Modificări

'''"Cuvine„Cuvine-se cu adevărat"adevărat”''' (în [[greaca veche|greacă]]: Άξιον εστίν, ''Axion Estin'', în [[slavona vecheLimba slavonă|slavonă]]: Достóйно éсть, ''Dostóino iest'') este o [[stihira|stihiră]] alcătuită în cinstea [[Maica Domnului|Născătoarei-de-Dumnezeu]] (''bogorodicină'' sau ''theotokion''), care se cântă la [[Sfânta Liturghie]] slujită în Biserica [[Biserica Ortodoxă|Ortodoxă]] şi și în cele [[Biserica Greco-CatolicăBiserici catolice răsăritene|Greco-Catolice]].

cea pururea-fericită şi și preanevinovată şi și Maica Dumnezeului nostru.<br>

şi și mai slăvită fără de asemănare decât [[serafim]]ii,<br>

A doua jumătate a cântării, începând cu cuvintele "Pe „Pe cea mai cinstită decât heruvimii..." ” este partea cea mai veche a imnului şi și este un [[irmos]] atribuit Sfântului [[Cosma din Maiuma|Cosma Melodul]] († 773†773). Introducerea, "Cuvine„Cuvine-se/Vrednic este cu adevărat..." ” a fost, după predanie, descoperită de [[ArhanghelArhangheli|Arhanghelul]]ul [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] unui [[Călugăr#călugări_ortodocşi_răsăritenicălugări_ortodocși_răsăriteni|monah]] din [[Muntele Athos]].

Imnul se cântă la [[Utrenie]], [[PavecerniţaPavecernița#Pavecerniţa_în_RăsăritPavecernița_în_Răsărit|PavecerniţăPavecerniță]] şi și la alte slujbe; dar cea mai importantă folosire este la [[Sfânta Liturghie]], unde se cântă la sfârşitul sfârșitul [[Anaforaua|Anaforalei]]. A doua parte a imnului, "Pe „Pe cea mai cinstită" cinstită” este cântată frecvent la [[otpustul]] care pune capăt slujbelor.

Adesea, cântarea acestui imn este însoţită însoțită de o [[Închinare|închinăciune]] sau de o [[metanie]].

==Icoană şi tradiţieși tradiție==''Axion Estin'' este, de asemenea, şi și numele unei [[icoană|icoane]] a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] în faţa fața căreia, potrivit tradiţieitradiției, a fost descoperit imnul. Este aşezată așezată în cel mai înalt loc din [[altar]]ul ''katholikon''-ului (biserica principală) din [[Careia(Muntele Athos)|Karies]] în [[Muntele Athos]].

Potrivit predaniei Bisericii, un [[Eremit|pustnic]] şi și [[ucenic]]ul său vieţuiau viețuiau într-o [[chilie]] din Sfântul Munte. Într-o sâmbătă noaptea, pustnicul a plecat în Karies ca să participe la [[Privegherea de toată noaptea]]. I-a spus ucenicului să ţină țină singur slujba. În acea seară, un monah care s-a prezentat cu numele de Gavriil a sosit la chilie şi și cei doi au început Privegherea împreună. În timpul [[OdăOde biblice|cântării]] a noua din [[Canon (imn)|Canon]], când au început să cânte [[Cântarea Maicii Domnului|Imnul Născătoarei de Dumnezeu]], "Măreşte„Mărește, sufletul meu, pe Domnul"Domnul”, ucenicul a cântat partea "Pe „Pe cea mai cinstită decât heruvimii" heruvimii” (aşa așa cum este rânduiala Utreniei până astăzi); la sfârşitsfârșit, monahul oaspete l-a cântat încă o dată, dar adăugând însă la început "Vrednic „Vrednic este cu adevărat…"adevărat...”. În timp ce acesta cânta, icoana a început să strălucească de [[Lumina de pe Tabor|Lumina Necreată]]. Când ucenicul i-a cerut oaspetelui să-i scrie şi și lui cuvintele noi, acesta a luat o ţiglă şi țiglă și a scris pe ea cu degetul, de parcă ar fi fost din ceară. Ucenicul şiși-a dat atunci seama că nu era un monah oarecare, ci [[Gavriil (Arhanghelul)|Arhanghelul Gavriil]]. În acea clipă, Arhanghelul a dispărut, dar Icoana Maicii Domnului a răspândit apoi multă vreme Lumina Nezidită.

Icoana Maicii Domnului ''Eleousa'' ("Milostiva"„Milostiva”), în faţa fața căreia s-a cântat întâia dată imnul "Vrednic „Vrednic este cu adevărat"adevărat”, a fost dusă în ''katholikonul'' (biserica cea mare) din Karies, cunoscută sub numele de ''Protaton''. Ţigla Țigla cu imnul înscris a fost dusă la [[Constantinopol]], unde Sfântul [[Nicolae al II-lea Hrisoverghis]] era [[Patriarh]] (984-996984–996). Imnul a fost apoi inclus în cărţile cărțile de slujbă ale Bisericii Ortodoxe şi și de atunci joacă un rol important în slujbele de zi cu zi, fiind cântată în [[Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur]] şi și citită la [[PavecerniţăPavecernița|Pavecerniță]].

Ziua de [[Praznic|prăznuire]] a descoperirii acestui imn de către Arhanghelul Gavriil şi și [[Icoană|Icoana]] [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] cu acelaşi același nume este în [[11 iunie]].

În timpul Sfintei Liturghii, cântarea ''Cuvine-se cu adevărat'' este uneori înlocuită cu alt imn închinat Maicii Domnului. Aceste imnuri sunt numite în tradiţia tradiția slavă [[Cărţile_LiturgiceCărțile_Liturgice|cărţile cărțile de slujbă]] "în „în loc de ''Cuvine-se''" ” (în slavonă: Задостойнникъ, ''Zadostoinik'').

La [[Liturghia Sfântului Vasile cel Mare]], este înlocuită cu imnul următor:

<blockquote>De tine se bucură, ceea ce eşti ești plină de har, toată zidirea,<br>soborul îngeresc şi și neamul omenesc,<br>ceea ce eşti ești biserică sfinţită şi sfințită și rai cuvântător,<br>

şi și Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.<br>

şi și pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.<br>De tine se bucură, ceea ce eşti ești plină de har, toată zidirea,<br>Slavă ţieție.</blockquote>

La [[Praznice Împărătești|Praznicele ÎmpărăteştiÎmpărătești]] este înlocuită cu [[irmos]]ul celei de a noua [[OdăOde biblice|cântări]] a [[Canon (imn)|canonului]] sărbătorii.

O problemă foarte răspândită în practica liturgică românească a ultimului secol constă în folosirea pe alocuri a unei variante greşite greșite de traducere a cântării: ''Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare-de-Dumnezeu... ceea ce eşti ești mai cinstită decât heruvimii şi și mai '''slăvită (ἐνδοξοτέραν)''' fără-de-asemănare decât serafimii... pe tine... te '''mărim (μεγαλύνομεν)'''.'' - — astfel, cei doi termeni marcaţi marcați cu aldine, diferiţi diferiți în greacă, sunt traduşi traduși la fel: "ceea „ceea ce eşti ești mai... mărită decât serafimii... te mărim"mărim”.

Pr. prof. [[Paraschiv Anghelescu]] explică această diferenţă diferență într-un documentat studiu de liturgică (Tipografia Cărţilor BisericeştiCărților Bisericești, BucureştiBucurești, 1932):

''...Termenul ἐνδόξεον ne indică precis starea actuală a Maicii Domnului.

''Într-adevăr, ἐνδοξεος este un cuvânt compus din prepoziţia prepoziția ἐν (=în) şi și substantivul δοξα. Forma aceasta prepoziţionalăprepozițională, întâlnită nu în tălmăcirile slavoneşti slavonești (...) ci în textele originale, vrea să ne demonstreze până la suprema evidenţă evidență a adevărului că '''în starea de doxa, în starea de slavă a Dumnezeirii''' s-a petrecut ceva, şi și anume: '''pătrunderea, intrarea Sfintei Fecioare Maria în această stare de slavă, adică înslăvirea ei'''.

''Acelaşi Același fenomen transcendent s-a petrecut şi și cu toţi ceilalţi Sfinţitoți ceilalți Sfinți, în primul rând cu sfinţii evanghelişti şi sfinții evangheliști și cu toţi toți aceia pe care-i pomenim, rugându-ne lor, îndată după sfinţirea sfințirea Darurilor la sfintele şi dumnezeieştile și dumnezeieștile Liturghii. Toţi Toți sunt '''înslăviţiînslăviți'''.'' (op.cit.,pppag.73-7473–74)

''Celălalt termen-concept grecesc, μεγαλωσυνη, corespunde precis '''stării de μεγαλωσυνη''', adică '''stării de mărire, de magnificenţămagnificență''' pe care o posedă cineva. (op. cit., ppag.12)

*toro: [http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou43.htm Cântarea Axionului "Cuvine„Cuvine-se cu adevărat"adevărat”]

*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=101694 ''It is Truly Meet''] the [[Synaxarion]] of the feast (note: the icon depicted here is not "Axion Estin")*en: [http://home.it.net.au/~jgrapsas/pages/Axion_Esti.html Miraculous Icon of ''Axion Esti'']