Cuvine-se cu adevărat: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(leg. interne si reformulari minore)
(legături interne)
Linia 1: Linia 1:
'''"Cuvine-se cu adevărat"''' (în [[greaca veche|greacă]]: Άξιον εστίν, ''Axion Estin'', în [[slavona veche|slavonă]]: Достóйно éсть, ''Dostóino iest'')  este o [[stihira|stihiră]] alcătuită în cinstea [[Maica Domnului|Născătoarei-de-Dumnezeu]] (''bogorodicină'' sau ''[[theotokion]]''), care se cântă la [[Sfânta Liturghie]] slujită în Biserica [[Biserica Ortodoxă|Ortodoxă]] şi în cele [[Biserica Greco-Catolică|Greco-Catolice]].  
+
'''"Cuvine-se cu adevărat"''' (în [[greaca veche|greacă]]: Άξιον εστίν, ''Axion Estin'', în [[slavona veche|slavonă]]: Достóйно éсть, ''Dostóino iest'')  este o [[stihira|stihiră]] alcătuită în cinstea [[Maica Domnului|Născătoarei-de-Dumnezeu]] (''bogorodicină'' sau ''theotokion''), care se cântă la [[Sfânta Liturghie]] slujită în Biserica [[Biserica Ortodoxă|Ortodoxă]] şi în cele [[Biserica Greco-Catolică|Greco-Catolice]].  
  
 
Imnul sună conform cu originalul grecesc în felul următor:
 
Imnul sună conform cu originalul grecesc în felul următor:
Linia 18: Linia 18:
  
 
==Icoană şi tradiţie==
 
==Icoană şi tradiţie==
''Axion Estin'' este, de asemenea, şi numele unei [[icoană|icoane]] a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] în faţa căreia, potrivit tradiţiei, a fost descoperit imnul. Este aşezată în cel mai înalt loc din [[altar]]ul ''[[katholikon]]''-ului (biserica principală) din [[Careia|Karies]] în [[Muntele Athos]].  
+
''Axion Estin'' este, de asemenea, şi numele unei [[icoană|icoane]] a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] în faţa căreia, potrivit tradiţiei, a fost descoperit imnul. Este aşezată în cel mai înalt loc din [[altar]]ul ''katholikon''-ului (biserica principală) din [[Careia|Karies]] în [[Muntele Athos]].  
  
 
Potrivit predaniei Bisericii, un [[pustnic]] şi [[ucenic]]ul său vieţuiau într-o [[chilie]] din Sfântul Munte. Într-o sâmbătă noaptea, pustnicul a plecat în Karies ca să participe la [[Privegherea de toată noaptea]]. I-a spus ucenicului să ţină singur slujba. În acea seară, un monah care s-a prezentat cu numele de Gavriil a sosit la chilie şi cei doi au început Privegherea împreună. În timpul [[Odă|cântării]] a noua din [[Canon (imn)|Canon]], când au început să cânte [[Cântarea Maicii Domnului|Imnul Născătoarei de Dumnezeu]], "Măreşte, sufletul meu, pe Domnul", ucenicul a cântat partea "Pe cea mai cinstită decât heruvimii" (aşa cum este rânduiala Utreniei până astăzi); la sfârşit, monahul oaspete l-a cântat încă o dată, dar adăugând însă la început "Vrednic este cu adevărat…". În timp ce acesta cânta, icoana a început să strălucească de [[Lumina de pe Tabor|Lumina Necreată]]. Când ucenicul i-a cerut oaspetelui să-i scrie şi lui cuvintele noi, acesta a luat o ţiglă şi a scris pe ea cu degetul, de parcă ar fi fost din ceară. Ucenicul şi-a dat atunci seama că nu era un monah oarecare, ci [[Gavriil (Arhanghelul)|Arhanghelul Gavriil]]. În acea clipă, Arhanghelul a dispărut, dar Icoana Maicii Domnului a răspândit apoi multă vreme Lumina Nezidită.  
 
Potrivit predaniei Bisericii, un [[pustnic]] şi [[ucenic]]ul său vieţuiau într-o [[chilie]] din Sfântul Munte. Într-o sâmbătă noaptea, pustnicul a plecat în Karies ca să participe la [[Privegherea de toată noaptea]]. I-a spus ucenicului să ţină singur slujba. În acea seară, un monah care s-a prezentat cu numele de Gavriil a sosit la chilie şi cei doi au început Privegherea împreună. În timpul [[Odă|cântării]] a noua din [[Canon (imn)|Canon]], când au început să cânte [[Cântarea Maicii Domnului|Imnul Născătoarei de Dumnezeu]], "Măreşte, sufletul meu, pe Domnul", ucenicul a cântat partea "Pe cea mai cinstită decât heruvimii" (aşa cum este rânduiala Utreniei până astăzi); la sfârşit, monahul oaspete l-a cântat încă o dată, dar adăugând însă la început "Vrednic este cu adevărat…". În timp ce acesta cânta, icoana a început să strălucească de [[Lumina de pe Tabor|Lumina Necreată]]. Când ucenicul i-a cerut oaspetelui să-i scrie şi lui cuvintele noi, acesta a luat o ţiglă şi a scris pe ea cu degetul, de parcă ar fi fost din ceară. Ucenicul şi-a dat atunci seama că nu era un monah oarecare, ci [[Gavriil (Arhanghelul)|Arhanghelul Gavriil]]. În acea clipă, Arhanghelul a dispărut, dar Icoana Maicii Domnului a răspândit apoi multă vreme Lumina Nezidită.  
  
Icoana Maicii Domnului ''[[Eleousa]]'' ("Milostiva"), în faţa căreia s-a cântat întâia dată imnul "Vrednic este cu adevărat", a fost dusă în  ''[[katholikon]]ul'' (biserica cea mare) din Karies, cunoscută sub numele de ''Protaton''. Ţigla cu imnul înscris a fost dusă la [[Constantinopol]], unde Sfântul [[Nicolae al II-lea Hrisoverghis]] era [[Patriarh]] (984-996). Imnul a fost apoi inclus în cărţile de slujbă ale Bisericii Ortodoxe şi de atunci joacă un rol important în slujbele de zi cu zi, fiind cântată în [[Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur]] şi citită la [[Pavecerniţă]].
+
Icoana Maicii Domnului ''Eleousa'' ("Milostiva"), în faţa căreia s-a cântat întâia dată imnul "Vrednic este cu adevărat", a fost dusă în  ''katholikonul'' (biserica cea mare) din Karies, cunoscută sub numele de ''Protaton''. Ţigla cu imnul înscris a fost dusă la [[Constantinopol]], unde Sfântul [[Nicolae al II-lea Hrisoverghis]] era [[Patriarh]] (984-996). Imnul a fost apoi inclus în cărţile de slujbă ale Bisericii Ortodoxe şi de atunci joacă un rol important în slujbele de zi cu zi, fiind cântată în [[Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur]] şi citită la [[Pavecerniţă]].
  
 
De atunci, această icoană este socotită [[sfânt patron|ocrotitoarea]] [[Muntele Athos|Sfântului Munte]].
 
De atunci, această icoană este socotită [[sfânt patron|ocrotitoarea]] [[Muntele Athos|Sfântului Munte]].

Versiunea de la data 29 august 2011 10:55

"Cuvine-se cu adevărat" (în greacă: Άξιον εστίν, Axion Estin, în slavonă: Достóйно éсть, Dostóino iest) este o stihiră alcătuită în cinstea Născătoarei-de-Dumnezeu (bogorodicină sau theotokion), care se cântă la Sfânta Liturghie slujită în Biserica Ortodoxă şi în cele Greco-Catolice.

Imnul sună conform cu originalul grecesc în felul următor:

Vrednic este cu adevărat să te fericim, Născătoare-de-Dumnezeu,

cea pururea-fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.

Pe cea mai cinstită decât heruvimii
şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii,
care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut,

pe tine, adevărată Născătoare-de-Dumnezeu, te mărim.

A doua jumătate a cântării, începând cu cuvintele "Pe cea mai cinstită decât heruvimii..." este partea cea mai veche a imnului şi este un irmos atribuit Sfântului Cosma Melodul († 773). Introducerea, "Cuvine-se/Vrednic este cu adevărat..." a fost, după predanie, descoperită de Arhanghelul Gavriil unui monah din Muntele Athos.

Imnul se cântă la Utrenie, Pavecerniţă şi la alte slujbe; dar cea mai importantă folosire este la Sfânta Liturghie, unde se cântă la sfârşitul Anaforalei. A doua parte a imnului, "Pe cea mai cinstită" este cântată frecvent la otpustul care pune capăt slujbelor.

Adesea, cântarea acestui imn este însoţită de o închinăciune sau de o metanie.

Icoană şi tradiţie

Axion Estin este, de asemenea, şi numele unei icoane a Maicii Domnului în faţa căreia, potrivit tradiţiei, a fost descoperit imnul. Este aşezată în cel mai înalt loc din altarul katholikon-ului (biserica principală) din Karies în Muntele Athos.

Potrivit predaniei Bisericii, un pustnic şi ucenicul său vieţuiau într-o chilie din Sfântul Munte. Într-o sâmbătă noaptea, pustnicul a plecat în Karies ca să participe la Privegherea de toată noaptea. I-a spus ucenicului să ţină singur slujba. În acea seară, un monah care s-a prezentat cu numele de Gavriil a sosit la chilie şi cei doi au început Privegherea împreună. În timpul cântării a noua din Canon, când au început să cânte Imnul Născătoarei de Dumnezeu, "Măreşte, sufletul meu, pe Domnul", ucenicul a cântat partea "Pe cea mai cinstită decât heruvimii" (aşa cum este rânduiala Utreniei până astăzi); la sfârşit, monahul oaspete l-a cântat încă o dată, dar adăugând însă la început "Vrednic este cu adevărat…". În timp ce acesta cânta, icoana a început să strălucească de Lumina Necreată. Când ucenicul i-a cerut oaspetelui să-i scrie şi lui cuvintele noi, acesta a luat o ţiglă şi a scris pe ea cu degetul, de parcă ar fi fost din ceară. Ucenicul şi-a dat atunci seama că nu era un monah oarecare, ci Arhanghelul Gavriil. În acea clipă, Arhanghelul a dispărut, dar Icoana Maicii Domnului a răspândit apoi multă vreme Lumina Nezidită.

Icoana Maicii Domnului Eleousa ("Milostiva"), în faţa căreia s-a cântat întâia dată imnul "Vrednic este cu adevărat", a fost dusă în katholikonul (biserica cea mare) din Karies, cunoscută sub numele de Protaton. Ţigla cu imnul înscris a fost dusă la Constantinopol, unde Sfântul Nicolae al II-lea Hrisoverghis era Patriarh (984-996). Imnul a fost apoi inclus în cărţile de slujbă ale Bisericii Ortodoxe şi de atunci joacă un rol important în slujbele de zi cu zi, fiind cântată în Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur şi citită la Pavecerniţă.

De atunci, această icoană este socotită ocrotitoarea Sfântului Munte.

Zile de sărbătoare

Ziua de prăznuire a descoperirii acestui imn de către Arhanghelul Gavriil şi Icoana Maicii Domnului cu acelaşi nume este în 11 iunie.

Imnuri care înlocuiesc Axion Estin

În timpul Sfintei Liturghii, cântarea Cuvine-se cu adevărat este uneori înlocuită cu alt imn închinat Maicii Domnului. Aceste imnuri sunt numite în tradiţia slavă cărţile de slujbă "în loc de Cuvine-se" (în slavonă: Задостойнникъ, Zadostoinik).

La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, este înlocuită cu imnul următor:

De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată zidirea,

soborul îngeresc şi neamul omenesc,
ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător,
lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat
şi Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.
Că mitrasul tău scaun s-a făcut,
şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată zidirea,

Slavă ţie.

La Praznicele Împărăteşti este înlocuită cu irmosul celei de a noua cântări a canonului sărbătorii.

Probleme în uzul liturgic românesc

O problemă foarte răspândită în practica liturgică românească a ultimului secol constă în folosirea pe alocuri a unei variante greşite de traducere a cântării: Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare-de-Dumnezeu... ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită (ἐνδοξοτέραν) fără-de-asemănare decât serafimii... pe tine... te mărim (μεγαλύνομεν). - astfel, cei doi termeni marcaţi cu aldine, diferiţi în greacă, sunt traduşi la fel: "ceea ce eşti mai... mărită decât serafimii... te mărim".

Pr. prof. Paraschiv Anghelescu explică această diferenţă într-un documentat studiu de liturgică (Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1932):

...Termenul ἐνδόξεον ne indică precis starea actuală a Maicii Domnului.

Într-adevăr, ἐνδοξεος este un cuvânt compus din prepoziţia ἐν (=în) şi substantivul δοξα. Forma aceasta prepoziţională, întâlnită nu în tălmăcirile slavoneşti (...) ci în textele originale, vrea să ne demonstreze până la suprema evidenţă a adevărului că în starea de doxa, în starea de slavă a Dumnezeirii s-a petrecut ceva, şi anume: pătrunderea, intrarea Sfintei Fecioare Maria în această stare de slavă, adică înslăvirea ei.

Acelaşi fenomen transcendent s-a petrecut şi cu toţi ceilalţi Sfinţi, în primul rând cu sfinţii evanghelişti şi cu toţi aceia pe care-i pomenim, rugându-ne lor, îndată după sfinţirea Darurilor la sfintele şi dumnezeieştile Liturghii. Toţi sunt înslăviţi. (op.cit.,pp.73-74)

Celălalt termen-concept grecesc, μεγαλωσυνη, corespunde precis stării de μεγαλωσυνη, adică stării de mărire, de magnificenţă pe care o posedă cineva. (op. cit., p.12)

Legături externe