Modificări

Salt la: navigare, căutare

Culion

4 octeți șterși, 20 martie 2018 14:44
m
vezi și
La monahi și monahii, peste culion se pune voalul, numit camilafcă, folosindu-se în mod special la slujbele bisericești. Monahii trebuie să stea tot timpul cu capul acoperit, iar la anumite momente ei trebuie să-și scoată doar acea pânză ce se îmbracă peste culion, adică camilafca. În tradiția rusă, camilafca și culionul poartă denumirea de „clobuc”.
 
==Origini==
===De diferite culori===
Culionul poate fi și de mai multe culori:
 
*culion ''negru'' - purtat de către călugări și de preoții de mir
 
*culion ''roșu'', ''ciclamen'' sau ''violet''. Acesta poate fi în întregime colorat astfel sau doar parțial (cu o bordură colorată sau cu partea de sus colorată). Acestea sunt purtate de preoții de mir și de monahi pentru a marca rangul administrativ sau rangul monahal, și uneori de episcopi. În practica Bisericii Ortodoxe Române, în ceea ce îi privește pe clericii de rang inferior celui episcopal, aceștia pot purta: culion roșu - protopopii pe durata funcției; culion ciclamen - vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali și ins-
pectorii eparhiali cu funcþii de conducere de la eparhii și inspectorii cu funcții de conducere de la Patriarhia Românã; culion violet - vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali și inspectorul general bisericesc de la Patriarhia Românã. <ref>[http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf Statutul Bisericii Ortodoxe Române]. </ref>
===Simplu sau ornamentat===
 
În sfârșit, culionul poate fi simplu sau ornat (brodat sau împodobit). Culionul preoților de mir poate fi brodat cu diferite modele, dar de obicei de aceeași culoare cu reverenda sau cu rasa (în general negru). În unele tradiții, culionul monahal și mai ales cel al schimonahilor este împodobit cu cusături (una sau mau multe cruci, frecvent de culoare roșie) sau broderii cu diferite însemne corespunzătoare rangului sau treptei monahale respective.
În tradiția românească novicele poartă o simplă basma legată astfel încât să încadreze strict fața, petrecută strâns pe după gât (de obicei o basma neagră, uneori o basma albă, alteori basmaua neagră petrecută peste cea albă), iar rasoforele și stavroforele poartă în general scufia de tip românesc, în care basmaua neagră este prinsă de capătul din spate al calotei, apoi petrecută pe după gât în așa fel încât să acopere capul și gâtul. <ref>Retragerea temporară a dreptului de a purta scufia poate fi aplicată în mănăstirile de maici ca o formă de sancțiune disciplinară.</ref> La slujbele bisericești și în contexte mai protocolare, de obicei acestea poartă și basmaua albă prinsă pe sub cea neagră, astfel încât o margine albă este vizibilă pe sub basmaua neagră. În contexte neprotocolare sau pentru diferite ascultări, acestea pot însă purta doar basmaua.
În schimb, termenul grecesc pentru ''potcap'', ''kamilavkion'' (καμιλαύκιον) sau ''kalimavchion'' (καλυμμαύχιον) - ''camilafcă'' - a fost transferat în tradiția românească vălului subțire care acoperă calota/potcapul și respectiv vălului pe care îl poartă călugărițele peste scufie și rasă (și care în tradiția greacă poartă numele de ''epanokameloukion'', "peste camilafcă"). (''a se vedea și articolul: „peste [[Camilafcăcamilafcă]]).
==Note==
 
<references/>
*en: Orthodoxwiki: [[:en:Vestments|Vestments]],
*en: [[w:Apostolnik|Wikipedia:Apostolnik]]
 
==A se vedea și==
* [[Camilafcă]]
[[Categorie:Veșminte]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare