mai presus de ele, s-a schimbat şi a crezut în [[Iisus Hristos|Hristos]], atât el cât şi soţia lui Ilaria şi cei doi fii ai lor, Iason şi Mavru, şi o dată cu ei şi toţi soldaţii care se găseau sub conducerea lui Claudiu, care cu toţii laolaltă au primit cununa muceniciei în ziua a nouăsprezecea a lunii martie. Lui Claudiu, legându-i-se o piatră de grumaz, a fost aruncat în adânc de apă; fiilor lui şi celorlalţi ostaşi li s-au tăiat capetele cu sabia. Ei sunt cu toţii [[Prăznuire|prăznuiţi]] tot pe [[19 martie]]. | văzând curajul cu care aceştia răbdau chinurile, arătându-se ei mai presus de ele, s-a schimbat şi a crezut în [[Iisus Hristos|Hristos]], atât el cât şi soţia lui Ilaria şi cei doi fii ai lor, Iason şi Mavru, şi o dată cu ei şi toţi soldaţii care se găseau sub conducerea lui Claudiu, care cu toţii laolaltă au primit cununa muceniciei în ziua a nouăsprezecea a lunii martie. Lui Claudiu, legându-i-se o piatră de grumaz, a fost aruncat în adânc de apă; fiilor lui şi celorlalţi ostaşi li s-au tăiat capetele cu sabia. Ei sunt cu toţii [[Prăznuire|prăznuiţi]] tot pe [[19 martie]]. | ||
| − | După ore lungi de tortură, Daria, împreună cu curatul ei soţ, au fost aruncaţi într-o groapă mare în pământ. Groapa a fost apoi acoperită cu piatră, provocându-le o moarte lentă. Se întâmpla aceasta în anul 283 î. Hr., la 19 martie. | + | După ore lungi de tortură, Daria, împreună cu curatul ei soţ, au fost aruncaţi într-o groapă mare în pământ. Groapa a fost apoi acoperită cu piatră, provocându-le o moarte lentă. Se întâmpla aceasta în anul 283 î.Hr., la 19 martie. |
==Imnografie== | ==Imnografie== | ||
Versiunea de la data 23 decembrie 2012 19:03
Sfânta Muceniţă Daria a trăit în secolul al III-lea, fiind martirizată împreună cu soţul ei, Sf. Hrisant, în anul 283 d.Hr.
Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face pe 19 martie.
Cuprins
Viaţa
Sfânta Daria, în tinereţea ei, a fost preoteasă într-un templu păgân din Atena. I-a fost impus să se mărite cu Sf. Hrisant, ca să îl convingă pe acesta să abandoneze creştinismul. Când Hrisant i-a spus că vor trăi împreună în curăţie precum fratele şi sora, ea a fost de acord, dovedind că şi ea şi-a dorit să râmână fecioară. S-a convertit la creştinism în ziua nunţii ei. Apoi, treptat, ea a convertit un număr din ce în ce mai mare de călugăriţe, fapt ce l-a îngrijorat pe împăratul roman, Numerian. Numerian a trimis-o pe Daria la un bordel ca să îi piardă fecioria, dar de fiecare dată când un bărbat se apropia de ea, un leu o apăra. Văzând că nu poate fi pângărită, Numerian a condamnat-o la tortură prin lapidare. Păgânii, dacă au văzut că rezistă torturii, au strigat: "Daria este o zeiţă! Daria este o zeiţă!"
Tribunul militar Claudiu, căruia i se dăduse sarcina să-i tortureze pe Hrisant şi Daria, văzând curajul cu care aceştia răbdau chinurile, arătându-se ei mai presus de ele, s-a schimbat şi a crezut în Hristos, atât el cât şi soţia lui Ilaria şi cei doi fii ai lor, Iason şi Mavru, şi o dată cu ei şi toţi soldaţii care se găseau sub conducerea lui Claudiu, care cu toţii laolaltă au primit cununa muceniciei în ziua a nouăsprezecea a lunii martie. Lui Claudiu, legându-i-se o piatră de grumaz, a fost aruncat în adânc de apă; fiilor lui şi celorlalţi ostaşi li s-au tăiat capetele cu sabia. Ei sunt cu toţii prăznuiţi tot pe 19 martie.
După ore lungi de tortură, Daria, împreună cu curatul ei soţ, au fost aruncaţi într-o groapă mare în pământ. Groapa a fost apoi acoperită cu piatră, provocându-le o moarte lentă. Se întâmpla aceasta în anul 283 î.Hr., la 19 martie.
Imnografie
- Mucenicii Tăi, Doamne, Hrisant şi Daria, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Condac, glasul al 2-lea:
- Luminători luminoşi arătându-vă, dumnezeieştilor mucenici Hrisant şi Daria, cu lumina minunilor voastre străluciţi toată făptura, risipind pururea noaptea cea adâncă a neputinţelor; rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Iconografie
Dionisie din Furna arată că Sf. Mc. Hrisant se zugrăveşte ca un tânăr fără barbă, iar alături de el Sf. Muceniţă Daria (Erminia picturii bizantine, Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 164, 200). Dionisie nu dă indicaţii de reprezentare pt Sf. Mc. Daria, dar potrivit Vieţii sfintei mucenice, aceasta se zugrăveşte tot tânără. Poartă în mână o cruce, semnul muceniciei lor.
