Cuvioșii sihaștri de pe Valea Secului: Diferență între versiuni
m (a redenumit Cuvioşii sihaştri de pe Valea Secului în Cuvioșii sihaștri de pe Valea Secului: diacritice noi (cu virgulă)) |
(corecturi și leg. int.) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | ''' | + | '''Cuvioșii părinți Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, Ștefan și Atanasie''' au viețuit în secolul al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea, nevoindu-se aceștia în codrii seculari de pe valea pârâului Secu, din apropierea actualei [[Mănăstirea Secu (Neamț, România)|Mănăstiri Secu]], fiind cu metania de la [[Mănăstirea Neamț]]. |
| − | Doritori de fericită | + | Doritori de fericită liniște și fiind umbriți de harul [[Duhul Sfânt|Sfântului Duh]], s-au făcut pustnici vestiți, fiind printre cei dintâi sihaștri cunoscuţi pe valea Secului, amintiți în actele vremii. Nevoința lor a fost așa de aleasă, încât numele și faptele lor au ajuns până la domnul țării şi mulți ucenici li s-au alăturat, toți aceștia la un loc formând prima sihăstrie pe valea pârâului Secu. |
| − | Odată cu întemeierea [[Schitul lui Zosim|Schitului lui Zosim]] (1564), o parte dintre ei au intrat în | + | Odată cu întemeierea [[Schitul lui Zosim|Schitului lui Zosim]] (1564), o parte dintre ei au intrat în obște, sub ascultarea [[egumen]]ului Dosoftei, iar ceilalți au rămas mai departe la [[chilie|chilii]], în pădure. |
| − | + | Cuvioșii părinți Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, Ștefan și Atanasie s-au nevoit toată viața în liniște, în [[post]], în [[rugăciune]] și în cugetarea celor dumnezeiești. | |
| − | După | + | După mulți ani de aspră nevoință, cei opt sihaștri iubitori de [[Hristos]] s-au săvârșit în pace către sfârșitul secolului al XVI-lea, lăsând în urmă numeroși ucenici și o profundă tradiție [[isihasm|isihastă]]. |
[[Categorie:Monahi]] | [[Categorie:Monahi]] | ||
Versiunea curentă din 14 noiembrie 2013 06:34
Cuvioșii părinți Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, Ștefan și Atanasie au viețuit în secolul al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea, nevoindu-se aceștia în codrii seculari de pe valea pârâului Secu, din apropierea actualei Mănăstiri Secu, fiind cu metania de la Mănăstirea Neamț.
Doritori de fericită liniște și fiind umbriți de harul Sfântului Duh, s-au făcut pustnici vestiți, fiind printre cei dintâi sihaștri cunoscuţi pe valea Secului, amintiți în actele vremii. Nevoința lor a fost așa de aleasă, încât numele și faptele lor au ajuns până la domnul țării şi mulți ucenici li s-au alăturat, toți aceștia la un loc formând prima sihăstrie pe valea pârâului Secu.
Odată cu întemeierea Schitului lui Zosim (1564), o parte dintre ei au intrat în obște, sub ascultarea egumenului Dosoftei, iar ceilalți au rămas mai departe la chilii, în pădure.
Cuvioșii părinți Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, Ștefan și Atanasie s-au nevoit toată viața în liniște, în post, în rugăciune și în cugetarea celor dumnezeiești.
După mulți ani de aspră nevoință, cei opt sihaștri iubitori de Hristos s-au săvârșit în pace către sfârșitul secolului al XVI-lea, lăsând în urmă numeroși ucenici și o profundă tradiție isihastă.
