Culori liturgice: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Corectare diacritice. Actualizare link-uri.)
 
(Nu s-au afișat 26 de versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Culorile liturgice''' sunt culorile folosite la [[veşminte]], la acoperămintele de la ''altar'', [[proscomidiar]], [[analog]], [[tetrapod]] şi alte [[obiecte liturgice]] din biserică în contextul [[slujbe]]lor dumnezeieşti. Culorile pot să aibă un simbolism specific unor perioade/[[timpuri liturgice]] sau unor [[sărbători]].  
+
'''Culorile liturgice''' sunt culorile folosite la [[veșminte]], la acoperămintele de la ''altar'', [[proscomidiar]], [[analog]], [[Analog|tetrapod]] și alte [[obiecte liturgice]] din biserică în contextul [[Slujbă|slujbelor]] dumnezeiești. Culorile pot să aibă un simbolism specific unor perioade/ [[Anul bisericesc|timpuri liturgice]] sau unor [[Praznic|sărbători]].
  
There is a distinction between the colour of the vestments worn by the [[clergy]] and their [[cassock]]s, which with a few exceptions does not change with the liturgical seasons.  
+
Se face distincție între culorile veșmintelor liturgice ale clerului și cele ale îmbrăcăminții lor de fiecare zi (anteriul și rasa) care, cu puține excepții, rămân neschimbate de-a lungul anului bisericesc.
  
==Practica bizantină==
+
==Culorile veșmintelor liturgice==
The [[Typikon]] itself does not specify a complex color scheme for vestments, but only for light or dark vestments.  Many clergy who follow Byzantine practice have adopted the more complex color scheme that was developed in Slavic practice, but you will also see many diverse colors used in vestments that do not easily fit into the that scheme.
 
  
==Practica slavă==
+
[[Tipic]]ul nu aduce informații cu privire la regulile de urmat cu privire la culorile veșmintelor clerului, menționând doar necesitatea de a folosi veșminte de culori închise dau deschise, după caz. Aceasta este practica bizantină veche, păstrată în Bisericile de tradiție grecească și ea dă regula minimală de urmat în materie de veșminte liturgice.
{{Cleanup|This section needs to combine its two articles into a whole.}}
 
Slavic practice was influenced by western liturgical practice, and developed a fairly complex color scheme, though there are a number of variations based on regional or local customs.
 
  
The most authoritative description of the Russian liturgical color scheme is found in Bulgakov's ''Nastol'naya Kniga Sviashchenno-sluzhitelia'' (''Reference Book for Priestly Church Servers'').
+
În tradiția slavă (îndeosebi rusească) a fost elaborată în timp, posibil sub influența occidentală, o schemă coloristică destul de complexă, care va fi prezentată în cele ce urmează. În zilele noastre, mulți membri ai clerului care urmează practica bizantină au preluat și ei reglementarea din practica slavă.
  
The most important [[feast]]s of the Orthodox Church and the sacred events for which specific colors of vestments have been established can be united into six basic groups:
+
În tradiția liturgică a Bisericii Ortodoxe Române se împletesc elemente din tradiția slavă și cea grecească, la care se adaugă obiceiurile locale. În privința acestora din urmă, tradiția locală a fost structurată și în funcție de dotările materiale mai modeste. Strămoșii noștri purtau veșmintele ce le aveau, ne dispunând de multe rânduri de veșminte, iar pentru cei din zilele noastre alegerile lor de atunci (legate de motivele amintite) au devenit tradiție. De altfel, întrucât regulile prezentate mai jos nu sunt absolut obligatorii, mulți slujitori poartă veșmintele pe care ei înșiși le preferă, fără să țină seama de recomandări. Pe de altă parte, în continuare, puțini sunt cei care își permit un număr mare de seturi de veșminte liturgice complete.
#The group of feasts and days commemorating Our Lord [[Jesus Christ]], the [[prophet]]s, the [[apostles]] and the holy [[hierarch]]s. Vestment color: gold (yellow) of all shades.
 
#The group of feasts and days commemorating the most holy [[Mother of God]], the [[angels|bodiless powers]], and [[Virgin-Martyr|virgins]]. Vestment color: light blue or white.
 
#The group of feasts and days commemorating the [[Cross]] of our Lord. Vestment color: purple or dark red.
 
#The group of feasts and days commemorating [[martyr]]s. Vestment color: Red. [On Great and [[Holy Week|Holy Thursday]], dark red vestments are worn, even though the church is still covered with black and the holy ([[altar]]) table is covered with a white cloth.]
 
#The group of feasts and days commemorating [[monastic|monastic saints]], ascetics, and [[fool-for-Christ|fools for Christ]]. Vestment color: green.<br>The Entrance of our Lord into Jerusalem ([[Palm Sunday]]), [[Holy Trinity]] Day ([[Pentecost]]), and [[Holy Spirit]] Day (Monday after Pentecost) are, as a rule, celebrated in green vestments of all shades.
 
#During the Lenten periods, the vestment colors are: dark blue, purple, dark green, dark red, and black. This last color is used essentially for the days of [[Great Lent]]. During the first week of that Lent and on the weekdays of the following weeks, the vestment color is black. On Sundays and feast days of this period, the vestments are of a dark color with gold or coloured ornaments.
 
  
Funerals, as a rule, are done in white vestments.
+
În anul 2012, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a emis o Hotărâre (nr.5274/2012) prin care stabilește o regulă unitară de folosire a veșmintelor și însemnelor arhierești, precum și a culorilor liturgice recomandate pentru fiecare praznic, prilej sau perioadă liturgică. Deși hotărârea vizează în primul rând veșmintele arhierești, reglementarea folosirii culorilor liturgice este propusă, „în scop teologic, liturgic și estetic”, atât pentru catedrale, cât și pentru mănăstiri și pentru parohiile cu posibilități materiale.<ref>[http://patriarhia.ro/images/pdf/HotarariSinodale/2012/5274_(2012)_Folosire_vesminte.pdf Hotărârea nr.5274 din 5 iulie 2012 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în legătură cu modalitatea unitară de folosire a mantiei și mitrei, precum și a veșmintelor arhierești de culori diferite, de către Înaltpreasfințiții și Preasfințiții Părinți ierarhi în timpul serviciilor religioase, în acord cu practica din celelalte Biserici Ortodoxe]. </ref>
  
Note: In earlier times, there were no black vestments in the Orthodox Church, although the everyday clothing of the clergy, especially the monastics, was black. In ancient times, both in the Greek and in the Russian Churches, the clergy wore, according to the Typikon, "Crimson Vestments": dark (blood) red vestments. In Russia, it was first proposed to the clergy of St. Petersburg to wear black vestments, if possible, to participate in the funeral of Emperor Peter II (1821). From that time on, black vestments became customary for funerals and the services of Great Lent.
+
Cea mai respectată sursă care cuprinde descrierea schemei coloristice pentru veșmintele liturgice în conformitate cu practica rusească este ''Nastol'naya Kniga Sviashchenno-sluzhitelia'' (''Carte de precepte pentru slujitorii bisericești din cinul preoțesc'') a lui Bulgakov, pe care o vom urma și în cele de mai jos.
  
White is worn for the feasts and post-feasts of [[Epiphany]], [[Transfiguration]], and [[Pascha]]. In antiquity, [[Christmas]] and Epiphany were celebrated as one feast, the Theophany of the Lord, so, in some places, white is worn on Christmas Day, but gold is worn from the second day of Christmas until Epiphany.
+
===Principii generale===
 +
În Biserica Ortodoxă sunt folosite în principal șase culori liturgice: alb, verde, purpuriu (vinețiu), roșu, albastru și auriu. Recent au început a se folosi și veșminte de culoare neagră. În unele locuri mai sunt folosite și culorile portocaliu stacojiu și ruginiu.
  
In Russia, at [[Liturgy]] on Holy Thursday, a white altar cover is used to represent the linen tablecloth of the Mystical Supper [the priest wears dark red, and the church remains in black until after Liturgy, when the priest's vestments return to black]. The church cloths and the vestments of the priest are changed to white at the [[prokeimenon]] of Holy Saturday Liturgy. In Muscovite custom, white is worn for Paschal [[Matins]], bright red is worn at Pascha Liturgy. In some places white is worn from [[Ascension]] to Pentecost. In Carpatho-Russian style, white, exclusively, is worn in the Paschal season.  White, the color of the [[Resurrection]], is worn at funerals and memorial services.
+
Alegerea culorilor veșmintelor liturgice se face în funcție de semnificația fiecărei culori. Astfel, ''albul'' reprezintă puritatea luminii harului lui Dumnezeu; ''verde'', culoarea vieții, a Sfântului Duh și a lemnului Sfintei Cruci; ''purpuriu'', pentru patima Domnului Iisus Hristos; ''roșu închis'' pentru sângele lui Hristos și pentru sângele martirilor; ''albastru'' pentru Maica Domnului; ''auriu'' pentru bogăția darurilor Sfântului Duh și ''roșu deschis'' pentru flacăra intensă a Oastei Duhovnicești. ''Negru'' este în mod tradițional culoarea morții și a doliului în Apus, spre deosebire de Răsărit unde ''albul'' este culoarea Adormirii (căci Ortodoxia accentuează Învierea Domnului, nu greutatea și chinul patimilor și morții Domnului). În Rusia, ''roșu'' este culoarea bucuriei, strălucirii și frumuseții. Nici una dintre acestea nu este scrisă în anumite reguli sau canoane și, în mod evident, multiplele culori au semnificații diferite pentru diferitele popoare, astfel că și folosirea lor poate fi diferită de la caz la caz.
  
Green is worn for Pentecost and its post-feast, feasts of prophets, and angels. In some places, green is worn for the [[Elevation of the Holy Cross]] in September. In Carpatho-Russian practice, green is worn from Pentecost until [[Apostles Fast|Ss. Peter and Paul fast]]. Green is often worn for Palm Sunday.
+
===Practica rusească===
 +
Pentru Biserica Ortodoxă, mai ales cea Rusă și cele influențate de tradiția ei, culorile predominante pentru diferitele sărbători sunt următoarele:
 +
# La Praznicele Mântuitorului, la Sfinții Profeți, la Sfinții Apostoli și la Sfinții Ierarhi: ''auriu'' și ''galben'' de toate nuanțele;
 +
# La Praznicele Maicii Domnului, la Puterile cele fără de trup (Îngeri) și la Sfintele Fecioare: ''albastru deschis'' (bleu) și ''alb'';
 +
# La Praznicele Sfintei Cruci: ''purpuriu'' și ''roșu închis'';
 +
# La Sfinții Mucenici: ''roșu'' (În Sfânta și Marea Joi se poartă veșminte liturgice de culoarea ''roșu închis'' chiar dacă biserica este înveșmântată în ''negru'', iar masa Sfântului Altar se împodobește în ''alb'', ca semn de aducere aminte a feței de masă folosită la Cina cea de Taină.)
 +
# La Sfinții Cuvioși, Asceți și Nebuni pentru Hristos: ''verde'' (De asemenea Intrarea Domnului în Ierusalim, Pogorârea Sfântului Duh și Sfânta Treime sunt celebrate tot în veșminte ''verzi'' de toate nuanțele.)
 +
# În Posturi: ''albastru închis'', ''purpuriu'', ''verde închis'', ''roșu închis ori sângeriu'' și ''negru''. În Postul Sfintelor Patimi, veșmintele folosite se obișnuiește a fi cele ''negre''. Sâmbetele și la sărbătorile mari din Postul Mare veșmintele sunt ''negre'', dar cu ornamente ''aurii'' și de alte culori.
 +
# Înmormântările se săvârșesc în veșminte ''albe''.
  
Gold is worn from Christmas to Epiphany, and in some places, during Advent. Gold is worn when no other colour is specified. In one tradition, gold is worn on all Sundays (except when white is worn), including even the Sundays in all the fasting periods.
+
====Precizări suplimentare====
  
Red is worn for Ss. Peter and Paul fast, Ss. Peter and Paul feast, for [[Advent]], for the angels, the Elevation of the Cross ([[September 14]]), and for feasts of martyrs. In Moscow's style, and on [[Mount Athos]] and at Jerusalem, bright red is worn on Pascha [after Matins] and on the Nativity.
+
În afară de aceste reguli generale, există mai ales în practica rusească, în cadrul căreia există o mare diversitate, și alte particularități legate de folosirea culorilor veșmintelor liturgice.
  
Blue is worn for all feasts of the Virgin, Presentation of the Lord, Annunciation, and sometimes on the fifth Friday of Lent ([[Akathist]]). In Carpatho-Russian parishes, blue is worn for the [[Dormition]] fast and feast, and is worn until the Cross Elevation, sometimes even until Advent.
+
=====Alb=====
 +
''Albul'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=37788&id_jezyk=1] este purtat la Praznicele Botezului Domnului (Epifaniei, Teofaniei sau Arătării lui Dumnezeu), Schimbării la Față și Învierii Domnului și până la odovania lor. În antichitatea creștină la Epifanie se prăznuia și Nașterea Domnului, însă după separarea celor două sărbători, de Crăciun se poartă ''alb'' și din a doua zi de Crăciun până la Bobotează se poartă ''auriu''.
  
Purple is worn on weekends of Lent; black is worn weekdays. In some places, purple is worn on weekdays of Lent (gold on weekends).
+
În tradiția moscovită, veșmintele bisericii și ale clerului se schimbă în ''alb'' la cântarea Prochimenului din Liturghia Sfintei și Marii Zi a Sâmbetei (adică înainte de citirea din Apostol, n.t.). ''Albul'' este purtat până la Utrenia Duminicii Învierii, când sunt schimbate cu cele ''roșu deschis'' până la odovania praznicului.
  
Black is worn for weekdays in Lent, especially the first week of Lent and in Holy Week. In Carpatho-Russian, formerly [[Uniat]] [[parish]]es, black is worn on weekdays for funerals and memorial services and Liturgies, as is done in the Roman Church, though this is not universally true any more.
+
În unele locuri din Rusia, ''albul'' este purtat de la Înălțarea Domnului până la Pogorârea Sfântului Duh, iar în alte locuri se obișnuiește a se purta culoarea ''aurie''.
  
Orange or rust is worn in some places for Ss. Peter and Paul fast, and in other places for Ss. Peter and Paul feast through the Transfiguration.
+
În zona carpato-rusă (Ucraina de Vest), de la Paști până la Înălțare, precum și la înmormântări se poartă numai ''alb''.
  
Please note that when we say "feast," we include the period from the vigil of the feast until its apodosis. The length of these post-feasts vary, and are given in the Liturgical Calendar and Rubrics. Generally speaking, there is a post-feast of about a week for each of the [[Great Feasts|twelve major feasts]]. As you can see, there is great variety in ways of doing things.
+
=====Verde=====
  
==Culorile veşmintelor neliturgice==
+
''Verdele''[http://www.orthphoto.net/photo.php?id=32513&id_jezyk=1] este purtat în unele părți la Înălțarea Sfintei Cruci. În zona carpato-rusă ''verdele'' se poartă de la Rusalii la Sfinții Apostoli Petru și Pavel, precum și în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim. În unele locuri se poartă verde pentru prăznuirile proorocilor și îngerilor.
  
„Clerul ortodox poartă două tipuri de veşminte: liturgice şi neliturgice. Cele neliturgice reprezintă îmbrăcămintea zilnică a clerului, iar la slujbă se poartă sub veşmintele liturgice.
+
=====Auriu=====
 +
''Auriul'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=34669&id_jezyk=1] (uneori înlocuit cu simplul galben) este obișnuit a se purta când nu este specificată nici o altă culoare. În unele tradiții locale ''auriul'' este purtat în toate sâmbetele, mai puțin cele în care este precizat ''albul'', inclusiv duminicile în perioadele de post.
  
Îmbrăcămintea neliturgică poartă denumirea de reverendă şi rasă. Deosebirea dintre ele este că rasa se încheie chiar pe mijloc şi are deschizături largi la mâneci; ea se poartă peste reverendă.
+
=====Roșu=====
 +
''Roșu închis ori stacojiu''[http://www.orthphoto.net/photo.php?id=16846&id_jezyk=1] este purtat în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, la Crăciun, la Înălțarea Sfintei Cruci și la praznicele Sfinților Mucenici.
  
În tradiţia rusă, pentru că monahii poartă îmbrăcăminte neliturgică de culoare închisă (de obicei „neagră”, „bleumarin” sau „maro închis”) şi clerul mirean poartă de obicei reverende de culori deschise, sunt cunoscuţi drept „clerul negru” şi „clerul alb”.  
+
''Roșu deschis'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=38958&id_jezyk=1] este purtat la praznicele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, precum și la Sfinții Îngeri. La Moscova, în Athos și la Ierusalim ''roșu deschis'' este purtat la Paști și la Crăciun.
  
În Rusia, înainte de Revoluţia din 1917, acest plan vestimentar era valabil pentru ambele sutane sau veşminte neliturgice. De asemenea, culoarea liniei mânecii rasei semnifica rangul preotului.  
+
=====Albastru=====
 +
''Albastru'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=36111&id_jezyk=1] este purtat la praznicele Maicii Domnului, la Întâmpinarea Domnului, la Buna-Vestire și, uneori, în Vinerea Acatistului din a cincea săptămână a Postului Mare. În zona carpato-rusă, ''albastrul'' este purtat din prima zi a Postului Adormirii Maicii Domnului până la Înălțarea Sfintei Cruci și chiar până la începutul Postului Crăciunului.
  
În Rusia modernă, clerul foloseşte culoarea „neagră” pentru rasă şi culori diverse pentru reverendă, nemaipurtând culori potrivite rangului administrativ.
+
=====Purpuriu=====
 +
''Purpuriu'' (vinețiu)[http://www.orthphoto.net/photo.php?id=29339&id_jezyk=1] este purtat în sâmbetele și duminicile din Postul Mare. În unele părți ''purpuriul'' este purtat în zilele de rând ale Postului Mare, iar ''auriul'' se poartă în sâmbetele și duminicile acestuia.
  
Totuşi, deoarece clerul comunităţilor ruseşti din diaspora – mai ales din America - nu a fost afectat de Revoluţia din 1917, în majoritate continuă tradiţia culorilor diferite în ceea ce priveşte reverenda şi rasa.
+
=====Portocaliu=====
 +
''Portocaliul'' (''ruginiu'')[http://www.orthphoto.net/photo.php?id=31615&id_jezyk=1] este purtat pe alocuri în Postul Sfinților Apostoli, iar în altele de la Sfinții Apostoli până la Schimbarea la Față.
  
Practica purtării sutanelor sau veşmintelor neliturgice de diverse culori vine din vremea stăpânirii turceşti. Clerul musulman îşi revervase dreptul de a purta culorile „alb” sau „negru”, considerând că umileşte astfel clerul creştin, forţat astfel să poarte culori strălucitoare (pentru a se deosebi. n.t.)
+
=====Negru=====
 +
În Biserica Primară nu se purtau veșminte ''negre'', deși clerul monahal purta sutane ''negre''. În acele vremuri tot clerul purta veșminte ''stacojii'' (roșu sângeriu, grena).
  
După ce Biserica Ortodoxă a scăpat de sub constrângerea turcească, clerul ortodox a renunţat să mai poarte sutane de diverse culori; această tradiţie a fost continuată în schimb de clerul rus.
+
În Rusia s-au purtat prima dată veșminte ''negre'' la înmormântarea Țarului Petru al II-lea (1821). De atunci s-a răspândit purtarea culorii ''negre'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=28426&id_jezyk=1] la înmormântări și în Postul Mare, ca în tradiția romano-catolică.
  
Dar şi clerul ortodox, mai ales cel grec, poartă sutane de culori diverse (mai ales deschise) în zona de climat tropical, ecuatorial şi mediteranean. „Cremul”, „griul” şi „gălbuiul”, ca şi „bronzul pal” („bej” şi „auriu pal” chiar, n.t.) sunt cele mai populare. De asemenea, reverenda de culoare „bleu” este întâlnită la clerul de pretutindeni.
+
În Ucraina Occidentală, în fostele parohii greco-catolice, în cursul săptămânii, la înmormântări și la parastase, precum și la Liturghie se purtau veșminte negre, după obiceiul romano-catolic, dar acest  lucru nu mai este universal valabil.
  
Este potrivit a purta un brâu sau o cingătoare peste reverendă (mai ales că se pot găşi şi cingători cu însemne creştine, n.t.). În tradiţia greacă, această curea este chiar o panglică, un şiret, un cordon sau o funie ce împrejmuieşte talia. Dar în tradiţia sârbă şi română aceste brâie semnifică rangul preotului. În Biserica Rusă acest brâu este chiar ales împodobit (arhiepiscopul Ioan Garklavs de Chicago purta prin 1991 unul chiar brodat cu trandafiri.)
+
====Observații====
 +
Unde se poate, toate acoperămintele din biserică, inclusiv perdeaua și chiar sticla candelelor se schimbă în funcție de culoarea veșmintelor sfințiților slujitori.
  
Purtarea sutanelor (a reverendei şi a rasei) este în uzul comun al episcopilor, preoţilor, diaconilor, monahilor şi monahiilor. Permisiunea de a purta sutane se acordă şi seminariştilor (şi studenţilor teologi, n.t.), fraţilor de mănăstire, ipodiaconilor şi citeţilor (respectiv dascălilor sau cantorilor azi, n.t..)
+
În tradiția grecească se obișnuiește însă ca dvera și sticla candelelor să rămână tot timpul ''roșii'', în amintirea surpării catapetesmei Templului din Ierusalim la moartea Mântuitorului pe Cruce și a ouălor aduse, potrivit tradiției, de soția lui Ponțiu Pilat la Cruce, care s-au înroșit când asupra lor a curs Cinstitul Sânge al Domnului Hristos. Totodată că purpuriul, roșul închis intens este și culoarea imperială, motiv pentru care este folosit la dvera Sfintelor Uși (pe unde intra și împăratul Bizanțului spre a se împărtăși).
  
În ceea ce priveşte sutanele, Tipiconul (http://www.romarch.org/arhiva/Tipic.html) nu precizează nimic mai mult decât că ele pot fi „deschise” sau „închise” la culoare, aşa că tradiţia locală este singurul „standard”.  
+
După cum se vede, aceste practici sunt foarte variate. Însă măcar acolo unde sunt dotările de rigoare sau unde există posibilități materiale mai bune, este de preferat să se urmărească și semnificația duhovnicească a culorilor în purtarea veșmintelor, mai ales a celor liturgice.
  
==Culorile veşmintelor liturgice==
+
===Practica românească: hotărârea Sfântului Sinod (2012) ===
 +
Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anul 2012<ref> A se vedea nota 1. </ref> propune o rânduială flexibilă a folosirii culorilor liturgice. Culorile folosite sunt cel puțin două (veșminte deschise pentru majoritatea situațiilor și respectiv închise la culoare pentru perioada Postului Mare în special), dar în funcție de posibilități, numărul lor poate fi mai mare. Astfel, potrivit Hotărârii Sfântului Sinod, culorile liturgice recomandate sunt:
  
În Biserica Ortodoxă sunt folosite şase culori liturgice: alb, verde, purpuriu (vineţiu), roşu, albastru şi auriu. Recent au început a se folosi şi veşminte de culoare neagră. În unele locuri mai sunt folosite şi culorile portocaliu stacojiu şi ruginiu.
+
*La [[Sfintele Paști|Învierea Domnului]], în duminici, la praznicele Mântuitorului, Sfinților Apostoli, Ierarhi, domnitori ș.a., precum și la slujirea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]]: '''alb, auriu, galben''', ca simbol al luminii, Învierii, bucuriei, sfințeniei.
 +
*La praznicele Maicii Domnului și ale Sfinților Îngeri: '''albastru deschis, alb, auriu''', ca simboluri ale fecioriei, curăției și ale strălucirii îngerilor.
 +
*La Înălțarea Sfintei Cruci se poartă '''roșu''', în amintirea jerfei Mântuitorului pe Cruce, însă în [[Duminica Sfintei Cruci]] din Postul Mare se poartă '''alb''', fiind zi de duminică, iar în Evanghelie făcându-se amintirea purtării crucii duhovnicești.
 +
*La prăznuirea Sfinților Mucenici se poartă '''roșu''', în amintirea jertfei lor pentru credință.
 +
*La [[Intrarea Domnului în Ierusalim]], [[Pogorârea Duhului Sfânt]] și la praznicul Sfintei Treimi, precum și la praznicele sfinților cuvioși se poartă '''verde''', amintind ramurile de finic cu care a fost întâmpinat Mântuitorul și evocând prezența Duhului Sfânt, Dătătorul de viață.
 +
*În [[Postul mare]], inclusiv la [[Liturghia Darurilor mai înainte sfințite]] , dar cu excepția sâmbetelor, duminicilor și praznicelor se poartă veșminte de '''culori întunecate (negru sau nuanțe închise de mov, albastru sau verde)''', evocând atmosfera de întristare și pocăință a postului.
 +
*Pentru celelalte posturi importante, dar care nu au o dimensiune penitențială la fel de elaborată liturgic – [[Postul Nașterii Domnului|Postul Crăciunului]], al Adormirii Maicii Domnului sau al Sfinților Apostoli, se urmează '''regula din zilele obișnuite'''.
 +
*La înmormântări se poartă veșminte de culoare '''alb''', '''auriu''' sau '''galben''', ca mărturie a credinței în Înviere.
 +
*La procesiuni, de asemenea, se poartă '''alb''', '''auriu''' sau '''galben''', evocând atmosfera luminoasă a sărbătorii.
 +
*În orice situație, [[stihar]]ul purtat de arhiereu trebuie să fie '''alb''', evocând lumina taborică.
  
Putem observa că se folosesc aceste culori datorită semnificaţiei lor: „albul” pentru puritatea luminii harului lui Dumnezeu; „verde”, culoarea vieţii, a Sfântului Duh şi a lemnului Sfintei Cruci; „purpuriu” pentru patima Domnului Iisus Hristos; „ruşu închis” pentru sângele lui Hristos şi pentru sângele martirilor; „albastru” pentru Maica Domnului; „auriu” pentru bogaţia darurilor Sfântului Duh şi „roşu deschis” pentru flacăra intensă a Oastei Duhovniceşti. „Negru” este în mod tradiţional culoarea morţii şi a doliului în Apus, spre deosebire de Răsărit unde „albul” este culoarea Adormirii (căci Ortodoxia accentuează Învierea Domnului, nu greutatea şi chinul patimilor şi morţii Domnului, n.t.). În Rusia „roşu” este culoarea bucuriei, strălucirii şi frumuseţii. Nici una dintre acestea nu este scrisă în anumite reguli sau canoane şi, în mod evident, multiplele culori au semnificaţii diferite pentru variile popoare.
+
==Culorile veșmintelor neliturgice==
  
Pentru Biserica Ortodoxă, mai ales cea Rusă şi cele influenţate de tradiţia ei, culorile predominante pentru diferitele sărbători sunt următoarele culori:
+
Îmbrăcămintea neliturgică a preoților de mir este alcătuită din anteriu (sutană, reverendă) și rasă. Deosebirea dintre ele este că rasa se încheie chiar pe mijloc și are deschizături largi la mâneci; ea se poartă peste reverendă, care este mai strânsă pe corp.
# La Praznicele Mântuitorului, la Sfinţii Profeţi, la Sfinţii Apostoli şi la Sfinţii Ierarhi: „auriu” şi „galben” de toate nuanţele;
 
# La Praznicele Maicii Domnului, la Puterile cele fără de trup (Îngeri) şi la Sfintele Fecioare: „albastru deschis” şi „alb”;
 
# La Praznicele Sfintei Cruci: „purpuriu” şi „roşu închis”;
 
# La Sfinţii Mucenici: „roşu” (În Sfânta şi Marea Joi se poartă veşminte liturgice de culoarea „roşu închis” chiar dacă biserica este înveşmântată în „negru”, iar masa Sfântului Altar se împodobeşte în „alb”, ca semn de aducere aminte a feţei de masă folosită la Cina cea de Taină.)
 
# La Sfinţii Cuvioşi, Asceţi şi Nebuni pentru Hristos: „verde” (De asemenea Intrarea Domnului în Ierusalim, Pogorârea Sfântului Duh şi Sfânta Treime sunt celebrate tot în veşminte „verzi”, de toate nuanţele.)
 
# În Posturi: „albastru închis”, „purpuriu”, „verde închis”, „roşu închis ori sângeriu” şi „negru”. În Postul Sfintelor Patimi veşminte folosite se obişnuieşte a fi cele „negre”. Sâmbetele şi Sărbătorile mari din Postul Mare veşmintele sunt „negre”, dar cu ornamente „aurii” şi de alte culori.
 
# Înmormântările se săvârşesc în veşminte „albe”.
 
  
În Biserica Primară nu se purtau veşminte „negre”, deşi clerul monahal purta sutane „negre”. În acele vremuri tot clerul purta veşminte „stacojii” (grena).  
+
În tradiția rusă, pentru că monahii poartă îmbrăcăminte neliturgică de culoare închisă (de obicei ''neagră'', ''bleumarin'' sau ''maro închis''), iar clerul mirean poartă de obicei reverende de culori deschise, cele două categorii sunt cunoscute, oarecum inexact, drept ''clerul negru'' și ''clerul alb''.  
  
În Rusia s-au purtat prima data veşminte „negre” la înmormântarea Ţarului Petru al II-lea (1821). De atunci s-a răspândit purtarea culorii „negre” la înmormântări şi în Postul Mare, ca în tradiţia romano-catolică.
+
În Rusia, înainte de Revoluția din 1917, acest plan vestimentar era valabil pentru ambele sutane sau veșminte neliturgice. De asemenea, culoarea marginii mânecii rasei semnifica rangul preotului.
  
„Albul” este purtat la Praznicele Botezului Domnului (Epifaniei, Teofaniei sau Arătării lui Dumnezeu), Schimbării la Faţă şi Învierii Domnului şi până la odovania lor. În antichitatea creştină la Epifanie se prăznuia şi Naşterea Domnului, însă după separarea celor două sărbători, de Crăciun se poartă „alb” şi din a doua zi de Crăciun până la Bobotează se poartă „auriu”.
+
În Rusia modernă, clerul folosește culoarea ''neagră'' pentru rasă și culori diverse pentru reverendă, nemaipurtându-se culori potrivite rangului administrativ.
  
În tradiţia moscovită, veşmintele bisericii şi ale clerului se schimbă în „alb” la cântarea Prochimenului din Liturghia Sfintei şi Marii Zi a Sâmbetei (adică înainte de citirea din Apostol, n.t.). „Albul” este purtat până la Utrenia Duminicii Învierii, când sunt schimbate cu cele „roşu deschis” până la odovania praznicului.
+
Totuși, deoarece clerul comunităților rusești din diaspora – mai ales din America – nu a fost afectat de Revoluția din 1917, acesta, în marea sa majoritate, continuă tradiția purtării de veșminte de culorilor diferite.
  
În unele locuri din Rusia, „albul” este purtat de la Înălţarea Domnului până la Pogorârea Sfântului Duh, iar în alte locuri se obişnuieşte a se purta culoarea „aurie”.
+
Practica purtării veșmintelor neliturgice de diverse culori vine din vremea stăpânirii turcești. Imamii musulmani își rezervaseră dreptul de a purta culorile ''alb'' sau ''negru'', considerând că umilesc astfel clerul creștin, silit astfel să poarte culori mai strălucitoare (pentru a se deosebi de aceștia n.t.).
  
În zona Munţilor Carpaţi ai ruşilor de la Paşti la Înălţare se poartă numai „alb”, precum şi la înmormântări.
+
După ce Biserica Ortodoxă a scăpat de sub constrângerile stăpânirii turcești, clerul ortodox din fostele teritorii otomane a renunțat să mai poarte sutane de diverse culori; această tradiție a fost însă continuată de clerul rus.
  
„Verdele” este purtat în unele părţi la Înălţarea Sfintei Cruci. În zona carpato-rusească „verdele” se poartă de la Rusalii la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, precum şi în Sâmbăta Sfântului Lazăr.
+
Dar și clerul ortodox de alte tradiții, mai ales cel grec, poartă sutane de culori diverse (mai ales deschise) în zonele cu climat tropical, ecuatorial și mediteranean. ''Cremul'', ''griul'' și ''gălbuiul'', ca și ''bronzul pal'' (''bej'' și ''auriu pal'' chiar, n.t.) sunt cele mai populare. De asemenea, reverenda de culoare ''bleu'' o întâlnim la clerul de pretutindeni.
  
„Auriul” este obişnuit a se purta când nu este sfecificată nici o altă culoare. În unele tradiţii locale „auriul” este purtat în toate sâmbetele, mai puâin cele în care este precizat „albul”.
+
Peste reverendă este potrivit să se poarte un brâu sau curea (mai ales că se pot găsi și cingători cu însemne creștine, n.t.). În tradiția greacă, această curea este o panglică, un șiret, un cordon sau o funie ce împrejmuiește talia. În tradiția sârbă și română aceste brâie semnifică rangul preotului (distincțiile și/ sau funcțiile administrative). În Biserica Rusă acest brâu este ales împodobit (arhiepiscopul Ioan Garklavs de Chicago purta prin 1991 unul chiar brodat cu trandafiri.)
  
„Roşu închis ori sângeriu” este purtat în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, la Crăciun, la Înălţarea Sfintei Cruci şi la praznicele Sfinţilor Martiri.
+
Purtarea sutanelor (a reverendei și a rasei) este proprie episcopilor, preoților, diaconilor, monahilor și monahiilor. Permisiunea de a purta sutane se acordă și seminariștilor (și studenților teologi, n.t.), fraților de mănăstire, ipodiaconilor și citeților (respectiv dascălilor sau cantorilor azi, n.t.).
  
„Roşu deschis” este purtat la praznicele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, precum şi la Sfinţii Îngeri. La Moscova, în Athos şi la Ierusalim „roşu deschis” este folosit la Paşti şi la Crăciun.
+
În ceea ce privește sutanele, [[Tipic]]ului nu precizează nimic mai mult decât că ele pot fi ''deschise'' sau ''închise'' la culoare, așa că tradiția locală este singurul ''standard''.
  
„Albastru” este purtat la praznicele Maicii Domnului, la Întâmpinarea Domnului, la Buna-Vestire şi, uneori, în Vinerea Acatistului din a cincea săptămână a Postului Mare. În zona carpatico-rusească „albastru” este purtat din prima zi a Postului Adormirii Maicii Domnului până la Înălţarea Sfintei Cruci şi chiar la Crăciun.
+
==Note==
  
„Purpuriu” (vineţiu) este purtat în sâmbetele şi duminicile din Postul Mare. În unele părţi „purpuriul” este purtat în zilele de rând ale Postului Mare, iar „auriul” se foloseşte în sâmbetele şi duminicile acestuia.
+
<references/>
  
„Portocaliu” este purtat pe alocuri în Postul Sfinţilor Apostoli, iar în altele de la Sfinţii Apostoli până la Schimbarea la Faţă.
+
==Surse==
 
 
Unde se poate, chiar şi veşmintele din biserică, dvera şi sticla candelelor se schimbă în funcţie de veşmintele sfinţiţilor slujitori.
 
 
 
În tradiţia grecească se obişnuieşte ca dvera şi sticla candelelor să rămână tot timpul „roşii”, în amintirea surpării catapetesmei Templului din Ierusalim la moartea Mântuitorului pe Cruce şi a ouolelor aduse, potrivit tradiţiei, de soţia lui Ponţiu Pilar la Cruce, care s-au înroşit prin picurarea Cinstitului Sânge. Trebuie să menţionăm şi faptul că roşul purpuriu, roşul închis intens este şi culoarea regalităţii, motiv pentru care este folosit la dvera Sfintelor Uşi (pe unde întra şi împăratul Bizanţului spre a se împărtăşii, n.t.)”.
 
  
În tradiţia Bisericii Ortodoxe Române se folosesc relativ amestecate ambele variante: ruseşte şi greceşte, precum şi obiceiul local, format prin dotările mai puţin bogate. Strămoşii noştri ce veşminte au avut, pe acelea le-au purtat, iar noi am preluat stăruinţa lor drept tradiţie. Acum se mai observă şi faptul că mulţi slujitori poartă ce veşminte preferă, nu neapărat ce veşminte sunt recomandate!
+
Articolul de față este construit pe baza textelor de mai jos, într-o formă editată:
 
+
* (ro) [http://dragocip.wordpress.com/2008/09/12/culorile-vesmintelor-in-biserica-ortodoxa/ Culorile veșmintelor liturgice în Biserica Ortodoxă]
Măcar acolo unde sunt dotările de rigoare sau unde este posibilitate materială mai bună este de preferat a se urmări şi semnificaţia duhovnicească în purtarea veşmintelor, mai ales a celor liturgice.
+
* (ro) [http://patriarhia.ro/images/pdf/HotarariSinodale/2012/5274_(2012)_Folosire_vesminte.pdf Hotărârea nr.5274 din 5 iulie 2012 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în legătură cu modalitatea unitară de folosire a mantiei și mitrei, precum și a veșmintelor arhierești de culori diferite, de către Înaltpreasfințiții și Preasfințiții Părinți ierarhi în timpul serviciilor religioase, în acord cu practica din celelalte Biserici Ortodoxe]
 
 
==Surse==
 
* (ro) [http://dragocip.wordpress.com/2008/09/12/culorile-vesmintelor-in-biserica-ortodoxa/ Culorile veşmintelor liturgice în Biserica Ortodoxă]
 
* (en) [http://aggreen.net/vestment/liturgical_colors.html Liturgical Vestment Colors of the Orthodox Church]
 
 
* (en) [http://www.antiochian.org/diocese-toledo-and-midwest/liturgical-practices/diocese-toledo-and-midwest Antiochian Diocese of Toledo and the Midwest: Liturgical Colors]
 
* (en) [http://www.antiochian.org/diocese-toledo-and-midwest/liturgical-practices/diocese-toledo-and-midwest Antiochian Diocese of Toledo and the Midwest: Liturgical Colors]
  
==A se vedea şi==
+
==A se vedea și==
 
* [[Obiecte liturgice]]
 
* [[Obiecte liturgice]]
* [[Veşminte]]
+
* [[Veșminte]]
 +
* [[Distincții bisericești]]
  
 
[[en:Liturgical colors]]
 
[[en:Liturgical colors]]
 +
 +
[[Categorie:Liturgică]]

Versiunea curentă din 19 septembrie 2018 07:56

Culorile liturgice sunt culorile folosite la veșminte, la acoperămintele de la altar, proscomidiar, analog, tetrapod și alte obiecte liturgice din biserică în contextul slujbelor dumnezeiești. Culorile pot să aibă un simbolism specific unor perioade/ timpuri liturgice sau unor sărbători.

Se face distincție între culorile veșmintelor liturgice ale clerului și cele ale îmbrăcăminții lor de fiecare zi (anteriul și rasa) care, cu puține excepții, rămân neschimbate de-a lungul anului bisericesc.

Culorile veșmintelor liturgice

Tipicul nu aduce informații cu privire la regulile de urmat cu privire la culorile veșmintelor clerului, menționând doar necesitatea de a folosi veșminte de culori închise dau deschise, după caz. Aceasta este practica bizantină veche, păstrată în Bisericile de tradiție grecească și ea dă regula minimală de urmat în materie de veșminte liturgice.

În tradiția slavă (îndeosebi rusească) a fost elaborată în timp, posibil sub influența occidentală, o schemă coloristică destul de complexă, care va fi prezentată în cele ce urmează. În zilele noastre, mulți membri ai clerului care urmează practica bizantină au preluat și ei reglementarea din practica slavă.

În tradiția liturgică a Bisericii Ortodoxe Române se împletesc elemente din tradiția slavă și cea grecească, la care se adaugă obiceiurile locale. În privința acestora din urmă, tradiția locală a fost structurată și în funcție de dotările materiale mai modeste. Strămoșii noștri purtau veșmintele ce le aveau, ne dispunând de multe rânduri de veșminte, iar pentru cei din zilele noastre alegerile lor de atunci (legate de motivele amintite) au devenit tradiție. De altfel, întrucât regulile prezentate mai jos nu sunt absolut obligatorii, mulți slujitori poartă veșmintele pe care ei înșiși le preferă, fără să țină seama de recomandări. Pe de altă parte, în continuare, puțini sunt cei care își permit un număr mare de seturi de veșminte liturgice complete.

În anul 2012, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a emis o Hotărâre (nr.5274/2012) prin care stabilește o regulă unitară de folosire a veșmintelor și însemnelor arhierești, precum și a culorilor liturgice recomandate pentru fiecare praznic, prilej sau perioadă liturgică. Deși hotărârea vizează în primul rând veșmintele arhierești, reglementarea folosirii culorilor liturgice este propusă, „în scop teologic, liturgic și estetic”, atât pentru catedrale, cât și pentru mănăstiri și pentru parohiile cu posibilități materiale.[1]

Cea mai respectată sursă care cuprinde descrierea schemei coloristice pentru veșmintele liturgice în conformitate cu practica rusească este Nastol'naya Kniga Sviashchenno-sluzhitelia (Carte de precepte pentru slujitorii bisericești din cinul preoțesc) a lui Bulgakov, pe care o vom urma și în cele de mai jos.

Principii generale

În Biserica Ortodoxă sunt folosite în principal șase culori liturgice: alb, verde, purpuriu (vinețiu), roșu, albastru și auriu. Recent au început a se folosi și veșminte de culoare neagră. În unele locuri mai sunt folosite și culorile portocaliu stacojiu și ruginiu.

Alegerea culorilor veșmintelor liturgice se face în funcție de semnificația fiecărei culori. Astfel, albul reprezintă puritatea luminii harului lui Dumnezeu; verde, culoarea vieții, a Sfântului Duh și a lemnului Sfintei Cruci; purpuriu, pentru patima Domnului Iisus Hristos; roșu închis pentru sângele lui Hristos și pentru sângele martirilor; albastru pentru Maica Domnului; auriu pentru bogăția darurilor Sfântului Duh și roșu deschis pentru flacăra intensă a Oastei Duhovnicești. Negru este în mod tradițional culoarea morții și a doliului în Apus, spre deosebire de Răsărit unde albul este culoarea Adormirii (căci Ortodoxia accentuează Învierea Domnului, nu greutatea și chinul patimilor și morții Domnului). În Rusia, roșu este culoarea bucuriei, strălucirii și frumuseții. Nici una dintre acestea nu este scrisă în anumite reguli sau canoane și, în mod evident, multiplele culori au semnificații diferite pentru diferitele popoare, astfel că și folosirea lor poate fi diferită de la caz la caz.

Practica rusească

Pentru Biserica Ortodoxă, mai ales cea Rusă și cele influențate de tradiția ei, culorile predominante pentru diferitele sărbători sunt următoarele:

  1. La Praznicele Mântuitorului, la Sfinții Profeți, la Sfinții Apostoli și la Sfinții Ierarhi: auriu și galben de toate nuanțele;
  2. La Praznicele Maicii Domnului, la Puterile cele fără de trup (Îngeri) și la Sfintele Fecioare: albastru deschis (bleu) și alb;
  3. La Praznicele Sfintei Cruci: purpuriu și roșu închis;
  4. La Sfinții Mucenici: roșu (În Sfânta și Marea Joi se poartă veșminte liturgice de culoarea roșu închis chiar dacă biserica este înveșmântată în negru, iar masa Sfântului Altar se împodobește în alb, ca semn de aducere aminte a feței de masă folosită la Cina cea de Taină.)
  5. La Sfinții Cuvioși, Asceți și Nebuni pentru Hristos: verde (De asemenea Intrarea Domnului în Ierusalim, Pogorârea Sfântului Duh și Sfânta Treime sunt celebrate tot în veșminte verzi de toate nuanțele.)
  6. În Posturi: albastru închis, purpuriu, verde închis, roșu închis ori sângeriu și negru. În Postul Sfintelor Patimi, veșmintele folosite se obișnuiește a fi cele negre. Sâmbetele și la sărbătorile mari din Postul Mare veșmintele sunt negre, dar cu ornamente aurii și de alte culori.
  7. Înmormântările se săvârșesc în veșminte albe.

Precizări suplimentare

În afară de aceste reguli generale, există mai ales în practica rusească, în cadrul căreia există o mare diversitate, și alte particularități legate de folosirea culorilor veșmintelor liturgice.

Alb

Albul [1] este purtat la Praznicele Botezului Domnului (Epifaniei, Teofaniei sau Arătării lui Dumnezeu), Schimbării la Față și Învierii Domnului și până la odovania lor. În antichitatea creștină la Epifanie se prăznuia și Nașterea Domnului, însă după separarea celor două sărbători, de Crăciun se poartă alb și din a doua zi de Crăciun până la Bobotează se poartă auriu.

În tradiția moscovită, veșmintele bisericii și ale clerului se schimbă în alb la cântarea Prochimenului din Liturghia Sfintei și Marii Zi a Sâmbetei (adică înainte de citirea din Apostol, n.t.). Albul este purtat până la Utrenia Duminicii Învierii, când sunt schimbate cu cele roșu deschis până la odovania praznicului.

În unele locuri din Rusia, albul este purtat de la Înălțarea Domnului până la Pogorârea Sfântului Duh, iar în alte locuri se obișnuiește a se purta culoarea aurie.

În zona carpato-rusă (Ucraina de Vest), de la Paști până la Înălțare, precum și la înmormântări se poartă numai alb.

Verde

Verdele[2] este purtat în unele părți la Înălțarea Sfintei Cruci. În zona carpato-rusă verdele se poartă de la Rusalii la Sfinții Apostoli Petru și Pavel, precum și în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim. În unele locuri se poartă verde pentru prăznuirile proorocilor și îngerilor.

Auriu

Auriul [3] (uneori înlocuit cu simplul galben) este obișnuit a se purta când nu este specificată nici o altă culoare. În unele tradiții locale auriul este purtat în toate sâmbetele, mai puțin cele în care este precizat albul, inclusiv duminicile în perioadele de post.

Roșu

Roșu închis ori stacojiu[4] este purtat în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, la Crăciun, la Înălțarea Sfintei Cruci și la praznicele Sfinților Mucenici.

Roșu deschis [5] este purtat la praznicele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, precum și la Sfinții Îngeri. La Moscova, în Athos și la Ierusalim roșu deschis este purtat la Paști și la Crăciun.

Albastru

Albastru [6] este purtat la praznicele Maicii Domnului, la Întâmpinarea Domnului, la Buna-Vestire și, uneori, în Vinerea Acatistului din a cincea săptămână a Postului Mare. În zona carpato-rusă, albastrul este purtat din prima zi a Postului Adormirii Maicii Domnului până la Înălțarea Sfintei Cruci și chiar până la începutul Postului Crăciunului.

Purpuriu

Purpuriu (vinețiu)[7] este purtat în sâmbetele și duminicile din Postul Mare. În unele părți purpuriul este purtat în zilele de rând ale Postului Mare, iar auriul se poartă în sâmbetele și duminicile acestuia.

Portocaliu

Portocaliul (ruginiu)[8] este purtat pe alocuri în Postul Sfinților Apostoli, iar în altele de la Sfinții Apostoli până la Schimbarea la Față.

Negru

În Biserica Primară nu se purtau veșminte negre, deși clerul monahal purta sutane negre. În acele vremuri tot clerul purta veșminte stacojii (roșu sângeriu, grena).

În Rusia s-au purtat prima dată veșminte negre la înmormântarea Țarului Petru al II-lea (1821). De atunci s-a răspândit purtarea culorii negre [9] la înmormântări și în Postul Mare, ca în tradiția romano-catolică.

În Ucraina Occidentală, în fostele parohii greco-catolice, în cursul săptămânii, la înmormântări și la parastase, precum și la Liturghie se purtau veșminte negre, după obiceiul romano-catolic, dar acest lucru nu mai este universal valabil.

Observații

Unde se poate, toate acoperămintele din biserică, inclusiv perdeaua și chiar sticla candelelor se schimbă în funcție de culoarea veșmintelor sfințiților slujitori.

În tradiția grecească se obișnuiește însă ca dvera și sticla candelelor să rămână tot timpul roșii, în amintirea surpării catapetesmei Templului din Ierusalim la moartea Mântuitorului pe Cruce și a ouălor aduse, potrivit tradiției, de soția lui Ponțiu Pilat la Cruce, care s-au înroșit când asupra lor a curs Cinstitul Sânge al Domnului Hristos. Totodată că purpuriul, roșul închis intens este și culoarea imperială, motiv pentru care este folosit la dvera Sfintelor Uși (pe unde intra și împăratul Bizanțului spre a se împărtăși).

După cum se vede, aceste practici sunt foarte variate. Însă măcar acolo unde sunt dotările de rigoare sau unde există posibilități materiale mai bune, este de preferat să se urmărească și semnificația duhovnicească a culorilor în purtarea veșmintelor, mai ales a celor liturgice.

Practica românească: hotărârea Sfântului Sinod (2012)

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anul 2012[2] propune o rânduială flexibilă a folosirii culorilor liturgice. Culorile folosite sunt cel puțin două (veșminte deschise pentru majoritatea situațiilor și respectiv închise la culoare pentru perioada Postului Mare în special), dar în funcție de posibilități, numărul lor poate fi mai mare. Astfel, potrivit Hotărârii Sfântului Sinod, culorile liturgice recomandate sunt:

  • La Învierea Domnului, în duminici, la praznicele Mântuitorului, Sfinților Apostoli, Ierarhi, domnitori ș.a., precum și la slujirea Sfintelor Taine: alb, auriu, galben, ca simbol al luminii, Învierii, bucuriei, sfințeniei.
  • La praznicele Maicii Domnului și ale Sfinților Îngeri: albastru deschis, alb, auriu, ca simboluri ale fecioriei, curăției și ale strălucirii îngerilor.
  • La Înălțarea Sfintei Cruci se poartă roșu, în amintirea jerfei Mântuitorului pe Cruce, însă în Duminica Sfintei Cruci din Postul Mare se poartă alb, fiind zi de duminică, iar în Evanghelie făcându-se amintirea purtării crucii duhovnicești.
  • La prăznuirea Sfinților Mucenici se poartă roșu, în amintirea jertfei lor pentru credință.
  • La Intrarea Domnului în Ierusalim, Pogorârea Duhului Sfânt și la praznicul Sfintei Treimi, precum și la praznicele sfinților cuvioși se poartă verde, amintind ramurile de finic cu care a fost întâmpinat Mântuitorul și evocând prezența Duhului Sfânt, Dătătorul de viață.
  • În Postul mare, inclusiv la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite , dar cu excepția sâmbetelor, duminicilor și praznicelor se poartă veșminte de culori întunecate (negru sau nuanțe închise de mov, albastru sau verde), evocând atmosfera de întristare și pocăință a postului.
  • Pentru celelalte posturi importante, dar care nu au o dimensiune penitențială la fel de elaborată liturgic – Postul Crăciunului, al Adormirii Maicii Domnului sau al Sfinților Apostoli, se urmează regula din zilele obișnuite.
  • La înmormântări se poartă veșminte de culoare alb, auriu sau galben, ca mărturie a credinței în Înviere.
  • La procesiuni, de asemenea, se poartă alb, auriu sau galben, evocând atmosfera luminoasă a sărbătorii.
  • În orice situație, stiharul purtat de arhiereu trebuie să fie alb, evocând lumina taborică.

Culorile veșmintelor neliturgice

Îmbrăcămintea neliturgică a preoților de mir este alcătuită din anteriu (sutană, reverendă) și rasă. Deosebirea dintre ele este că rasa se încheie chiar pe mijloc și are deschizături largi la mâneci; ea se poartă peste reverendă, care este mai strânsă pe corp.

În tradiția rusă, pentru că monahii poartă îmbrăcăminte neliturgică de culoare închisă (de obicei neagră, bleumarin sau maro închis), iar clerul mirean poartă de obicei reverende de culori deschise, cele două categorii sunt cunoscute, oarecum inexact, drept clerul negru și clerul alb.

În Rusia, înainte de Revoluția din 1917, acest plan vestimentar era valabil pentru ambele sutane sau veșminte neliturgice. De asemenea, culoarea marginii mânecii rasei semnifica rangul preotului.

În Rusia modernă, clerul folosește culoarea neagră pentru rasă și culori diverse pentru reverendă, nemaipurtându-se culori potrivite rangului administrativ.

Totuși, deoarece clerul comunităților rusești din diaspora – mai ales din America – nu a fost afectat de Revoluția din 1917, acesta, în marea sa majoritate, continuă tradiția purtării de veșminte de culorilor diferite.

Practica purtării veșmintelor neliturgice de diverse culori vine din vremea stăpânirii turcești. Imamii musulmani își rezervaseră dreptul de a purta culorile alb sau negru, considerând că umilesc astfel clerul creștin, silit astfel să poarte culori mai strălucitoare (pentru a se deosebi de aceștia n.t.).

După ce Biserica Ortodoxă a scăpat de sub constrângerile stăpânirii turcești, clerul ortodox din fostele teritorii otomane a renunțat să mai poarte sutane de diverse culori; această tradiție a fost însă continuată de clerul rus.

Dar și clerul ortodox de alte tradiții, mai ales cel grec, poartă sutane de culori diverse (mai ales deschise) în zonele cu climat tropical, ecuatorial și mediteranean. Cremul, griul și gălbuiul, ca și bronzul pal (bej și auriu pal chiar, n.t.) sunt cele mai populare. De asemenea, reverenda de culoare bleu o întâlnim la clerul de pretutindeni.

Peste reverendă este potrivit să se poarte un brâu sau curea (mai ales că se pot găsi și cingători cu însemne creștine, n.t.). În tradiția greacă, această curea este o panglică, un șiret, un cordon sau o funie ce împrejmuiește talia. În tradiția sârbă și română aceste brâie semnifică rangul preotului (distincțiile și/ sau funcțiile administrative). În Biserica Rusă acest brâu este ales împodobit (arhiepiscopul Ioan Garklavs de Chicago purta prin 1991 unul chiar brodat cu trandafiri.)

Purtarea sutanelor (a reverendei și a rasei) este proprie episcopilor, preoților, diaconilor, monahilor și monahiilor. Permisiunea de a purta sutane se acordă și seminariștilor (și studenților teologi, n.t.), fraților de mănăstire, ipodiaconilor și citeților (respectiv dascălilor sau cantorilor azi, n.t.).

În ceea ce privește sutanele, Tipicului nu precizează nimic mai mult decât că ele pot fi deschise sau închise la culoare, așa că tradiția locală este singurul standard.

Note

Surse

Articolul de față este construit pe baza textelor de mai jos, într-o formă editată:

A se vedea și