Cuvine-se cu adevărat

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


"Cuvine-se cu adevărat" (în greacă: Άξιον εστίν, în slavonă: Достóйно éсть, Dostóino yesť) este un imn theotokion (stihira compus în onoarea Maicii Domnului), care se cântă la Sfânta Liturghie oficiată în Bisericile Ortodoxe Răsăritene şi Greco-Catolice.

Imnul sună în felul următor:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născă toare de Dumnezeu,

cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii,
şi mai mărită fără de ase mănare decât serafimii.
care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai născut.

pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

A doua jumătate a imnului, începând cu cuvintele "Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii..." este partea cea mai veche a imnului şi este un irmos atribuit Sfântului Cosmas Melodul († 773). Introducerea, "Cuvine-se cu adevărat..." este, după tradiţie, revelată de Arhanghelul Gabriel unui călugăr din Muntele Athos.

Imnul este cânta la Utrenie, Pavecerniţă şi la alte slujbe; dar cea mai importantă folosire este la Sfânta Liturghie, unde se cântă la sfârşitul Anaforalei. A doua parte a imnului, " Ceea ce eşti mai cinstită …" este cântată frecvent la rugăciunea de încheiere care pune capăt slujbelor.

Adesea, cântarea acestui imn este însoţită de o îngenunchiere sau de o metanie.

Icoană şi legendă

Axion Estin este, de asemenea, şi numele unei icoane Maicii Domnului în faţa căreia, după tradiţie, a fost revelat imnul. Este aşezată în cel mai înalt loc din altarul katholikonului (biserica principală) din Careia în Muntele Athos.

În conformitate cu tradiţia, un pustnic şi ucenicul său locuiau într-o chilie pe Muntele Athos. Într-o sâmbătă noaptea, pustnicul a plecat în Careia ca să participe la Privegherea de toată noaptea. I-a spus ucenicului să cânte singur slujba. În acea seară, un călugăr care s- prezentat cu numele de Gabriel a venit în chilie şi au început Privegherea împreună. În timpul odei a noua a Canonului, când au început să cânte Cântecul Maicii Domnului, ucenicul a cântat imnul iniţial " Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii …" şi apoi călugărul musafir l-a cântat încă o dată, dar cu tot cu "Cuvine-se cu adevărat…" la începutul irmosului. În timp ce cânta, icoana a început să strălucească de Lumina Necreată. Când ucenicul i-a cerut musafirului să scrie pe ceva cuvintele noului imn, acesta a luat o ţiglă şi a scris pe ea cu degetul, de parcă ţigla era din ceară. Discipolul a văzut atunci că acesta nu era un călugăr oarecare, ci Arhanghelul Gabriel. În acel moment, Arhanghelul a dispărut, dar Icoana Maicii Domnului a continuat să lumineze multă vreme.

Icoana Maicii Domnului Eleousa ("Ajutătoarea"), în faţa căreia a fost cânta prima dată imnul "Cuvine-se cu adevărat", a fost dusă în katholikonul (biserica principală) din Careia, cunoscut sub numele de Protaton. Ţigla cu imnul scris pe ea, a fost dusă la Constantinopol unde Sfântul Nicolae al II-lea Chrysoberges era Patriarh (984-996). Imnul a fost apoi inclus în cărţile de cult ale Bisericii Ortodoxe Răsăriteneşi de atunci joacă un rol important în slujbele de zi cu zi, fiind cântată în Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur şi citită la Pavecerniţă.

De atunci, această icoană este considerată protectoarea Sfântului Munte şi obiectul cel mai sfânt de acolo.

Zile de sărbătoare

Ziua de prăznuire a revelării acestui imn de către Arhanghelul Gabriel şi Icoana Maicii Domnului cu acelaşi nume este în 11 iunie.

Imnuri care înlocuiesc Cuvine-se cu adevărat

În timpul Sfintei Liturghii, Cuvine-se cu adevărat este uneori înlocuit cu alt imn închinat Maicii Domnului. Aceste imnuri sunt numite în cărţile de slujbă "în loc de Cuvine-se cu adevărat" (în slavonă: Задостойнникъ, Zadostoinnik).

La Liturghia Sfântului Vasile, este înlocuit cu imnul următor:

De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura,

soborul îngeresc şi neamul omenesc,
ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător,
lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat
şi Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.
Că mitrasul tău scaun s-a făcut,
şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura:

Slavă ţie.

La Praznicele Împărăteşti, este înlocuită cu irmosul celei de a noua ode a canonului sărbătorii.

Legături externe