Daniil Stâlpnicul

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 10 decembrie 2014 15:53, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (Viaţa)
Salt la: navigare, căutare

Cuviosul şi purtătorul de Dumnezeu, Părintele nostru Daniil Stâlpnicul (din grecescul "stylos") a fost un pustnic care a trăit timp de treizeci şi trei de ani pe un stâlp de lângă oraşul Constantinopol. Sf. Daniil a fost ucenic al Sf. Simeon Stâlpnicul şi a urmat exemplul acestuia după moartea sa. A fost consilier al împăraţilor romani Leon I, Zenon şi Basilicus. Sf. Daniil este prăznuit la data de 11 decembrie.

Viaţa

În anul 409, lui Elias şi Martei li s-a născut un băieţel. Timp îndelungat Marta fusese stearpă, dar ea a născut după ce a făgăduit lui Dumnezeu în rugăciune că dacă va primi un copil, îl va închina Domnului. Daniil s-a născut în satul Maruta din regiunea Mesopotamia de lângă Samosata. Deoarece copilul se născuse din bunăvoinţa lui Dumnezeu, părinții lui s-au hotărât ca el primească numele tot de la Dumnezeu. Copilul a rămas fără nume până la vârsta de cinci ani, atunci când ei au vizitat o mănăstire şi l-au rugat pe stareţ să dea un nume copilului. Egumenul a deschis la întâmplare una din cărţile sale de slujbă şi a găsit numele Proorocului Daniel pe pagina respectivă. Aşadar, fiul Martei și al lui Elias a primit numele Daniil. Părinţii l-au mai rugat pe stareţ sa îl lase pe micul Daniil să rămână la mănăstire. Dar el a refuzat din pricină că Daniil era încă foarte mic.

Astfel, Daniil a rămas cu părinții săi până la vârsta de doisprezece ani, când a lăsat casa părintească îndreptându-se către o mănăstire din apropiere fără ştirea părinţilor. La aceasta mânăstire, după insistenţele înflăcărate ale lui Daniil, stareţul a acceptat cu greu sa-l primească în obşte. La scurt timp, părinţii l-au aflat pe tânărul Daniil la mănăstire şi s-au bucurat. De asemenea, ei au cerut stareţului arhimandrit să-l tundă pe Daniil în monahism. Din nou, acesta a ezitat din pricina vârstei tânărului, dar după ce Daniil a demonstrat cu mult zel că era pregătit pentru viaţa de mănăstire, stareţul a chemat obştea şi i-a acordat lui Daniil veşmântul monahal.

În timp ce Daniil îl însoţea pe stareţ la o adunare din Antiohia ce fusese convocată de arhiepiscopul locului, grupul a înnoptat la o mănăstire mare din satul Telanissae, acolo unde Sf. Simeon Stâlpnicul trăia pe un stâlp. Astfel, Daniil a primit mult dorita binecuvântare a acestuia.

Cu timpul, Daniil a fost găsit vrednic de rangul de arhimandrit şi poziţia de stareţ al mănăstirii în care viețuia. Apoi, la vârsta de 42 de ani, el a părăsit mănăstirea călătorind la Ierusalim, iar în drumul său s-a oprit ca să îl vadă din nou pe Sf. Simeon Stâlpnicul pentru doua săptămâni. Continuându-şi călătoria spre Ierusalim, Daniil a întâlnit pe drum un călugăr care l-a convins să se îndrepte către Constantinopol.

La venirea sa în Anaplus, care se află lângă Constantinopol, Daniil a locuit în Mănăstirea Arhanghelului Mihail, loc unde a făcut exorcisme. El a fost primit cu căldură de Patriarhul Anatolie al Constantinopolului. La scurt timp după ce Daniil a ajuns în Constantinopol, Patriarhul Anatolie s-a îmbolnăvit grav. L-a chemat pe Daniil şi l-a rugat să se roage pentru el. Aceste rugăciuni au fost primite şi patriarhul s-a vindecat.

După ce a stat în Anaplus timp de nouă ani, Daniil a avut o viziune cu Sf. Simeon Stâlpnicul care stătea pe un uriaş stâlp de nor. Daniil a fost adus către Simeon, care l-a primit pe Daniil cu un sfânt sărut şi i-a spus „să fie tare şi să primească ce îi va fi dat de sus”. După ce a descris această viziune celor din jur, aceştia l-au sfătuit pe Daniil să pună un stâlp şi să urmeze felul de viaţă pe care Sf. Simeon l-a trăit. După mai multe zile, un călugăr pe nume Sergiu, care fusese ucenicul lui Simeon, a ajuns la Constantinopol aducând vestea ca Sf. Simeon trecuse la Domnul. Sergiu avea cu el tunica de piele a lui Simeon pe care el trebuia să o dea împăratului Leon I. Deoarece împăratul era ocupat cu problemele statului, Sergiu nu a putut să-i ofere tunica Sfântului Simeon. Aşadar, Sergiu a decis să meargă în continuare spre Mănăstirea Akoimetoi („cei fără de somn”). Pe drum, marinarii de pe nava cu care călătorea Sergiu i-au povestit acestuia cum învinsese Daniel demoni care în trecut distruseseră corăbii ce treceau pe acea cale. Auzind acestea, Sergiu şi-a schimbat drumul pentru a-l vizita pe Daniil.

Cei doi s-au întâlnit şi Daniil i-a povestit lui Sergiu viziunea sa cu Sf. Simeon. Auzind despre aceasta, Sergiu a spus: „La tine m-a trimis Dumnezeu, şi nu la împărat, căci iată aici sunt eu, ucenicul părintelui meu; şi iată, aici este sfinţia sa”. După aceea, Sergiu i-a dat tunica lui Daniil, acesta primind-o cu lacrimi. De atunci, Sergiu a devenit ucenicul său.

După ce a primit tunica Sfântului Simeon, Daniil şi-a asumat viaţa pe stâlp, rămânând perioade diferite pe unul din trei stâlpi timp de treizeci şi trei de ani ce-i rămăseseră din viaţă. Mulţi oameni au venit la stâlpul său, printre care oameni bolnavi şi cu diferite necazuri, cât şi cei care doreau binecuvântarea lui Daniil. Toţi aceştia au primit ajutor şi vindecare de la el.

Printre cei care şi-au arătat respectul faţa de Daniil şi i-au cerut să se roage pentru ei au fost Împăratul Leon I „cel Mare” şi Patriarhul Ghenadie I al Constantinopolului, precum şi membri ai curţii imperiale. Sf. Daniil avea darul vorbirii frumoase şi i-a călăuzit pe mulţi, transformându-le vieţile în bine.

Dorind să răsplătescă multele daruri pe care Leon I le primise prin rugăciunile lui Daniil, împăratul i-a cerut Patriarhului Ghenadie ca Daniil să fie onorat cu rangul de preot. Iniţial, Daniil nu şi-a dat consimţământul, dar după o rugăciune de hirotonire Daniil a consimţit şi a primit sfântul dar al preoţiei.

Printre profețiile sale a fost şi prezicerea marelui foc din Constantinopol pe care a făcut-o cunoscută Împăratului şi Patriarhului. Îndumnezeit fiind, Daniil a stat cu tărie pe stâlp pe orice fel de anotimp şi vreme. Din iniţiativ lui, moaştele Sf. Simeon au fost aduse din Antiohia la Constantinopol. De asemenea, el a apărat Biserica de erezia eutihienilor şi de cea monofizită.

În anul 475, în timpul stăpânirii Împăratului Zenon, senatorul Basilicus, cumnatul lui Leon (era fratele văduvei lui Leon) şi monofizit, a uzurpat tronul lui Zenon. Patriarhul Acachie al Constantinopolului s-a opus influenței monofizite pe care Basilicus o exercita, dar acesta s-a dus chiar la Daniil pentru a obţine binecuvântarea sfântului. Însă, în loc de a primi binecuvântare, el a fost condamnat. Deoarece credinţa ortodoxă era pusa la încercare, Acachie l-a implorat pe Daniil să se coboare de pe stâlp şi să vină la Constantinopol în Biserica Sfânta Sofia, unde să îl înfrunte pe împăratul Basilicus. Aşadar, pentru singura dată în treizeci şi trei de ani de viaţă pe stâlp, Daniil s-a coborât pentru a merge la Biserica Sfânta Sofia și să-l înfrunte pe împărat. Aflându-se în prezența lui Daniil, de care fusese condamnat, cât şi înaintea credincioşilor din marea biserică, lui Basilicus i s-a cerut să-şi afirme crezul. În aceste momente Patriarhul Acachie îngenunchiase în faţa lui Basilicus, iar ca răspuns la îndemnul lui Daniil de a se urma calea păcii, Basilicus a mărturisit credinţa ortodoxă.

Daniil s-a întors apoi pe stâlpul său, unde a rămas până la adormirea sa, întâmplată la 11 decembrie 493.

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinţilor celor mai dinainte, cuvioase; lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite şi vieţii celor fără de trup, fiind în trup, Daniile, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Suindu-te pe stâlp, fericite, ai luminat lumea cu sfintele tale fapte şi ca o stea mult-strălucitoare, ai depărtat, Părinte, întunericul înşelăciunii. Pentru aceasta te rugăm pe tine, luminează şi acum în inimile robilor tăi lumina cea neapusă a cunoştinţei.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Daniil Stâlpnicul trebuie zugrăvit bătrân, având barba ascuţită (Erminia picturii bizantine, Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 162, 193).

Surse

Legături externe