În generalcreștinism, cultul înseamnă orice act religios prin care se caută stabilirea unei legături cu Dumnezeu și mijlocirea sfințirii omului prin împărtășirea harului dumnezeiesc. Între simțirea religioasă care stă la baza cultului și între riturile sau actele religioase prin care se exprimă sentimentul religios există o strânsă legătură, deoarece, fără credință, riturile devin forme goale, dar și fără exteriorizarea prin acte religioase, credința, sentimentul religios se atrofiază, se stinge. De aceea cultul, în accepțiunea lui, nu poate fi decât integral, adică intern și extern, sentiment religios (evlavie, virtuți morale) și exprimare în forme externe (acte: [[închinare]], [[rugăciune]], [[post]], [[spovedanie]], împărtășire ș.a.).