Daniel (Ciobotea) al României: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Anularea modificării 15540 făcute de Haruiken (discuţie))
m (adaugare categorie: Teologi români)
Linia 111: Linia 111:
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române]]
 
[[Categorie:Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române]]
 +
[[Categorie:Teologi români]]
  
 
[[en:Daniel (Ciobotea) of Romania]]
 
[[en:Daniel (Ciobotea) of Romania]]
 
[[es:Daniel (Ciobotea) de Rumania]]
 
[[es:Daniel (Ciobotea) de Rumania]]
 
[[fr:Daniel (Ciobotea) de Roumanie]]
 
[[fr:Daniel (Ciobotea) de Roumanie]]

Versiunea de la data 6 septembrie 2010 09:34

Prea Fericitul Patriarh Daniel
Patriarhul Daniel
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Bucureşti
Titlul   Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei
Patriarh al României
Formulă de adresare   Preafericirea Voastră
Perioada   30 septembrie 2007 - prezent
Predecesor   Teoctist (Arăpaşu)
Succesor   -
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   6 august 1987
Hirotonire episcopală   4 martie 1990
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul "Lugojanul"
Arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   22 iulie 1951
Locul nașterii   [Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş
Data morții   -
Locul morții   -

Prea Fericitul Daniel (Ciobotea), pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea (n. 22 iulie 1951, satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş) este actualul Patriarh Bisericii Ortodoxe Române. A fost ales, ca patriarh, de către Colegiul Electoral Bisericesc la data de 12 septembrie 2007. Pe data de 30 septembrie 2007, PF Daniel a fost înscăunat patriarh al României.

Studii

Mitropolitul Daniel Ciobotea s-a născut la data de 22 iulie 1951 în satul Dobreşti, comuna Bara (jud. Timiş), ca al treilea copil în familia învăţătorului Alexie şi Stela Ciobotea. A primit la botez numele de Dan-Ilie Ciobotea. Şcoala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobreşti, iar gimnaziul în localitatea Lăpuşnic (1962-1966), judeţul Timiş. În anul 1966 începe cursurile liceale în oraşul Buziaş, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul "Coriolan Brediceanu" (1967-1970).

După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde obţine Diploma de licenţă în teologie (în disciplina Noul Testament). În perioada anilor 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae; îşi continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).

La 15 iunie 1979 îşi susţine teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, intitulată: "Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité". Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputaţi profesori francezi: Gerard Ziegwald şi André Benoit şi a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor în teologie al Universităţii din Strasbourg. O formă lărgită a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae şi a fost susţinută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti sub următorul titlu: "Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală." În urma examenului oral şi a susţinerii tezei, drd. Dan-Ilie Ciobotea a fost declarat Doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim.

Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae a spus cu acest prilej: "Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în faţa sa un candidat bine pregătit, bine informat şi mai ales pătruns de dorinţa şi râvna de a trăi o viaţă teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învăţătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în aşa fel încât să poată răspunde şi întrebărilor omului de azi, dar să rămână şi preot adevărat. Cu o preoţime fără cultură teologică şi fără trăirea demnităţii şi misiunii sublime a preoţiei se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică." [1]

Profesor de teologie

Din anul 1980 a activat ca lector la Institul Ecumenic de la Bossey – Elveţia (în perioada 1986-1988 fiind şi director adjunct), fiind şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg (Elveţia). A participat la numeroase întruniri pentru promovarea ecumenismului peste hotare: al treilea Congres ortodox al Europei Occidentale de la Amiens, lângă Paris (1977), Colocviul despre Filioque de la Klingenthal Franţa (1978 şi 1979), Conferinţa studenţilor creştini de la Wellesley - S.U.A. (1979) şi la Conferinţa ecumenică de la Cambridge Boston, S.U.A. (1979), ambele cu tema "Credinţa, ştiinţa, viitorul", Reuniunea ecumenică asupra spiritualităţii creştine de azi de la mănăstirea Valamo -Finlanda (1981), Reuniunea ecumenică "Isus Hristos – Viaţa lumii" de la Niederaltaich - Germania (1982); Reuniunea ecumenică asupra rugăciunii pentru unitatea creştinilor de la Veneţia (1982), a VI-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Vancouver (1983) etc.

La 6 august 1987 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie. Cu această ocazie, a fost hirotonit ieromonah. Ulterior în octombrie 1988 este hirotesit protosinghel. În perioada 1 septembrie 1988 - 1 martie 1990, este consilier patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic. În paralel, deţine funcţia de Conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar din Bucureşti.

În ianuarie 1990, PC Protosinghel Daniel Ciobotea a fost preşedintele Grupului de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, grup din care făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Pr. Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiş, dar şi câţiva ortodocşii mireni învăţaţi: Sorin Dumitrescu, Horia Bernea, Teodor Baconsky etc. Dar acest grup viza mai ales o înnoire a ierarhiei şi a instituţiilor bisericeşti din România.

Mitropolit al Moldovei

Fișier:DanielCiobotea.jpg
Mitropolitul Daniel

La 1 martie 1990, PC Protosinghel Dr. Daniel Ciobotea este ales, la propunerea IPS Mitropolit Nicolae Corneanu, în rangul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul "Lugojanul", fiind hirotonit întru arhiereu în Catedrala Ortodoxă din Timişoara la 4 martie 1990.

La 7 iunie 1990 este ales, iar la 1 iulie 1990 este înscăunat ca arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Din anul 1992 este Profesor de Teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi.

Participă, în continuare, la o serie de întruniri ecumenice peste hotare: de pildă, a condus delegaţia Bisericii Ortodoxe Române la a VII-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Canberra (1992). Deţine numeroase funcţii pe plan bisericesc şi ecumenic: Reprezentant al Comisiei Sinodale Naţionale pentru Educaţia Religioasă (Bucureşti); Preşedinte al Comisiei Teologice şi Liturgice a Sf. Sinod al BOR (fostă comisie pentru învăţământ); Membru fondator şi membru de onoare al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (Bucureşti); Membru al Comitetului Executiv şi Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991-1998); Membru al Prezidiului şi Comitetului Central al Conferinţei Bisericilor Europene (din 1990); Vicepreşedinte al celei de-a II-a Adunări Generale a Conferinţei Bisericilor Europene (Graz, 1997).

Realizări ca mitropolit

ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, este şi fondatorul a numeroase instituţii dintre care amintim: Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi, Seminarele Teologice Ortodoxe de la Mănăstirea Agapia, Botoşani, Dorohoi, Iaşi şi Piatra Neamţ, Academia Laică "Sf. Ioan de la Neamţ", Mănăstirea Neamţ, Centrul Cultural-Pastoral "Sf. Daniil Sihastru"-Durău, Institutul Ecumenic "Sf. Nicolae"-Iaşi, Centrul de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului Religios "Resurrectio", Centrul de educaţie şi informare medicală Providenţa II - 2002, Institutul social-caritativ Diaconia - 2003, şi altele.

De asemenea, pe plan social-caritativ, Mitropolitul Daniel a înfiinţat o serie de instituţii sociale, amintind: Asociaţia creştină Pelerinul (Iaşi, 1996); Cabinetul stomatologic St. Pantelimon (Iaşi, 1993); Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi din România (Iaşi, 1993); Departamentul socio-caritativ Diaconia (Iaşi, 1994); Cantine pentru săraci la Iaşi, Paşcani, Dorohoi, Hârlău (1993-1995); Dispensar policlinic "Sf. Ap. Petru şi Pavel" (1998); Centrul de diagnostic şi tratament Providenţa (2000); Fundaţia Solidaritate şi Speranţă (2002); Centrul de educaţie şi informare medicală Providenţa II (2002); Institutul social-caritativ Diaconia (2003).

ÎPS Mitropolit Daniel este şi fondator de publicaţii religioase. Amintim aici "Vestitorul Ortodoxiei" -periodic de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate al Patriarhiei Române, "Candela Moldovei" -buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi "Teologie şi Viaţă, Revistă de gândire şi spiritualitate (fosta revistă "Mitropolia Moldovei şi Sucevei"). ÎPS Daniel a organizat, de asemenea, numeroase simpozioane, colocvii, congrese naţionale şi internaţionale, şi organizează permanent programe culturale, educative şi filantropice. La iniţiativa IPS Daniel, a fost înfiinţat postul de Radio Trinitas al Mitropoliei Moldovei (1998), care a devenit repede cel mai bun radio ortodox din ţară.

ÎPS Daniel i se datorează şi aducerea moaştelor unor sfinţi şi a unor relicve sfinte la Iaşi şi în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, precum fragmentul din lemnul Sfintei Cruci care se păstrează la Mănăstirea "Xiropotamu" din Muntele Athos-Grecia (1992), moaştele Sfântului Apostol Andrei de la Patras-Grecia (1996), moaştele Sf. Gheorghe de la Livadia-Grecia (2000), Brâul Maicii Domnului de la Volos-Grecia (2001), moaştele Sf. Ioan Casian de la Marsilia-Franţa (2002), moaştele Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir de la Tesalonic-Grecia (2003), fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se păstrează la Mănăstirea Panaghia Soumela, Veria-Grecia (2004) sau fragment din moaştele Sfântului Apostol Pavel de la mănăstirea Panaghia Soumela, Veria-Grecia (2005).

Activitatea ştiinţifică

Fișier:Discursul Regelui Mihai cu ocazia alegerii Prea fericitului Daniel.jpg
Discursul Majestăţii Sale Regele Mihai în timpul ceremoniei de întronizare a Patriarhului Daniel

De-a lungul timpului a primit numeroase distincţii şi titluri, dintre care amintim: Premiul Emanuel Heufeder (Germania, 1998); Medalia Comemorativă "150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu" şi Ordinul "Serviciul Credincios" în rang de Mare Cruce acordat de către Preşedinţia României (2000); Membru titular al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase de la Bruxelles (2000); Premiul ecumenic al Institutului Sf. Nicolae din Bari (Italia, 2002); Premiul Pro Humanitate acordat la Berlin, în 2002, de Fundaţia Europeană pentru Cultură Pro Europa (din Freiburg im Breisgau); Senator de onoare al Universităţii Dunărea de Jos (Galaţi, 2003).

De asemenea deţine titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor institute academice din ţară şi străinătate: Universitatea Catolică Sacred Heart, Fairfield, Connecticut - S.U.A. (2003); Universitatea de Arte "George Enescu" din Iaşi (2006). Prea Fericirea Sa a participat la peste 200 de simpozioane, congrese şi conferinţe teologice internaţionale, aducând contribuţii importante în rezolvarea problemelor dezbatute în cadrul acestor intruniri.

În ceea ce priveşte activitatea ştiintifică şi publicistică a Prea Fericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, putem spune că a publicat peste 500 de studii, articole, cuvântări şi prefeţe în limba română, peste 100 de studii şi articole în limbile franceză, engleză şi germană în reviste şi volume colective din străinătate. Patriarhul Daniel este şi autorul unor cărţi teologice de o importanţă deosebită.

La data de 30 septembrie 2007, Preşedintele României l-a decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Mare Cruce, ca o încununare a tuturor contribuţiilor sale.

Colaborarea cu fosta Securitate

Ierarhul Daniel (Ciobotea), ca şi alţi înalţi prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române, a fost suspectat că ar fi colaborat cu fosta Securitate, mai ales ca unul ce a făcut studii în străinătate înainte de 1989, în perioada comunistă. Suspiciunea venea din informaţia că toţi cei care făceau studii în străinătate erau obligaţi să semneze un angajament de colaborare (chiar dacă nu-l onorau apoi). La data de 16 octombrie 2007, Patriarhul Daniel a primit decizie de necolaborare cu Securitatea ca poliţie politică din partea Colegiului CNSAS, în dosarului lui neexistând decât un document al SIE în care se menţionează că i s-a ars dosarul pe data de 23 decembrie 1989. [2]

Lucrări

Fișier:PF Daniel.jpg
Patriarhul Daniel.
  • "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea..." (Iaşi, 1996);
  • "Luptător jertfelnic şi ctitor darnic - lucrarea harului în viaţa Sfântului Voievod Ştefan cel Mare" (Iaşi, 2004);
  • "Făclii de Înviere - Înţelesuri ale Sfintelor Paşti" (2005);
  • "Recunoştinţă şi reînnoire" (Iaşi, 2005), toate apărute la Editura Trinitas.

Dintre articolele publicate în periodice amintim: "Chemarea preoţească" (1973); "Elemente ale religiei geto-dacilor favorabile procesului de încreştinare a strămoşilor" (1976); "Învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur despre rugăciunile pentru cei adomiţi în Domnul" (1976); "Timpul şi valoarea lui pentru mântuire în Ortodoxie" (1977); "Temeiurile dogmatice ale bucuriei creştine" (1977); "Creştinii din Occident în căutarea Ortodoxiei" (1978); "Dorul pentru Biserica nedespărţită sau apelul tainic şi irezistibil al Sfintei Treimi" (1982); "Mărturia ortodoxă în Mişcarea Ecumenică" (1989) etc.

De la alegerea sa ca mitropolit, el a iniţiat programul "Niciun sat fără biserică", care prevedea construirea în fiecare sat şi cartier unde nu există biserică a unul lăcaş de cult, chiar şi în cele în care ortodocşii sunt minoritari. Prea Fericitul Daniel consideră că este foarte important ca fiecare localitate să aibă propria-i biserică şi propriul său preot:

„Construirea de biserici este datoria cea dintâi şi cea mai mare. Şi aceasta deoarece, oricâte case am face în lumea aceasta, nici una nu are Sfinţenia şi Lucrarea Bisericii. Un sat creştin fără biserică este un sat fără lumină suficientă pentru suflet. De aceea, datoria noastră este de a zidi biserici în fiecare localitate creştină şi de a forma preoţi care să fie păstori de suflete pentru credincioşi. Ce-ar putea da omul în schimb pentru sufletul său? Ce-i foloseşte lui dacă câştigă lumea aceasta, dar îşi pierde sufletul său? Aici este esenţialul vieţii pe pământ. Dacă nu avem biserică şi nu avem preot, riscăm să ne pierdem sufletul. Degeaba construim altceva, dacă nu construim în primul rând casa pentru vindecarea sufletului de păcate, pentru luminarea lui.[3]
(Daniel Ciobotea)


Note

Legături externe

Surse

  • Wikipedia
Întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române
Mitropoliți-Primat Nifon Rusailă | Calinic Miclescu | Iosif Gheorghian (prima dată) | Ghenadie Petrescu | Iosif Gheorghian (din nou) |
Atanasie Mironescu | Conon Arămescu-Donici | Miron Cristea
Patriarhi Miron (Cristea) | Nicodim (Munteanu) | Iustinian (Marina) | Iustin (Moisescu) | Teoctist (Arăpașu) | Daniel (Ciobotea)